1,294 matches
-
confortabilul automobil al d-lui Nicolaid, urmând să facem obișnuita prome nadă pe Calea Victoriei și să luăm obișnuita café glacé la Riegler, lăsând în urmă rumoarea Gării de Nord și vagoanele înțesate pe care tot aceste mâini muncite (se vedea după litera stângace) scriseseră : Unde-s tigrii din Carpați ? România Mare - și alte asemenea. Dispoziția moralistă se vede că nu este doar apanajul meu, pentru că, apropiindu-ne de centru, văzând câtă lume ieșise să se plimbe, cum de la mesele așezate pe trotuar, sub
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-mi-aș... Unii dintre băieți sînt OK, și chiar și unii dintre locotenenți - tineri, au absolvit școala militară de cîțiva ani. S-au adunat să ne primească, dar mai mult stau și cască gura, amuzîndu-se de aerul nostru speriat și stîngaci. Stăm În fața unui pavilion care funcționează ca magazie și ni se spune pe un ton prietenesc că e momentul să schimbăm ținuta civilă cu uniforma. Cam pe același ton prietenesc pe care l-ar folosi un medic ca să-ți spună
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
asistente, tipa aia tînără și drăguță, a trecut pe lîngă mine exact cînd intram În salon, m-a prins de braț și mi-a zis: Am o surpriză pentru tine, o să vezi, eu sînt Delia, așa a zis, un pic stîngace, și mi-a Întins mîna și apoi a dat să-mi trîntească un sărut pe obraz, dar nu știu cum naiba a ieșit că l-a nimerit mai mult pe colțul gurii și a fugit rușinată și cam tot culoarul se uita
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
clovn, dar e un om ciudat. — De ce poartă costumul ăsta? Are cicatrici pe corp? — Nu știu. În clipa aceea, părintele Bernard se așeză pe marginea bazinului și se lăsă să lunece domol în apă, apoi începu să înoate cu mișcări stângace. Nu era un bun înotător. — Nu știe să plonjeze? — Cred că nu, răspunse Eastcote. — S-ar zice că nu știe nici să înoate. O să dea curând de greutăți. — Nu orice om care nu știe să înoate e neapărat prost. — Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vrut să-și lase mâna pe brațul lui, deasupra manșetei, dar, firește, așa ceva era cu neputință. — Am putea fi morți, poate că suntem într-adevăr... — Vii cu noi, anul ăsta, în excursie la mare? îl întrebă Alex. Exista o notă stângace, aproape lipsită de noimă, în acest apel la o tradiție familială. Era un substitut pentru dorința ei de a atinge brațul lui George. Ce drăguț, plecăm deci în excursie? Răspunse George, zâmbind. Încetase să se mai învârtească prin salon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simțind că-i revine toată stângăcia. Adăugă: Mă rog, dacă nu-ți dorești un admirator, atunci ce-ți dorești? O pisică neagră cu lăbuțe albe! Și Hattie rosti aceste cuvinte pe un ton glumeț, pentru că și ea se simțea acum stângace și jenată. Se grăbi să precizeze: Se-nțelege că nu-i un lucru serios, n-aș putea să iau o pisică decât când m-aș stabili definitiv într-un loc... și nici măcar aici, pentru că sunt vulpi în grădină... știați? Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iluziile lui George asupra indiferenței, filozofului față de opinia publică; s-ar fi putut să-i fie indiferentă ostilitatea, dar nu ridicolul. Privirea ei scrutătoare „evaluase“ și „îmbrățișase“ demnitatea de o calitate cu totul specială a lui Rozanov, solemnitatea lui, timiditatea, stângacea pompozitate, egoismul naiv, nelumesc, lipsa totală a obișnuitelor reacții sociale, lipsa de simț practic, și oroarea de zeflemea, capacitatea de a-i face față. Toate acestea se îmbinau în el. Nu-l văzuse de multe ori pe Rozanov în societate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
date, Învingătorul / nu trebuie să mai spună nimic / el e ovaționat, purtat pe brațe / învinsul rămâne în urmă / pe treptele ude / cuvântul lui nu se aude / plânge fără lacrimă... Cu atâtea „implanturi”, încercarea de reinstaurare a normalității, a naturaleței e stângace și, până la urmă, eșuează: Încerci să fii vesel, simpatic / la masa celor bogați, dar în final / spargi prețiosul pahar de cristal // încerci să-l ajuți / pe cel prăbușit pe trotuar / dar el îți refuză mâna întinsă (...), fiindcă fiecare gest de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ascunsese de astă toamnă într-o gaură din pământ, ca să se adăpostească de furiile iernii, simți căldura razelor de soare care încălzeau pământul și se hotărî să iasă afară din ascunzătoare. - Vai, ce multă lumină e afară! Se frecă ea stângace la ochișori. Înaintă încet prin pământul umed. Deodată, simți ceva rece la piciorușe și încercă să se scuture de ceva alb, rece și pufos. - Ce o fi asta? - Se numește zăpadă îi răspunse un gândăcel cu spinarea roșie. - Mai sunt
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Când era lumină, nu mă lăsa nici s-o sărut măcar. Avea stângăcii, era jenată, paralizată. Dar în întuneric devenea îndrăzneață, nebunatică, chiar nerușinată. Erau în ea două ființe care coexistau armonios: pe lumină arăta o fată inocentă, uneori puțin stângace din cauza timidității, dar cu rafinamente de cochetă consumată. În discuții câștiga repede întîietatea descoperind fără ostentație o cultură care-i întrecea vârsta. Când se lăsa întunericul, irupea nestânjenită cea de-a doua fire: pasională, un clocot fierbinte de lavă. Vulcanul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
scăzu vocea și se apropie de mine apucat de o subită grijă. Ce proces psihic s-o fi petrecut cu el, ce i-o fi spus fața mea ca să-și schimbe radical atitudinea? Îmi luă mâna, o mângâie tăcut și stângaci (nu era sentimental) și zise: ― Nu-i nimic... Ducă-se pe pustii! Banii se fac la loc! Numai tu să fii sănătos. Nu cred că eram bolnav (nici vorbă!), mai degrabă într-o stare sufletească de continuă febrili cate care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ce au fost martorele atâtor schimbări și încercări!... ele se strecoară cu greu printre casele impunătoare, ce s-au adaptat noului; acestea, abia înălțate, par să nu aibă însă aceeași îndrăzneală ca cele vechi. Unele, de un gri închis, încă stângace, par să privească mirate spre cer: poate pentru că nu au o poveste încă! Apoi vom lua bicicletele care te așteaptă cu nerăbdare și vom putea merge peste tot, chiar și până la acel lac de aur de la marginea satului unde
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
medic reușește ceea ce nu reușiseră cei doi americani binevoitori. Să-i dea curent mașinii. Pornim cu mașina cealaltă în spate pentru cazul în care bateria ar ceda din nou. A doua zi mergem la biserică, la slujbă. Lume multă, încercare stângace de a reconstitui atmosfera bisericilor de-acasă. După slujbă, mergem cu toții, cu mașinile, la "o sală" unde are loc un soi de banchet, cu ocazia hramului bisericii. Mă întîlnesc cu Aurel Dragoș Munteanu, fost ambasador al României la ONU, apoi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
puteți găsi în ocupațiuni literare mulțămirea aceea pe care realitatea nu e-n stare de-a v-o da. La mine e cu totul dimpotrivă; într-un pustiu să fiu, și nu mi-aș putea regăsi liniștea. Veți vedea din stângacele schimbări și din neputința de-a corege esențial pe Făt-Frumos că v-am spus adevărul. De-aceea, vă rog, mai citiți-l dv. și ștergeți ce veți crede că nu se potrivește, că eu nici nu mai știu ce se
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
apoi e aceea că puteți găsi în lucrări literare mulțămirea aceea pe care realitatea nu v-o poate da. La mine e cu totul dimpotrivă. Într-un pustiu să fiu, și nu mi-aș putea regăsi liniștea. Veți vedea din stângacele schimbări și din necapacitate[a] de-a corege esențial pe Făt-Frumos că vorbesc adevărul. De aceea vă rog, mai citiți-l dv. și ștergeți ce veți crede că nu se potrivește, căci eu nici mai știu ce se potrivește și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
te-am auzit niciodată vorbind de fata asta! - Da! N-o prea vedeam . . . Era pe la Mogoșoaia, pe-aco-lo! . . . E fata lui Lică, cum ți-am spus ... De mult mă ruga el să-i găsesc un loc. Era greu, fiindcă e cam stângace . Știu eu ce învață ele acolo, pe la școala lor? . . . Sau așa e felul ei! ... Tot lui Lică i-a venit ideea să o iau pentru Rim. S-a gândit bietul băiat și la mine . . . mă oboseam prea mult. . . Dar Rim
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
aducea la cuviință. Lică era și marele dispensator de bucurii felurite. îi plăceau grădinile, așa că duminica toate umbrarele și bolțile îl cunoșteau. Deprinse să vadă atâtea feluri de perechi, priveau totuși cu mirare pe tânărul acela zvânturat cu copila aceea stângace și, mai apoi, fata aceea trunchioasă cu tovarășul acela sprințar bând o singură halbă la o fleică unică, fiindcă Lică era sobru și econom pe punga lui. Ducea adesea pe Sia pe la prietenele lui. Erau petrecerile de iarnă. Când fata
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să ia pe Sia de-a binelea, domnișoara nu era acasă, asa că plecarea semănase a fugă. 157 Despărțirea asta punea sfârșit romanului platonic dintre Lică și directoare. Pe Sia, Lică o regăsise cu mirare: crescută mult, clar urâtă și stângace. Târa parcă un picior. O arătase unui doctor ce-i spusese că n-are nimic alt decât că stângul e mai leneș. Lică o zguduise cu atâta dispreț, că fata începuse a călca mai vioi. Din toate gazdele de mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
-sa? în adevăr, Mini venea de departe. Știa că între Elena și soră-sa era o vrajbă mare. Că surorile nu se puteau suferi de când Mika-Le stricase logodna Elenei cu Maxențiu. - Dar ... de ce a luat-o la ea? întrebă Mini stângaci. Ar fi pus o întrebare mai bine formulată și ar fi arătat o mirare încă mai mare dacă un trombon, o pianolă și un gramofon nu s-ar fi produs deodată din trei puncte ale magazinului. Nory își astupă urechile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mic semn de Elena. în aiurarea lui, Maxențiu interpretase emoția Elenei favorabil, iar intervenția lui Marcian drept indiscreție. Spusese Elenei grăbit și confidențial că a decis să plece, ca pe o replică la dorința ei secretă și, subt un pretext stângaci, se sculase de lângă dânsa ca să n-o compromită. Față de rezultatul bun, Elena, prin aprobare, se făcuse complice cu dulcele secret și cu drama imaginară a prințului. Maxențiu plecase apoi pe loc, luând arbitrar pe Ada nedumerită și refuzând întrebările lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dumitale? La ocazii mari Lina spunea lui Rim ,,dumneata". Acum însă "dumneata" se aglomera. I se păru că pe desenul înclinat al feței lui Rim era un su-rîs . Negreșit, părere! - Așa atunci! . . . zise descumpănită, cu ideile împinse încoace și încolo, stângace de trupul ei inutil, acolo lângă ușă. - Nu! Nu va pleca! silabisi Rim deslușit. Ridicase puțin capul și Lina văzu bine surâsul. . . Un surâs proiectat dinăuntru în afară, din disprețul lui de ea și dinafară înăuntru, din maliția planurilor lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
era, pesemne, cuprins și ceea ce avea să se petreacă între ei. Lucruri serioase și triste: mustrări, iertare, împăcare . . . poate chiar și înduioșare, acum că Lică o umilise și era pierdut. Cine știe dacă nu și vreun gest de tandreță târzie, stângace, neînvățată, de tandreță ridicolă. Lina se întorcea deci de foarte departe la tăcerea, la refuzul, la surâsul lui Rim. Vinovăția ei se șterse și se înfipse în ea vinovăția lui, fără gelozie, fără durere, dar îmboldită de batjocoră și de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
minte că eram în acel mo ment undeva pe lângă Schitul Măgu reanu și că mâncam niște clătite la un mic local. Ea se oprise din mâncat și se uita la furculiță. După ce-am ter minat cu discur sul meu stângaci și artificios, a tăcut o vreme. Apoi a murmurat ceva ca pentru ea. „Ce-ai spus?“, am întrebat-o, uitându-mă cum se for mează lacrimile în ochii ei fără gene. „Cu urechile pe spate...“, a șoptit din nou, strângând
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o cămașă verde de lucru, cu palmele căuș pe genunchi și capul drept. Ai fi zis că se crede Lincoln Memorial. Bonnie Travis îl îmbrățișă. El nu dădu nici un semn că ar fi simțit îmbrățișarea. Ea se desprinse din gestul stângaci. —O, Marker! Nu prea știam cum o să arăți. Dar mie mi se pare că arăți foarte bine. Avea capul ras, cu două albii mari de râu care brăzdau o cumpănă a apelor peticită. Fața lui, plină încă de cruste, arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
interpretă greșit frământarea. Își ridică degetele până în partea superioară a brațului lui și îl mângâie. Nu-i nimic. Noi doi am depășit simplitatea. Toată lumea e încurcată. Și noi putem fi așa. Femeia din fața obiectivului, o newyorkeză urbană într-un mod stângaci, care părea demoralizată de atâta pustietate, relata povestea de parcă ar fi fost o știre. —A fost considerat unul dintre cele mai impunătoare spectacole ale naturii din întreaga lume, cu o jumătate de milion de cocori cenușii pe post de vedete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]