10,656 matches
-
și astăzi, în vis îmi apar imagini ale catastrofei. Mă trec fiorii evocând circumstanțele care au precedat și oarecum au prezis clipa în care am văzut lumina zilei. Pe la ora amiezei acelei zile de nouăsprezece ianuarie, marea se izbea de stâncile de la Cabo, iar spuma ei ajungea la ferestrele caselor paznicilor de far, care, prevăzători, puseseră deja în funcțiune unul dintre generatoare și compresoarele de aer ale sirenelor, ca semn de alarmă maximă. Ce avea să fie mai rău avea să
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
dimineața. Și de îndată ce s-a luminat, n-a văzut niciun motiv ca să-și schimbe programul obișnuit. În zilele libere avea obiceiul să meargă la pescuit; sau, dacă pescuitul nu mergea iar mareea se preta la asta, căuta caracatițe ascunse printre stâncile plajelor din apropiere. Astfel că, în acea dimineață de douăzeci ianuarie, ultima zi din zodia Capricornului, este probabil ca, pe lângă mania pescuitului, să-l fi împins în special curiozitatea de a verifica stricăciunile provocate de furtună. Cărările deschise de pescari
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
Crăciunului din anul trecut, la schitul Peninha. Primii sihaștri au ales acest lăcaș cu opt secole în urmă. Înțeleg de ce au făcut-o. Se spune că întemeietorul schitului, vârât într-o grotă, izolat în vârful Muntelui, a rezistat printre asprimile stâncilor treizeci și cinci de ani. Nu pretind să ating o asemenea țintă. Vreau doar să regândesc, până în amenințătoarea lună august, ce am făcut și nu am făcut cu mine. De pe aceste piscuri contemplu locurile copilăriei mele, Foz do Falcao (Golful Șoimului) pierdut
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
moartea alcătuiesc un ghem inextricabil, urmărit cu un ochi glacial ce-și asumă cruzimile interpenetrării lor aleatorii: "Ca acum aproape cincizeci de ani/ priveam prin geamul înghețat/ în zăpada adîncă la acvila// sălbatică și cirenaică// prăbușindu-se peste porumbelul de stîncă// astăzi 12 ianuarie 2006 după/ aproape cincizeci de ani de insomnie/ mă uit în oglindă// ŤUnde este Moartea?/ și unde Existența?ť" (12 ianuarie 2006). în locul florilor, atenția acestui bard sever e solicitată de inflorescența conceptelor: "Pentru prima oară// după
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
citească, să citească și mai încolo. Eu scriu în continuare. Pentru că am mers mai departe. Am ajuns la un tărâm cu verdeață măruntă, plante de care nu mai văzusem până atunci, cu frunze rotunde și adunate în smocuri, risipite pe stânci, din loc în loc. Vârful muntelui se termina undeva în roci colțuroase, pe care creșteau răzleț ierburi, mușchi și palmieri mici. Dincolo de stânci, se zărea oceanul. O întindere imensă de apă, valuri înspumate și orizont unde lumina gălbui devenea alburie, apărând
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
măruntă, plante de care nu mai văzusem până atunci, cu frunze rotunde și adunate în smocuri, risipite pe stânci, din loc în loc. Vârful muntelui se termina undeva în roci colțuroase, pe care creșteau răzleț ierburi, mușchi și palmieri mici. Dincolo de stânci, se zărea oceanul. O întindere imensă de apă, valuri înspumate și orizont unde lumina gălbui devenea alburie, apărând dintre norii gri. Era pustiu, însă în zare se vedea perdeaua de raze reflectându-se pe apă, unde cerul și oceanul se
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
orizont unde lumina gălbui devenea alburie, apărând dintre norii gri. Era pustiu, însă în zare se vedea perdeaua de raze reflectându-se pe apă, unde cerul și oceanul se amestecau, parcă întinzându-se spre capătul lumii... Am sărit pe o stâncă și m-am uitat spre locul unde lumina părea să se adune în miliarde de solzi aurii, de parcă ar fi pornit de-acolo... Am adulmecat briza sărată, care povestea nebănuit despre nesfârșitele ape ale oceanului, necunoscute, întinse dincolo de zări... Valurile
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
se izbeau de roci se înălțau cu putere până aproape de vârful muntelui, aruncând stropi peste pereții uzi, chiar dincolo de unde ar fi ajuns oricine, poate doar câte un pescăruș rătăcit. Oceanul lucea aproape metalic, zbătându-și munții de apă peste stânci, de parcă s-ar fi luptat mereu să învingă uscatul. Aici e sensul, dacă e să fie vreun sens la muntele ăsta, am auzit vorbind și am observat că lângă mine apăruse spiritual muntelui, cu rotocoalele sale. Tu ai ocazia să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
acel loc, de pe vârful unui munte învăluit în mister, fiecareavea posibilitatea să-și zărească adevărata înfățișare, aceea dedincolo de secole, de dincolo de aparențele trecătoare alepeisajului zilnic, ceva esențial și durabil, care definea însușispiritul aceluia care ajungea acolo. Platoul avea o stâncă netedă,din gheață transparentă. În lucirea ei ca de oglindă se vedea cevanebănuit, neștiut și nedezvăluit. Am privit și eu în stânca transparentă și mi-am zărit imaginea: un lup albastru, cu aripi argintii și mustăți ca niște raze luminoase
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
aparențele trecătoare alepeisajului zilnic, ceva esențial și durabil, care definea însușispiritul aceluia care ajungea acolo. Platoul avea o stâncă netedă,din gheață transparentă. În lucirea ei ca de oglindă se vedea cevanebănuit, neștiut și nedezvăluit. Am privit și eu în stânca transparentă și mi-am zărit imaginea: un lup albastru, cu aripi argintii și mustăți ca niște raze luminoase. Tu ești Lupul Albastru, mi-a spus stânca, și trebuie să găsești drumul spre adevăr. Nu e acesta adevărul? Nu l-am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
ca de oglindă se vedea cevanebănuit, neștiut și nedezvăluit. Am privit și eu în stânca transparentă și mi-am zărit imaginea: un lup albastru, cu aripi argintii și mustăți ca niște raze luminoase. Tu ești Lupul Albastru, mi-a spus stânca, și trebuie să găsești drumul spre adevăr. Nu e acesta adevărul? Nu l-am găsit deja? m am mirat eu. Ceea ce ai găsit este esențialul adevărului tău propriu. Dar adevărul universului este nesfârșit și mult mai greu de descoperit... și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
Eu, un lup albastru?... Cu aripi argintii?... Și mustăți luminoase?... Și puteri miraculoase?... Nu m-ar fi crezut nimeni. Nu-ți fă griji că nu te-ar fi crezut, mi-a spus spiritual vârfului de munte, care a apărut lângă stâncă asemenea uni nor alb, dantelat, împrăștiat în fulgi și rotocoale. Ei nici nau cum să te creadă. Tu trebuie să înțelegi asta. Ei n-au cum să știe, și poate e mai bine că n au aflat. Da, probabil că
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
așa cum prezența ei putea să fie, și fiecare frunzuliță care sclipea în lumină îi aparținea ei într-un fel... încât, deși era absentă, întreaga natură era acolo, și îmi amintea de ea... Am privit norul din vârful dealului. Părea inaccesibil, stâncile abrupte nu arătau niciun drum pe care să se ajungă sus. Stăteam cu urechile ciulite, eu și Regele, și suflam aburi pe nări, în răcoarea dimineții, cu ochii ațintiți în sus. Ei, acum asta-i întrebarea: cum ajungem acolo? am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
cu urechile ciulite, eu și Regele, și suflam aburi pe nări, în răcoarea dimineții, cu ochii ațintiți în sus. Ei, acum asta-i întrebarea: cum ajungem acolo? am zis eu scuturându-mi mustățile lungi. Eu zic să sărim de pe o stâncă pe alta, și-a dat cu părerea Regele. Nu cred... Numai dacă am zbura, am ajunge acolo, am zis într-o doară. Apoi ne-am uitat unul la altul. Eu aveam deja aripi. Am încercat să zbor, și m am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
-n final se-ncheie. Și încă mai aud țipete candide Și încă se omoară creațiile divine Și încă îmi amintesc de rugile splendide Și încă inimile multora de ură sunt pline. Și încă o lacrimă uscată, rece precum marea pe stânci Și încă un destin în derivă, încheiat tăcut, brusc și anost Și încă multe amintiri macabre, ca răni vii, adânci Și încă nu îmi dau seama dacă toate acestea își găsesc vreun rost. Constatări... Flăcări pe apă, suflările de gheață
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
din Piață Națiunile Unite, Fundația Anonimul și revista România literară au decernat, pentru a cincea oară, Premiul Cartea Anului. Dintre cele șase valoroase volume, semnate de autori că Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu, Șerban Foarță, Ioan Lăcusta, Gheorghe Păruși și Dan Stâncă, juriul redacțional trebuia să aleagă - cu "o cruzime" scuzabila de ritualul oricărei selecții - unul singur. Cu totul reprezentativ. Și a decis: românul Orbitor. Aripa dreapta, de Mircea Cărtărescu este cartea-eveniment publicată în România ultimului an. Lucrul a fost deja anunțat
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
a fost înlesnita și de faptul că a lucrat foarte mulți ani la Bibliotecă Academiei. O carte foarte interesantă pentru istorici, pentru sociologi, pentru prozatori." Din nou Alex Ștefănescu, referindu-se la apariția încă de la inceput matură a lui Dan Stâncă: "El este în primul rând un romancier profesionist, inepuizabil. Iar aceasta fără a face compromisul convenționalizării. Lui îi reușește o sinteză de atitudine între ceea ce a fost Cezar Petrescu și ceea ce a făcut Camil Petrescu. Noaptea lui Iuda e, în
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
și neinstituționalizat profesional, exceptând două perioade succinte cînd a îndeplinit funcția de cercetător la Institutul de Folclor (1953-56) sau pe aceea de președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1990-1992). Creația sa nu deține atributul abundenței. E mai curând aidoma unei stânci de munte ce la un moment dat, sub acțiunea puhoaielor, s-a transformat în canion. Astfel, pâna pe la sfârșitul anilor '80 distanțele temporale dintre lucrări (fie că este vorba despre opere, simfonii, cvartete ori lieduri, fie că ne referim la
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
explodînd victorioase în parcuri". Chiar noțiunea de parc e modificată în lumea nouă, "revoluționată" de enigma ierbii: Departe de a mai fi o arhitectură de alei geometrice, flori savante și arbori masochiști, parcul este un perimetru al libertății totale, al stîncilor crescînd din asfalt, al copacilor păduroși, al triumfului ierbii". E înregistrat și reversul situației. în absența unei "eternități" încorporate care să-l legitimeze, spațiul geografic sau producțiile omului ce-l populează se desemnifică, se pierd în derizoriu. Cercul înaripat, simbolul
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
individului de-a se refugia în sine: "De la Petrarca la Rousseau se înfăptuiește o treptată eliberare a percepției omului de acest canon ascetic augustinian". Referințele se relaxează, fiind menționați, alături de Rousseau, "s-ar zice primul care a stat pe o stîncă și, uitîndu-se la frumosul din jur, a fost într-atît de impresionat, încît n-a mai deschis nici o carte", și de Wordsworth, Shelley, Delille, La Harpe, ultimii doi axați pe tablouri vesperale, cîțiva pictori care au introdus "privirea peisajului, ca Rousseau
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
mai eficace sub unghiul poeziei, la această "sarabandă" a abuzurilor generalizate? Ripostînd în felul său ultragiilor, pana poetului cultivă o caligrafie paradiziacă, de-o mișcătoare candoare: "Oameni buni, frații mei,/ Veac trist,/ Nu ucideți metafora, zborul lăuntric,/ Suspinul crinului, cugetul stîncii.// Cu o singură corolă, jur,/ Primăvara poate porni" (Impuls). Ori: "Privighetoarea încearcă/ Să întemeieze clipa/ încă o dată,/ Tu stai rezemat de un paltin/ Și taci" (Imagine). Ori: " Mi se părea că ești soră/ Cu o mimoză știută numai de noi
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
-atâta teleportare! l-a contrazis Hamsterul Colțos. Eu zic să mergem mai departe. Oricum n-are rost să stăm aici, le-am propus eu și ne-am luat cu toții rucsacii, urmând cărarea care ducea la vale. Am ajuns aproape de niște stânci, care se găseau dincolo de poienița unde petrecusem noaptea, și unde lăsasem adăpostul din crengi. Dincolo de stânci, era o grotă. Ne era sete, iar în peșteră se auzea o apă curgând, poate era un pârâu sau un izvor... Am ajuns la
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
rost să stăm aici, le-am propus eu și ne-am luat cu toții rucsacii, urmând cărarea care ducea la vale. Am ajuns aproape de niște stânci, care se găseau dincolo de poienița unde petrecusem noaptea, și unde lăsasem adăpostul din crengi. Dincolo de stânci, era o grotă. Ne era sete, iar în peșteră se auzea o apă curgând, poate era un pârâu sau un izvor... Am ajuns la intrarea în grota de după stânci, și ne-am apropiat sperând să avem de unde umple sticlele cu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
poienița unde petrecusem noaptea, și unde lăsasem adăpostul din crengi. Dincolo de stânci, era o grotă. Ne era sete, iar în peșteră se auzea o apă curgând, poate era un pârâu sau un izvor... Am ajuns la intrarea în grota de după stânci, și ne-am apropiat sperând să avem de unde umple sticlele cu apă. Atunci am auzit niște glasuri care veneau dinăuntru. Deschide dulapul acela și dă ceștile de cafea. Ce-ar fi să-l deschizi tu și să pui ibricul la
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Ai pus cafeaua la fiert? Uite ceștile aici. Ia și clătește-le. Fetelor, mi-ați văzut careva bricheta și țigările?... Am recunoscut discuția celor trei care veneau primele la adunările din sat. Dar cum ajunseseră acolo?... Am trecut de colțul stâncilor, în încăperea din grotă, și chiar în mijloc, le-am văzut discutând. Erau acolo, cam nedumerite, și la vederea noastră, au rămas uimite total. Apa care se auzise era de la chiuvetă... care chiuvetă?! Voi de unde-ați apărut? Dar voi cum
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]