1,465 matches
-
o listă de zece femei britanice care au influențat cel mai mult istoria științei. Anning s-a născut la Lyme Regis în Dorset, Anglia. Tatăl ei, Richard, fabrica mobilă și își completa veniturile căutând prin straturile de fosile de pe litoralul stâncos din preajma orașului și vânzând turiștilor ceea ce găsea. El s-a căsătorit cu Mary Moore, denumită și Molly, la 8 august 1793 în . Cei doi s-au mutat la Lyme și au trăit într-o casă construită pe podul din oraș
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
-lea și la începutul secolului al XIX-lea, la început ca hobby, dar transformându-se treptat într-o știință, pe măsură ce a început să fie înțeleasă importanța fosilelor pentru geologie și biologie. Sursa a mare parte din aceste fosile era litoralul stâncos de lângă Lyme Regis, parte a unei formațiuni geologice denumită . Ea constă din straturi alternante de calcare și , depuse ca sediment pe o albie marină puțin adâncă la începutul perioadei jurasice (acum circa 210-195 milioane de ani). Este una dintre cele
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
Stratul exterior al zidurilor este un aparat dreptunghiular pseudo-isodomic cu blocuri de calcar decupate și asamblate cu grijă, fără mortar, dar cu crampoane de fier. Zidăria este continuă, fără cărămizi de ajustare. Ea este așezată direct pe fundația din substratul stâncos. Zidul devine mai gros în partea sa superioară — — care începe cu două niveluri sub ambrazurile ferestrelor pasarelei. Acestea sunt în formă de arce, formate din două rânduri de pietre îngroșate (fața exterioară 17, cea interioară 11), cu o lățime medie
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
argiloase și straturi calcaroase (între Piatra Singuratică și Platoul Ocsem), andezite, dolomite și calcare (stâncăriile din Hășmașul Mare), șisturi cu mică albă (Piatra Singuratică), roci microcristaline (Hășmașul Negru), grohotișuri, gresii și conglomerate, cu o mare varietate de forme reliefale: vârfuri stâncoase (Hășmașul Mare 1.783 m, Oatra Ascuțită 1.668 m, Curmătura 1.610 m), doline, lapiezuri, chei, văii. Masivul Hășmașul Mare este locul de obârșie a mai multor cursuri de apă ce brăzdează întreaga zonă muntoasă, astfel: Râul Olt cu
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
mai mult cu cât drumul este public). Pe un "traseu comun mai multor semne diferite", se aplică toate semnele în grup - unul sub altul - vertical și, în nici un caz alternativ și la distanțe mari unul de altul. Dacă zona este stâncoasă, semnele de marcaj se grupează orizontal. Pentru indicația unghiului direcției (15, 30, 45, 60, 75, 90, 105, 120 grade), "în punctele de inflexiune ale unei poteci" sunt aplicate săgeți bicolore (culoarea marcajului + culoarea albă) de 40-50 x 8-10 cm. Pe
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
fața spre sensul de mers. La partea inferioară stâlpii trebuiesc prevăzuți cu gheare pentru fixarea în fundații de ciment și apoi în sol. La partea superioară ei trebuie prevăzuți cu o paleta pentru semnele de marcaj. Marcajele aflate în "zonele stâncoase greu accesibile", se aplică pe lespezi plate din piatră ori pe palete metalice scurte, eventual se implantează în grămezi de pietre cimentate ce au înălțimea de 0,4 - 0,6 m. Amplasarea indicatoarelor montane se face la începutul traseului, la
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
în zonele unde există pericole. Tipuri de indicatoare: Există și "Marcaje de avertizare" care sunt dispuse: Marcajele forestiere, pot servi la orientare acolo unde marcajele omologate lipsesc sau sunt deteriorate. Astfel, din punct de vedere practic: Marcaje aflate în "zone stâncoase greu accesibile": Momâi (un grup de pietre în forma de piramidă, a căror înălțime variază până la 1 m)
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
Ordeen. Ordeen se deosebește de ceilalți zei prin faptul că poate pătrunde în această lume fără intervenția omului. Anterior, când mai venise în această lume, puterea ei a fost ținută în frâu de preoți care au construit mănăstiri pe țărmurile stâncoase din Meteorou. Însă acum, că "Cel Rău" se află liber în lume, Întunericul este mult mai puternic. Tot mai multe vengire (lamii zburătoare) se alătură alaiului ei, pentru a-i omorî pe călugării lipsiți de apărare. Dacă Ordeen va urma
Sacrificiul Vraciului () [Corola-website/Science/323529_a_324858]
-
Bongar, în care se află un pâlc relict de stejar pufos specific stepei sudice. Partea de nord-est a pădurii este mărginită de Valea Lungă, ce trece prin calcare eocene și formează Cheile Baciului, o vale cu versanți asimetrici (partea nordică este stâncoasa și abruptă, cu roci fosilifere, drept care a fost declară rezervație naturală, iar partea sudică este ocupată de Pădurea Hoia). Un mic lac natural, nu prea adânc, se află în amonte de Cheile Baciului, la marginea pădurii. Câteva izvoare cu debit
Pădurea Hoia () [Corola-website/Science/305675_a_307004]
-
pădure traseul urmează drumul spre nord-vest, ocolind Dealul Secaru, până ajunge în Valea Cozluk, la punctul de acces în parc. Pe acest traseu se poate admira versantul vestic al Culmii Măcinului cu vârfurile Călcata, Cetate, Moroianu și Secaru, având forme stâncoase ce reprezinta habitatul mai multor specii de păsări răpitoare. Se mai observa bine toată partea sudică a depresiunii Greci, masivele de pădure alcătuite preponderent din tei, stejar, gorun și cărpinița, unde își găsesc refugiul numeroase specii de mamifere (mistreț, căprior
Comuna Greci, Tulcea () [Corola-website/Science/301841_a_303170]
-
scurmător de pădure, șoarece roșu, șoarece roșu de pădure este un mamifer rozător mic (din familia "Cricetidae", subfamilie "Arvicolinae") răspândit în regiunea palearctică a Europei și Asiei, care trăiește în zone împădurite, mai ales în cele cu subarboret, de pe versanții stâncoși ai munților. În România este răspândit în zona de munte din Transilvania și Muntenia. Este un rozător de talie mică. Lungimea corpului (cap + trunchi) este de 8-11 cm; a cozii de 4-6 cm; iar greutatea de 15-36 g. În stare
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
și Muntenia, fiind întâlnit în toate depresiunile și văile carpatice împădurite, la altitudini de 600-1 800 m (Masivul Ceahlău, Retezat, Ciucaș; Bucegi și Gârbova; Munții Godeanu și Făgăraș) Trăiește în zone împădurite, mai ales în cele cu subarboret, de pe versanții stâncoși ai munților: în pădurile de foioase în care predomină fagul și în cele de conifere, cu trunchiuri doborâte la sol, în luncile și văile cu pante însorite, dar cu bogat înveliș de vegetație. Preferă totuși rariștile din inima pădurii și
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
la intrarea sudică în Marea Roșie. Granițele statului Djibouti sunt cu Eritreea 113 km, cu Etiopia 337 km, cu Somalia 58 km și deasemenea are o linie de coastă în lungime de 314 km. Țara este în mare parte un deșert stâncos presărat cu platouri și zone muntoase. Climatul în Djibouti variază de la arid, în zonele de coastă din nord-est, la semiarid în părțile centrale, de nord, de vest și de sud ale țării. Pe coasa de est, precipitațiile anuale sunt mai
Djibouti () [Corola-website/Science/298094_a_299423]
-
mare mamifer carnivor ce trăiește pe această insulă. Lungimea masculului este de 1,5 m și greutatea 10,6 kg. Blana este de culoare roșcată, maronie sau neagră. Are un corp zvelt și mobil care îi permite să străbată zonele stâncoase și împădurite din habitatul său. Dieta îi este formată din lemuri pe care îi prinde cu ușurință în arbori. Femela naște 1-3 pui pe care îi îngrijește. Puii sunt lipsiți de blană și sunt de dimensiunea unui șoarece. Masculii se
Cryptoprocta ferox () [Corola-website/Science/319017_a_320346]
-
Franței era mare și apărarea rămânea principala prioritate a lui Honoré. Cu acest gând în minte, acesta a adus două noi caracteristici: Turnul aToti Sfinții” (F) și Bastionul Serravalle (G). Turnul a Toți Sfinții” era semicircular și păzea capătul promontoriului stâncos. Completat cu platforme pentru puști și tunuri, comunica cu peșteri săpate de om în piatră. Pasaje subterane îl legau și de Bastionul Serravalle, care a fost în esență un turn de arme de 3 etaje, prevăzut cu tunuri . Dedesubtul curții
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
In 1918 a intrat in componenta Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, devenit Iugoslavia in 1929. Și în ziua de astăzi, aici domnește atmosfera orașului liber de trecut. Întreaga structură a orașului vechi din Dubrovnik (Stari Grad), ridicată pe o peninsulă stîncoasă, a fost inclus în anul 1979 pe lista UNESCO a Patrimoniul Mondial Cultural și Natural. Războiul civil a distrus parțial orașul și a pus capăt, pentru o vreme, valurilor de turiști. Toamna anului 1991 a marcat începutul unei perioade dificile
Dubrovnik () [Corola-website/Science/297242_a_298571]
-
în România) și se întinde pe o suprafață de 1.366 hectare. Aceasta include rezervatia naturală Pădurea Latorița (7,10 ha). Situl reprezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri în amestec, pajiști naturale, pășuni, stepe, abrupruri stâncoase, culmi rotunjite, depresiuni și vai) încadrată în bioregiunea alpina a Munților Căpățânii (grupa muntoasă a Munților Șureanu-Parâng-Lotrului, aparținând de lanțului carpatic al Meridionalilor), ce cuprinde o mare parte a Munților Lătoriței, Masivul Târnovu (dezvoltat pe roci metamorfice) și bazinului superior
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
lungul râurilor montane"; "Pajiști calcifile alpine și subalpine"; "Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros"; "Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin"; "Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane"; "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și "Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin") ce adăpostesc și conserva a gamă diversă de floră spontană și fauna sălbatică rară. La baza desemnării sitului se află mai
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
acasă. Desi inițial a fost declarată de interes geologic este de tip mixt datorită prezenței unor elemente peisagistice, floristice și faunistice. Pe plan local, apare o mare varietate de fenomene carstice (pereti verticali si surplombanți, turnuri și ace calcaroase, vârfuri stâncoase, lapiezuri, creste, șei carstice, grohotișuri, chei, marmite de eroziune, doline, peșteri, izvoare petrifiante cu depuneri de tuf calcaros și travertin), asociate cu mai multe tipuri de habitate (păduri relictare pe substrat calcaros, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică și fânețe montane
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
surplombanți, turnuri și ace calcaroase, vârfuri stâncoase, lapiezuri, creste, șei carstice, grohotișuri, chei, marmite de eroziune, doline, peșteri, izvoare petrifiante cu depuneri de tuf calcaros și travertin), asociate cu mai multe tipuri de habitate (păduri relictare pe substrat calcaros, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică și fânețe montane) ce adăpostesc o mare diversitate de floră și faună specifică Orientalilor. Depozitele carbonatice generate de izvoarele petrifiante de aici sunt fie de travertin fie de tufuri calcaroase: Declararea inițială a rezervației s-a făcut
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
intervențiile au căpătat un aspect controversat. Declanșarea în 2006 a lucrărilor de modernizare a vechii captării de apă a carierei, a stîrnit un nou val de reacții, în perspectiva exploatării industriale a acestei ape. Masivul Munticelul este un interfluviu predominant stâncos orientat nord-sud, cu o lățime de 100-500 m (pe direcția vest - est) și o lungime de cca. 3 Km (pe direcția nord - sud). Altitudinea maximă este de 1381 m (în creasta Munticelu-Piatra Șugaului). Suprafața protejată cuprinde 318 ha de zonă
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
orientat nord-sud, cu o lățime de 100-500 m (pe direcția vest - est) și o lungime de cca. 3 Km (pe direcția nord - sud). Altitudinea maximă este de 1381 m (în creasta Munticelu-Piatra Șugaului). Suprafața protejată cuprinde 318 ha de zonă stîncoasa aparținând acestuia . Ea include, astfel: Situl acumulează atât obiective de interes petrografic (acumulări de tuf calcaros, travertin, calcare de vârste diferite), paleontologic (fosile mezozoice) și tectonostructural (fracturi, contacte tectonice, pânze de șariaj), cât și peisagistice (relief calcaros și carstic), floristice
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
interes petrografic (acumulări de tuf calcaros, travertin, calcare de vârste diferite), paleontologic (fosile mezozoice) și tectonostructural (fracturi, contacte tectonice, pânze de șariaj), cât și peisagistice (relief calcaros și carstic), floristice (fânețe montane, izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros), faunistice (specii enumerate în anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE).
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri relictare de "Pinus sylvestris" pe substrat calcaros, Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri cu specii sub-arctice de "Salix", Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii") ce adăpostesc o
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
însăși tipul de vegetație ce crește acolo fiind cunoscut sub numele de muskeg. Formele de relief sunt rezultatul acțiunii ghețarilor din timpul ultimei glaciațiuni. În schimb, cea mai mare parte a coastelor estice reprezintă marginea vestică a Scutului Canadian, fiind stâncoase și deluroase. Vegetația de aici este de tipul pădurilor boreale, iar mai la nord de tip tundră. Printre cele mai mari râuri și fluvii care se varsă în Golful Hudson (incluzând și Golful James) se numără: Golful conține numeroase insule
Golful Hudson () [Corola-website/Science/307006_a_308335]