1,505 matches
-
Știu că trebuie să te găsesc. Uneori, pe stradă, cred că te văd și alerg spre tine, te strig, dar de fiecare dată descopăr doar priviri ironice. ...Ți-am găsit jucăriile Împrăștiate În nisip. Valurile se spărgeau cadențat de țărmul stâncos; nu vor ajunge niciodată la ele. Le-am numărat: erau șaptesprezece. Vor rămâne mereu acolo, mereu aceleași”. Cristina C., Mereu alături de tine, mereu alături de cei care te-au prețuit cu adevarat! 9 aprilie 1987 ,,...Greu plutește peste noi Încă un
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În serpentinele frumoase, șoseaua Branului trece printre stânci înalte, pe lângă păduri și livezi, urcă apoi pe lângă stâni și locuri unde pășunează vitele și ajunge în vârf, la fosta graniță românească, în apropiere de vama Giuvala. Trecătoarea e dominată de masivul stâncos al Pietrei Craiului (2240 m), care se zărește spre vest." Desigur, domnul Ortlepp, care a avut nevoie cel puțin de o reîmprospătare a memoriei pentru a scrie cartea, se pare a vizitat la mai mulți ani după război locurile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Bran, care nu este altceva decât Drumul Carului: "Tuturor celor ce au participat la lupte, va rămâne ca o amintire neștearsă parcurgerea trecătorii Bran. Șoseaua aici oferă o priveliște admirabilă; spre vest, în lumina clară a soarelui, se vedea masivul stâncos și neîmpădurit al Pietrei Craiului, iar dinspre răsărit ne salutau vârfurile acoperite cu zăpadă ale Bucegilor (2508 m). De o parte și de alta a șoselei se vedeau, în unele locuri, stânci înalte de peste 100 m, înălțându-se aproape vertical
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
salvat viața. Dacă nu erai tu..., ochii de un albastru foarte clar se Îndreptară spre abisul care se căsca alături. Hai să vezi unde aș fi căzut... Îi făcu un semn cu mâna salvatorului ei și se Îndreptă spre marginea stâncoasă. Jos, departe În vale, se vedeau un râuleț și o potecă Îngustă. Iar dincolo, neverosimil de aproape, altă stâncă, alte poieni. Ca și cum o bardă imensă ar fi despicat stânca În două. Doar câțiva pași despărțeau cele două pietre uriașe. Dar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
deschisă de cu seară și-și dădu seama că avusese dreptate. Se găsea Într-un turn Înalt. Sub el se căsca o prăpastie amenințătoare. Turnul cetății era clădit direct pe colina abruptă, așa că la Înălțimea lui se adăuga și prăpastia stâncoasă. După razele palide ale soarelui, care abia reușeau să străpungă norii gălbui și triști, Își dădu seama că se afla În partea de sud a cetățuii. Undeva În apropiere trebuia deci să fie mânăstirea Sfântul Trudpert. Dacă le-ar fi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că fără frâne sigure n-aveam ce căuta pe acolo. Doamna și copiii rămaseră în urmă, ezitând, pe bună dreptate, cu eforturi susținute pentru reducerea vitezei. Coborâșul a fost spectaculos dar a necesitat atenție sporită, din cauza asta neputând admira peisajele stâncoase pe lângă care treceam ca fulgerul. Foloseam frâna de mână (aveam o Ucraina fără schimbător de viteze), conștient că trebuie s-o folosesc cât mai puțin, riscând să rămân fără ea (se puteau uza saboții, cablul de frână se rărea). Mai
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cu imperiul otoman, America de-abia era descoperită. Aminteam acest fapt colegilor americani, ori de câte ori, mândri de progresul lor, uitau ce a Însemnat Europa. Orașul NewYork Își Începe istoria abia În 1609, sub numele de New-Amsterdam, cum Îl denumeau Olandezii. Insula stâncoasă Manhattan a fost cumpărată În 1623 de olandezi pe suma de 24 de dolari de la indieni dând la schimb stofă, mărgele și băutură. Ea a fost cucerită apoi de englezi și i s-a dat numele de New-York, În onoarea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
NewYorkul are o serie de giganți care au uimit lumea. Mai sunt zgârie nori În Chicago, În St. Paul, În San Francisco (Frisco), În Pittsburgh, dar mult mai puțini. Aici domină În insula Manhattan, pe de o parte din cauza subsolului stâncos, pe de altă parte pentru că aici s-a dezvoltat cel mai puternic centru comercial, economic, care a permis finanțarea construcțiilor. Printre marile clădiri trebuiesc citate clădirea Asigurărilor pe viață (42 etaje), clădirea Singer (41 etaje), Transporturile (44 etaje), Compania metropolitană
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și Clark s-au oprit În regiunea unde este acum orașul Bismarck. Au fost bine primiți de indieni și au iernat acolo. Niciunul dintre ei nu cunoștea Însă drumul mai departe, În special cum și pe unde să treacă munții Stâncoși. De aceea s-au sfătuit cu șefii indienilor. Nici aceștia nu cunoșteau prea bine, mai ales că triburile din vest le erau dușmane. Dar, au spus ei, este aici o femeie tânără, care s-a născut și a trăit acolo
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cucerind astfel Oregonul pentru americani. Sculptorul Leonard Crunelle i-a așezat frumoasa statuie - În mărime naturală - pe terenul Capitoliului, stând dreaptă, hotărâtă, liberă, cu mâna ținând strâns legătura din spate, unde era copilul. Fața e Îndreptată spre vest, spre Munții Stâncoși. Ea privește Însă spre locul natal, locul unui popor odinioară mare și puternic. Ea a salvat multe vieți și a adus glorie poporului american. I s au ridicat statui la St. Louis, la Portland În Oregon, și la Bismarck. S-
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Ames a fost atâta zgomot, ce trebuie să fie În orașele mari. A doua zi bagajele sunt gata. În cuptorul casei Schmidt se frige o gâscă, provizie de drum. Totul e gata pentru lunga expediție prin far west și Munții Stâncoși. Îmi dau aere, ca și cum aș fi Lindberg În pregătirea primului zbor peste Atlantic. Numai Sănduța Întârzie. Avem acolo, În camera noastră, un mic prieten, căruia Îi dă ultimile pregătiri. E un șoricel micuț, drăguț, blând, rătăcit cine știe de unde. S-
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Câtă Înghețată consumă azi nația americană? N-am văzut nici un cetățean umblând pe două cărări! Ajungem În orașul Fremont. Numele e al celebrului expolator John C. Fremont, care În 1842, denumit „pathfinder”, deschizător de cărări, s-a avântat În Munții Stâncoși și California. Pe urmele deschise de el, a urmat apoi avântul spre California. La Fremont trebuie să cumpăr Sănduței un pistol, pentru a ne Încadra În ritmul general și pentru a Întrona pacea În interiorul mașinii. De la Fremont ne angajăm În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Noaptea rămânem În Sottsbluff, iar a doua zi prin Henney intrăm În minunatul stat Wyoming. Un călăreț original. Un student traversează țara cu autostopul (9.000 km). Cody, orașul lui Buffalo Bill Înaintăm de aici printre dealuri, apoi prin Munții Stâncoși. Vom străbate mult timp o regiune de un pitoresc deosebit. Șoseaua pe care circulăm e departe de a trăda slabul puls al regiunii, dar e căutată de turiști. Fermele au dispărut. Pe undeva, pe vreo coastă Îndepărtată, se zărește urma
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
convoiului Donner. Cel mai mare restaurant al lumii Am intrat În vestitul Oregon. De numele Oregon este legată o perioadă tristă a colonizării din trecut. „Pista Oregonului” sau Oregon Trail, reprezenta lunga cale ce pornea din Missouri, prin Nebraska, Munții Stâncoși, până la fluviul Columbia, cale lungă de 3.200 km, presărată cu morți și suferințe imense. Ținta celor ce mergeau acolo era renumita vale Villamette, azi una dintre cele mai roditoare regiuni. Cea mai tragică Întâmplare a intrat În istorie sub
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
guvizi azvârliți de pescari amatori. Pe la miezul nopții, oceanul obosit Începe să se retragă. Începe refluxul. Dimineața e departe de noi. Uneori pornim prin ceața oceanului, să-i explorăm fundul. Mai la nord de Waldport, la Newport, unde fundul e stâncos, mergem și strângem melci de ocean și În special stele de mare. Yii, produc un efect dezagreabil. Cu greu le putem dezlipi de stâncă. Mișcă brațele lor pline pe partea inferioară cu o materie gelatinoasă. Aplicate pe spinarea cuiva, ar
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Interiorul său, decorat În stilul art nouveau, adaptat, firește, gustului Mariei, este exact opusul Peleșului. Prin Peleș și Pelișor, Carol și Maria continuă să stea față În față! Însă dragostea cea mare a reginei Maria a fost Balcicul, pe țărmul stâncos al Mării Negre, În Cadrilaterul pe care românii l-au obținut de la bulgari În 1913 (și l-au pierdut În 1940). Pe când nici nu visa că va ajunge regină a României, Maria petrecuse câțiva ani de neuitat În Malta. Balcicul a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
curs de 266 de kilometri, se varsă În Argeș, afluent al Dunării. Dâmbovița de la munte și Dâmbovița de câmpie sunt parcă două râuri diferite. La munte, apa sa e rece și limpede și curge vijelios, printr-o vale strâmtă și stâncoasă. La București ajungea un râu leneș și nămolos, Împleticit În tot felul de meandre și brațe și presărat cu mici insule. De o parte și de alta, lacuri și bălți, alimentate din propriile izvoare, dar și din revărsările Dâmboviței, al
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
suplă. Nordul câmpenesc și sudul cu aspect de deșert. Hristos n-a vrut să arunce prima piatră. El venea dintr-o Galilee radioasă și curățată de pietre, unde ploile abundă și colinele sunt mereu înverzite, și nu din Iudeea zgrunțuroasă, stâncoasă, cu ceva aspru și sălbatic în firea ei. Ceva neobișnuit: izolat la jumătatea colinei, în plin spațiul sacru evreiesc, silueta subțiratică a unui chiparos face notă discordantă printre morminte. O literă scrisă parcă de mâna unui Vergiliu pe o tabletă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Cenotaful cuprinde două cămăruțe foarte înguste, prima, Capela Îngerului, unde poți vedea un fragment din piatra rotundă rostogolită de Iosif din Arimateea; în cea de-a doua, inima inimii, acolo unde a murit moartea, poți atinge cu mâna chiar peretele stâncos al mormântului. Acest straniu edicul numit Anastasis ar fi al patrulea ca dată dintre micile mausolee construite acolo în decursul timpului. Ultimul, singurul pe care-l mai putem vedea, acoperă, ca o păpușă rusească, mausoleele anterioare dispărute. Biserica originară, ridicată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vrea să dezgrop o comoară ca să zidesc o biserică..." Mă privește blând, zâmbind. Nevinovat și simplu sue înnainte, culege un fir înflorit din iarbă, îl miroase, și pletele lungi, negre, îi fâlfâie în aburirile vântului. Suim, suim, apoi coborâm coasta stâncoasă, printre arbori risipiți de furtună. Brazi nalți, ca ziduri negre înconjură Agapia veche din deal. Simt puternic mirosul rășinei brazilor. În liniștea zilei, coborâm spre Agapia din vale. Se aude sunetul ascuțit, nou, sălbatec al fierăstrăului cu abur care despoae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
VODĂ] Vra să zică Aron flăcăul, nepotul călugărului Silvan, slovenindu-și psaltirea și urmându-și învățătura mai înnaltă cum se cuvenea în acea vreme unui fecior de boer, băgase de seamă și la cele ce se petreceau în jurul lui. Pe albia stâncoasă a pârăului, ori pe drumul prăvalatic al costișei, pe sub brazi uriași, coborând de la Agapia din deal, de la singurateca chinovie cu călugărițe bătrâne, la Agapia din vale, unde după perdelele de mătase ale chiliilor străluceau mulți ochi umezi de fete tinere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scurt! (Altă categorie de Români) Răzeși și Mazâli Urmași de boeri Mazâli și Răzeși Gârbovăț Hârjauca cu acest prilej fac pomelnicul așezărilor de mănăstiri din Codru. Soroca, 27 Iulie 1919 Nistrul e o apă măreață, care curge limpede în albia stâncoasă. În cotu-i adânc tăiat, Soroca se înalță în etaje de vile și vii. Călătorul care vine din depărtările Podoliei, vechea așezare îi apare de dincolo ca o surprinzătoare viziune învăluită în abur de vis. La malul apei cetățuia medievală, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aripi sprintene, la pescuit cel mai umilit și mai țigănos pește din aceste locuri. Pescuitul cu râmă sau bucățele de pește nu cere deosebită dibăcie. Amiralul M. îmi făcea cunoscut că nu cu multe zile în urmă a prins, în locul stâncos unde ancorasem, câțiva bibani mari de o jumătate de kg. și de un kg. Drept care: în după-amiaza cu pricina, când m-am dus și eu, în expediție cu undița nu s-a prins nimic. Câțiva bibănași minusculi și câțiva guvizi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a prăvălit asupra polonilor. În Cronica lituaniană se scrie că polonii au ajuns lângă Codrii Cosminului după al patrulea popas. În pădurea de fag, „foarte deasă, de două mile foarte mari, având două drumuri rele, cu foarte mari făgașuri, muntoase, stâncoase și foarte înguste”, moldovenii au tăiat cu ferăstraiele copacii și i-au prăvălit peste poloni, blocând drumul. Se menționează faptul că „însuși Ștefan, Voievodul Moldovei, a sosit cu mare oaste de călăreți”. Aflând regele că oastea rămasă în urmă se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un Jumbo, ceea ce îmi dădu un sentiment de siguranță. Reușisem să conving pe tânăra peruană de la îmbarcări să-mi dea un loc la fereastră, să-mi pot delecta ochii cu imaginile minunate ale Anzilor, ale confruntării valurilor Pacificului cu coastele stâncoase ale litoralului peruan. Aveam de parcurs aproape 15.000 de kilometri, în trei etape: Lima-Caracas, ziua, survolând teritoriile Ecuadorului, Columbiei și Venezuelei și întorcându-mă în emisfera nordică, după traversarea pentru a doua oară a Ecuatorului; Caracas-Madrid, noaptea, survolând Marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]