996 matches
-
Viv. Stătuse În cinematograf, uitîndu-se fără să vadă pantomima sonoră, spasmodică de pe ecran, Învîrtind la nesfîrșit cercul auriu, trecîndu-și vîrfurile degetelor peste toate micile zgîrieturi și ciobituri... În cele din urmă, incapabilă să mai suporte, Îl pusese-n buzunar cu stîngăcie și se ridicase; mersese Împiedicîndu-se printre rîndul de scaune și ieșise repede În hol și apoi În stradă. De atunci nu se oprise din mers. Ajunsese În Oxford Street, apoi o luase spre Rathbone Place și Bloomsbury - agitată și căutînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la noaptea În care o cunoscuse pe Kay. Și așa cum se Întîmplă cu lucrurile imposibile, faptul de a fi cu Kay este unul dintre cele mai inofensive. Vorbea, Își dădu seama, aproape scuzîndu-se, pentru că era conștientă de ceea ce considera o stîngăcie din partea ei, conștientă că tot ce-i prezenta Juliei drept calități atractive În Kay erau lucruri la care ea rezistase cu ușurință. O parte din ea dorea s-o apere pe Kay, dar cealaltă parte dorea să i se confeseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aici, dar nu sînt prea sigură. E genul de lucruri pe care, ca Shangri-la, nu intenționezi să le cauți. Își dori să nu fi spus nimic. Helen, se gîndi ea, pretindea c-o interesează podul, exagerînd puțin, pentru a compensa stîngăcia cu care fusese invocat numele Juliei. Merseră mai departe. Kay Încercă, fără multă tragere de inimă, s-o ia pe o cărare, apoi pe alta; era pe punctul de a renunța cînd, drumul pe care mergeau se deschise brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
preocupat În continuare de buton. — Cum? Ce? — Ca acum. Vocea i se risipi. Amărăciunea pe care o afișa, valul acela de autocompătimire o obosiseră. Începu să plîngă din nou. El lăsă focul baltă, se ridică, veni și se așeză cu stîngăcie lîngă ea. Îi luă pălăria din cap și-i netezi părul și-o sărută. — Nu mai plînge, Viv. — Mă simt atît de Îngrozitor! — Știu. Nu, nu știi. Aș prefera să fiu moartă. — Să nu mai spui asta. GÎndește-te cum m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fără să scoată o vorbă. Julia stătea În aceeași poziție lîngă șemineu. CÎnd, În cele din urmă, Helen se duse și o luă În brațe, o strînse la rîndul ei cu un fel de ușurare. Dar se Îmbrățișau oarecum cu stîngăcie. — La urma urmelor, spuse Julia, ce s-a schimbat? Nimic, nu-i așa? — Nu, nu s-a schimbat nimic, zise Helen clătinînd din cap... Te iubesc, Julia. Totuși, În sinea ei mai simțea acea prăbușire sau strîngere - de parcă inima ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a făcut tot posibilul să pătreze o atmosferă de familie aproape normală, dar, din moment ce aceasta nu existase niciodată cu adevărat, nu prea știa, săracul, cum trebuia să procedeze. În primele zile, se străduise să pregătească cina și stăteam amîndoi cu stîngăcie la masă. Îmi punea Întrebări ciudate despre școală, eu Îi dădeam răspunsuri cît mai scurte posibil. Și eu, și el eram foarte conștienți de tăcerea din jur, de lipsa urletelor și a acceselor de furie sau a farfuriilor sparte. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
uneori la copilărie, la cît de mult Îl iubeam și cum era cavalerul meu În armură strălucitoare. CÎnd mama era „bolnavă“, cum spuneam noi, tata se Îngrijea mereu de mine. El venea să asiste la piesele puse În scenă cu stîngăcie, la școala generală. El venea la școală să discute cu profesorii atunci cînd se iveau probleme, iar cînd eram bolnavă, tata Îmi dădea medicamente cu lingurița și-mi alina suferința. Încerc să nu mă gîndesc prea mult la vremurile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ești foarte sigură? — SÎnt extrem de sigură, confirmă Linda, iar delectarea pe care o simte făcîndu-mi acest dar e aproape palpabilă. Dar poate ar fi mai bine să nu-i spui Încă nimic Emmei. — Linda, nu știu ce să zic. O Îmbrățișez cu stîngăcie. E cel mai incredibil cadou pe care l-am primit vreodată. Emma se urcă În spate și se apleacă să ne dea cîte un sărut pe obraz, mai Întîi mamei ei, apoi mie. — Ce mai e nou? Întreabă ea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ce contează. — Pot să mă așez lîngă voi? Întreabă Charlie trăgîndu-și un scaun Înainte ca vreuna din noi să apuce să-l refuze. Lisa se mulțumește să se lase În scaun și să zîmbească larg, În timp ce eu mă dau cu stîngăcie mai Încolo, ca să-i fac loc. — Și prietenii tăi? — Pleacă Într-o clipă, spune el. Se duc la o petrecere pentru care eu nu am dispoziție. Am nevoie să mă culc devreme. Și, În vreme ce stăm toți trei acolo, mă Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
epice de dragoste, cu pierderi, războaie civile și cuceriri de război. Ocazional, visele îi sunt întrerupte de câte un vizitator. De cele mai multe ori, e vorba de Balraj. Rutina este aceeași. Zornăindu-și cheile, luptătorul descuie ușa, intră, mișcându-se cu stângăcie, se uită prost dispus spre locul în care zace Pran, cu ochii săi roșii, plângăcioși, apoi se întoarce și încuie ușa cu grijă în urma sa. Uneori mai aduce mâncare sau o altă cupă cu lassi. Alteori, vine să-l lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din ea rămăsese trează, răsuflând ușurată în secret că nu trebuia să i se mai ofere acum, când încrederea în soțul ei era în declin. Uneori, nu mai putea suporta și-l chema ea, dar întotdeauna se sfârșea rău, cu stângăcii, încordare, scuze. Când erau împreună, era mai rău decât atunci când erau singuri. Câțiva ani, toate acestea au fost îngropate în viața trepidantă a misiunii. Întotdeauna venea lume multă, oamenii așteptau îngrijirile cam stângace, dure, ale lui Andrew, orientate mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
chiar dacă nu a reușit cântecul, a pornit din sufletul tău de copil și, ai pus în el toată dragostea și aceasta o simți, o trăiești, privind în ochii ce strălucesc plini de lacrimile fericirii. Patria este primul ,,a” rostit cu stângăcie și forțat, este primul bastonaș așternut pe hârtie cu ajutorul mâinii calde a învățătoarei, pentru tot ce ai să înveți în viață. Patria se simte în tot ceea ce plăsmuiește inima noastră, în tot ceea ce făuresc mâinile noastre, în tot ceea ce gândim
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
noi cum dorim spre deznodământul pe care vărul meu nu-l vedea decât fiind unul: posedarea profei... Mie însă îmi convenea un plan mai viclean, mai parșiv: să o facem pe nătăfleții și să o obligăm pe dânsa, exasperată de stângăcia noastră, să atace, să ne seducă! Îți dai seama, îl întrebam pe vărul meu, că va fi nevoită să se dezbrace prima? De capoțel, adăuga visător vărul mai mare... VERBA WOLANd Ruxandra CESEREANU Oase și oscioare pentru tot felul Când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
replica din Proof/ Dovada: „Faptul că sunt paranoică nu înseamnă că n-am dreptate“.Ă Stăpânii străzilor Stăpânii străzilor/Street Kings merită, la o adică, mai ales pentru Keanu Reeves. Ca fost fan al actorului, deci ca martor atent al stângăciilor sale de joc de-a lungul anilor, pot spune că, nu știu ce s-a întâmplat, dar e mult mai bun. Rolul polițistului înrăit de viață și dedat la metode de acțiune neortodoxe îi vine în sfârșit bine acestui fost (încă?Ă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
a le deschide când a sosit liftul, nefiind obișnuită, și l-am simțit lângă cotul meu, încercând să mă ajute. Multe dintre doamnele noastre se plâng în legătură cu liftul, a menționat. Este puțin greoi. Am scos un râset înalt, sperând ca stângăcia mea să nu-l facă să creadă că aceasta era pentru prima dată când mergeam cu liftul ăsta prăpădit. —Charles îmi deschidea ușile mereu, am zis, sperând că nu-și va aminti că am spus că îl vizitam la ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să fie singură? Nu ducea lipsă de priviri admirative, remarci de tot felul, dar..., cu toate acestea... Dar din toamnă până aproape în vară, cam multă apă a curs pe Dâmbovița. Abia atunci, după multe tatonări și încercări pline de stângăcie, i-am făcut eu o declarație de dragoste plină de umor, care a provocat doar o explozie de râs din partea ei. M-am pierdut eu pe moment, dar pe vremea aceea, când eram obrăznicuț și îndrăzneț, am prins-o pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ales această variantă și nu ați preferat să publicați unul cu totul și cu totul nou? Ați fost nemulțumit de receptarea și vânzarea primului? Nu cred că a doua carte a înghițitțo neapărat pe prima. Vremelnicia pierdută rămâne (în ciuda unor stângăcii juvenile mai mult sau mai puțin evidente) de sine stătătoare și nu cred că e anulată de Cine adoarme ultimul. Oricum, nu puteam părăsi prea curând lumea aflătoare în paginile acelea. Mai erau destule de spus, încă nu eram gata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
groase, sărind neîndemânatic din traversă în traversă. Am încercat să-l opresc, să-i explic că nu eu, gazda, i-am insultat dragostea lui deja celebră pentru pisici... A rămas neînduplecat... Se întunecase afară. Dispărea în salturile acelea de-o stângăcie de vis răutăcios... L-am găsit lângă gară, odihnindu-se pe postamentul unei statui reprezentând un soldat care, într-o mână, ținea o pușcă cu baionetă, cu cealaltă ocrotindu-și burta sfâșiată de gloanțele inamice... Acum se rușina de gestul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
să mă gândesc la nimic altceva. Simt că m-am îndrăgostit a doua oară în viață. Sunt ca o adolescentă la prima întâlnire. Nu știu ce să spun, dar îmi dau seama că trebuie să spun ceva. —Ești bine? întreb eu cu stângăcie, conștientă că oamenii se uită la noi și simțindu-mă puțin timidă, pentru că nu sunt obișnuită cu atâta atenție. Mă tot gândesc că mi se văd chiloții sau așa ceva. Mă simt grozav. Puțin obosit, dar, în afară de asta, minunat, râde el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Froehlich se aruncă Înainte euforic și mă Întrebă dacă, În cazul ăsta, nu cumva am un cuțit În buzunar. La aceste vorbe m-am simțit nu doar fără replică, ci și Încordat și strâns În mine ca o umbrelă. Cu stângăcie, m-am foit cu ceașca În mână. Dora Își așeză alinător mâna pe brațul meu și, ca să devieze discuția, spuse ceva despre un documentar pe care-l văzuse, cu un anume Prometeu dezlănțuit. — Haideți să nu discutăm despre filmul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o cuprinsese frigul. Era de neînțeles. — ... rece, Norman. — Încetinește, Beth. Nu pot... vorbi... aproape... Împotriva voinței sale, Încetinise. Ajunsese În aria luminilor habitatului, la mai puțin de zece pași de trapă, dar picioarele i se mișcau și mai Încet, cu stângăcie. Iar acum, În sfârșit, Norman văzu ceva care Învolbura sedimentul mâlos din spatele ei, În Întunericul de dincolo de lumini. Era ceva ca o tornadă, ca un vârtej de noroi. Nu putu să vadă ce era În mijlocul norului, dar Îi simțea forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lirice cu pasta sa pururi proaspătă fiind sempiternă. E atîta transparență în imagini încît ele par culese de-a dreptul din mediul înconjurător cum fructele dintr-un pom... De reținut acuratețea și eleganța scriiturii lui Arcadie Suceveanu. Astfel încît, depășind stîngăciile prezente încă la unii confrați basarabeni, d-sa se poate alinia fără grijă poeților celor mai bine cotați din literele românești actuale." Gheorghe Grigurcu " Mai întâi de toate, simulând destul de măiestru tertipurile textualiste, Arcadie Suceveanu trece la demitizarea propriilor mituri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
O scrisoare care mi-a dat fiori și cred că a fost printre primele scrisori trimise la o autoritate locală de către Regele nostru. Am o copie după scrisoarea trimisă MS Regele Mihai în 22 decembrie 1993, în care se vede stângăcia mea și lipsa de experiență în comunicarea cu o astfel de autoritate. Când Regele a plecat din țară, mama mea plângea de mi se rupea inima. Eram un copil și mi s-a imprimat durerea mamei ca o marcare cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
întîmplă, uneori, noaptea, mie și Domnișoarei Ri, după ce domnul M pleacă acasă la el iar noi rămînem să reamestecăm cărțile, ni se întîmplă, deci, să citim împreună povestea acestui X și să rîdem în hohote. Rar exemplu mai bun de stîngăcie stilistică. Prietenul nostru încearcă să recurgă la fraze scurte, nervoase... Ceva, ceva, are el în minte, dorește de fapt să dea un anume ritm acestei povești, să o facă eventual cît mai cinematografică posibil. Nu neg de altfel că a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe fond de circumstanțe atenuante însă. asta înseamnă că visul a avut un mic amortizor, o notă de umor de exemplu. Căsuța nr. 3 conține visele relativ minore, vise cu încărcătură explozivă modestă. ele par mai degrabă niște glume, niște stîngăcii, nu reușesc să mă lovească în profunzime și nici să-mi provoace un sentiment de frustrare durabil. Căsuța nr. 2 este rezervată viselor bizare și ermetice. sunt vise al căror potențial agresiv nu apare evident, în general am nevoie de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]