1,115 matches
-
și până la pilda popii, mai moțăind, mai dând din cap în semn că înțeleg. Nepoții îi țineau curați pe lângă casă, în straiele lor de moarte. Pe câte unul îl uitase Dumnezeu pe pământ, trecea de o sută de ani. Se spovedeau ca muierile și țineau posturile ca să intre în rai, împăcați cu lumea. La sâmbăta morților, așteptau rânduiți în prispa bisericii, să li se dea din colivă. Erau cuviincioși, și unele femei le pupau mâinile cu respect. Când bătea vântul în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
băgase Chirița. Marghioala a întrebat-o și pe Mita: - Tu nu furi, fă, un lighean de nisip de la primar? - Nu fur, coană Marghioală, mi-e frică... Tinca, la fel. Nu vrea să se ducă pe urmă la popă să se spovedească. Pe surdă, pe Lixandra, n-a mai întrebat-o. N-a spus nimic, a mârâit numai în ea: "Bine, bine. Nu vreți... Să vă văd eu numai că veniți la mine." Și fără să mai vorbească cu nimeni, a ieșit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
indică totdeauna o absență. Doar trăind nemijlocit și naiv în veșnicie, ai înfrînt energia organului temporal. Sfințenia - un imediat al eternității - nu se mândrește cu pasul împlinit în afară de trecerea directă a lucrurilor, fiindcă ea este eternitate. Cel mult, se poate spovedi timpului, pentru a se ușura de excesul substanței proprii. Mărturisirile sfinților izvorăsc din povara pozitivă a veșniciei. Cărțile lor cad în timp, precum stelele din firmament. Exces de eternitate de o parte și de alta. Pierderea naivității naște o conștiință
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
desparți de ei, orice sinucidere e prea dulce. Fiece cuvânt ce l-ai spus parcă a devenit noroi și se ascunde undeva pe fondul izolării tale, ca să te murdărească în fața ta. Vorbele se transformă în otravă și, după ce te-ai spovedit ceasuri și ceasuri, te amețește vidul oamenilor și-al tău. Tot ce nu e singur putrezește, și niciodată n-am fost singur până la înmugurire. După orice conversație, ești mai părăsit ca în mormânt. și-ai ușurat spiritul și ți-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fapturi sunt foc și gheață, lumină și întuneric în același vlăstar. Fiecare fibră a lor poartă semințele sentimentelor ce au să le călăuzească viața. Nevoia de a iubi, de a urî, de a invidia, de a asculta, de a se spovedi de a fi mamă sau tată și prieten toate se află acolo. Dar atunci cănd semințele încep a crește și se lovesc de vid balanța își pierde echilibru și o stea este ucisă de o flacără roșie și aruncată în
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
privesc lucrurile în curgerea lor, iar tovărășia animalelor mă ajuta foarte mult: le supravegheam, mă țineam după ele, le vedeam cum se joacă, cum se mișcă, reușeam să le înțeleg ajungând să cred că vorbeau cu mine și mi se spovedeau. Este greu pentru un Rege să înțeleagă ce înseamnă să rămâi zile-ntregi să păzești animalele la pășune; îți trec prin cap atâtea gânduri, îți faci mii de planuri, încerci să tălmăcești glasul vântului, rumorile câmpiei, zbieratul celorlalte animale. Eu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu grijă cu cine să aibă de-a face și pe cine să viziteze, alfel Sfânta Inchiziție l-ar fi stors în ghearele ei, sfărmându-l. Și-a ales pe cei cu care să poată sta de vorbă, s-a spovedit unui cardinal ce i s-a părut demn de respect pentru ideile lui liberale și prin modul cu care abordase mereu argumentările teologice. Cardinalul l-a sfătuit să plece din Roma către Florența sau alte orașe, i-a dat o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
înfiorau. Cutezi în continuare să ameninți? Crezi că poți vorbi precum un câine scăpat din lanț? Nu ameninț, văd cum capetele voastre se rostogolesc spre o prăpastie. Fiecare dintre noi va plăti la sfârșitul vieții, iar cel ce ne va spovedi n-o să dorească acuzații ce se bat cap în cap, ne va cere să răspundem la întrebarea dacă conștiința noastră de oameni l-a slujit pe Dumnezeu sau pe un surogat al său. Tommaso, în lungile sale predici, a amintit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pământului. "Rege generos și luminat, îi scria Tommaso lui Filip, sunt ținut într-un soi de ghețărie, bântuită de o necontenită duhoare și beznă, nu văd niciodată soarele și nu sunt scos la aer, nici la slujbă sau să mă spovedesc, iar când plouă, curge apă prin tavan". "Plângeri asemănătoare ce corespund adevărului, comentase Regele, trimițând o mustrare reprezentantului său de la Napoli, ruinează imaginea unei națiuni și a unei dinastii, să fii de aceea mai atent la circulația epistolelor și mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și purtătorii de epitaf. Calu redeveni centaur și se lăsă în coate și genunchi. Îmi vine să plâng, suspină Marchiza. — Plângi... o mângâie Bunelu pe dantela care fusese odată albă. De- aia merge lumea la biserică... — Trebuie să mă și spovedesc ? susură iar Marchiza. Isaia, care se reculegea înainte de a intra în cele trei stări ale Prohodului, se întoarse și-și țuguie buzele în semn de tăcere. Dar Bunelu, care își luase în serios rolul de țârcovnic, se simți dator cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se forță să nu cadă pe spate sub apăsarea palmei care avea aceeași cumpătare ca și răcnetul de adineaori. — Unde e preotul ? întrebă. — Dar ce treabă ai cu el ? se interesă clopotarul, care acum auzea din prima. — Vreau să mă spovedesc... — Ai nimerit bine, spuse omul, trăgându-și palma înapoi. Dimineața e nemilos, te pune la canoane de nu te vezi... Spre amiază e mai iertător. Îi arătă în fundul curții o baracă, un fel de loc de prăznuire. — Să mă chemi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un colț de batistă spre tâmple. Ce mai rămăsese dădu pe gât. — Nu prea bei, fiule, constată. — Sunt cu motocicleta. — Ad-o și pe ea să bea, nu se lăsă popa. Așa n-o să mai aveți neînțelegeri. Ai venit să te spovedești ? Maca ridică din umeri. — Poți să te spovedești și pentru ce-o să faci ? întrebă. Popa întrebase din cu totul alt motiv. Și din același motiv își ținu potcapul să nu cadă și îl aduse mai spre frunte. — În ultima vreme
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rămăsese dădu pe gât. — Nu prea bei, fiule, constată. — Sunt cu motocicleta. — Ad-o și pe ea să bea, nu se lăsă popa. Așa n-o să mai aveți neînțelegeri. Ai venit să te spovedești ? Maca ridică din umeri. — Poți să te spovedești și pentru ce-o să faci ? întrebă. Popa întrebase din cu totul alt motiv. Și din același motiv își ținu potcapul să nu cadă și îl aduse mai spre frunte. — În ultima vreme nu prea mai vin oamenii la spovedit. Lumea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te spovedești și pentru ce-o să faci ? întrebă. Popa întrebase din cu totul alt motiv. Și din același motiv își ținu potcapul să nu cadă și îl aduse mai spre frunte. — În ultima vreme nu prea mai vin oamenii la spovedit. Lumea cade în păcatul de nemoarte, când uiți că ești muritor adică. Își mai turnă un pahar, dar nu se atinse de el, îl păstră pentru un anumit moment al explicației sale. — ăsta e cel mai greu dintre toate, continuă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de "practicanți": "străinii" de viața Bisericii, care nu au fost niciodată integrați sau care s-au detașat; "conformiștii sezonieri", care nu intră în biserică decât pentru cele trei sacramente (botez, căsătorie, înmormântare); "practicanții constanți", care asistă la mesa duminicală, se spovedesc și se împărtășesc de Paște; "bigoții" sau creștinii angajați, care au activități religioase care depășesc practicile obligatorii. După Gabriel Le Bras, Études de sociologie religieuse, PUF, Paris, 1955-1956. • Participarea politică Politologii propun tipologii în funcție de formele și gradele participării politice: gradele
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de patul său și au văzut aproape imediat că moartea avea să îl lovească. Domnul de Monclar își începuse datoria de a-i administra Sfântul Maslu și să se asigure de dispozițiile sale privind primirea ultimei taine (Bastiat s-a spovedit pe 20 și s-a împărtășit pe 22); i-a spus: "Prietene, sărută crucifixul". Buzele muribundului s-au desfăcut și au ascultat îndemnul. Văzând acest lucru, doctorul făcu un gest de uimire; nu își putea explica faptul că inteligența și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
vânători, o ceapă degerată”557. Spirit la fel de dezinvolt, pantahuzar și hâtru, „mare meșter cu gura”558, având o „vorbă mieroasă”559, fratele din suita călătorilor se ocupa cu găsirea unor soți potriviți pentru femeile pe care el le sedusese anterior, spovedea doamnele cu multă pricepere, canonul dat fiind de fiecare dată mic, dacă era plătit bine, căci îi ierta ușor pe cei darnici. Asistăm la o denaturare a tainelor, la o pervertire a elementelor sacre sub imperiul dorințelor de înavuțire. Dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe unul al umilinței și al degradării sociale, căci vanitatea ei este mai puternică decât rațiunea ce ar trebui să o ghideze. Cu toate acestea nu rămâne întru-totul malefică, are puterea de a-și recunoaște păcatul pe patul de moarte, spovedindu-se smerită arhiepiscopului din Rouen, și mărturisind și unor curteni nedemna ei faptă, într-un fel de penitență publică, cerând stăruitor ca bărbatul pe care îl nedreptățise sau urmașii lui să fie repuși în drepturi. De minciună și de trădare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vânători, o ceapă degerată”557. Spirit la fel de dezinvolt, pantahuzar și hâtru, „mare meșter cu gura”558, având o „vorbă mieroasă”559, fratele din suita călătorilor se ocupa cu găsirea unor soți potriviți pentru femeile pe care el le sedusese anterior, spovedea doamnele cu multă pricepere, canonul dat fiind de fiecare dată mic, dacă era plătit bine, căci îi ierta ușor pe cei darnici. Asistăm la o denaturare a tainelor, la o pervertire a elementelor sacre sub imperiul dorințelor de înavuțire. Dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe unul al umilinței și al degradării sociale, căci vanitatea ei este mai puternică decât rațiunea ce ar trebui să o ghideze. Cu toate acestea nu rămâne întru-totul malefică, are puterea de a-și recunoaște păcatul pe patul de moarte, spovedindu-se smerită arhiepiscopului din Rouen, și mărturisind și unor curteni nedemna ei faptă, într-un fel de penitență publică, cerând stăruitor ca bărbatul pe care îl nedreptățise sau urmașii lui să fie repuși în drepturi. De minciună și de trădare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
literaturii române nu prea se omoară cu practicile de cult religios și semnele exterioare ale credinței. În mediul rural, femeile sunt totuși mai practicante decât bărbații pe care îi ceartă pentru slaba lor aderență la cele sfinte. Catrina Moromete se spovedește des, participă la predică. Soțul ei Ilie o ironizează din pricina asta. De pe vremea lui Creangă, aproape un secol, nimic nu pare să se fi schimbat. În Ardeal, doamna Bologa îl crește pe micul Apostol în credință și acesta are chiar
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
fi întrebat, Petruș Andrei, sărbătoritul, ne spune care fel de poezie îi place: nu poezia lipsită de gust, apoetică, rău mirositoare, ci poezia îmbrăcată în strai de sărbătoare, aceea care merge duminica la biserică să se închine și să se spovedească. „Îmi place poezia cu o floare roșie în păr, cu glas melodios și cu trup mlădios ca trestia, de să-l frângi cu mâna; îmi place poezia cu gene de noapte, căreia îi înfloresc pe buze macii și în ochi
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Comportament opera eponimă și omul reprezentativ (literatură, muzică, sculptură); personalități (istorice, contemporane); tradiții (obiceiuri, datini, jocuri etc.); mituri, legende; sărbători specifice; sărbători nespecifice (altele decât cele românești); semne și însemne ale credinței; sărbători religioase; ritualuri (post, rugăciune, mers la biserică, spovedit); neologisme, cuvinte împrumutate. Reprezentare socială Heteropercepție Autopercepție dacă tinerii respectă sărbătorile tradiționale; tinerii se compară cu părinții din punct de vedere al respectării sărbătorilor tradiționale; modul în care se respectă sărbătorile tradiționale în comunitatea; de care aparțin tinerii în raport cu zece
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
mitică a biografiei și la ipostazierea abstract-simbolică a scriitorului drept "geniu" însingurat și neînțeles. În aceeași ordine de idei, plecând de la observația că lirica lui Eminescu (o "lirică mascată") "e mai ales a eului individual", Tudor Vianu afirma, cu îndreptățire: "spovedindu-se, poetul poate adeseori să extindă eul său până la limitele unei perechi, ale unei colectivități mai întinse, sau până la condiția umană generală", cu precizarea că prin adoptarea "măștii" el nu iese din, ci "coboară mai adânc în sine"112. Într-
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
inconștient privind undeva departe în zare, fără să-și dea seama cu cine și ce discută. Peste puțin timp a căzut la pat. A zăcut vreo cinci-șase săptămâni și... înainte de a părăsi această lume, sfătuit de preotul în fața căruia se spovedise cu puțin mai înainte, a considerat că trebuie să-și ceară iertare de la cei cărora le-a pricinuit necazuri. Printre aceștia eram și eu. M-a chemat la el în mod special, mi-a spus ce a avut de spus
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]