980 matches
-
să spun. Vrei să spui că nu ai știut care era momentul cel mai bun să-i spui că vrei un copil cu el și-l vrei acum? Să spunem că aceasta nu a fost o opțiune, am explicat eu stânjenită. Am privit-o pe Maria descifrând aluziile mele, dorindu-mi ca măcar o dată să fi văzut Sex and the City despre care auzisem de la Lisa că ar conține exact acest gen de conversație. Pur și simplu nu aveam vocabularul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
intimidant grup de taximetriști drept femeia care a chemat ambulanța pentru Alfie când a suferit atacul și care l-a ținut de mână în timp ce-și dădea ultima suflare (ceea ce era adevărat). După ce i-a făcut să se simtă stânjeniți, și-a pus mâna pe pântec într-un gest dramatic și i-a anunțat că trebuie să ajungă la spital. Kieran se crispase văzând cât de nerușinată și profitoare putea fi, dar gestul ei și-a făcut efectul, obținând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
adus o contribuție substanțială la noua literatură de ficțiune“. Mi se pare, când fac calculele pe care le presupune fraza asta, că mai am cale lungă de parcurs până când opera mea să Înceapă să Însemne ceva. Henry fu deconcertat și stânjenit, luat prin surprindere, și, ca de obicei În astfel de Împrejurări, Începu să se bâlbâie ușor: — Draga mea Fenimore... m-ai Înțeles greșit... e ultimul lucru din lume pe care am vrut... invocam, desigur... te-am comparat cu cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
viitor, să ardem fiecare scrisorile celuilalt, după ce le citim. Ea se opri pe cărare, uitându-se atent la el. — Și de ce, mă rog? Sunt chiar atât de compromițătoare? Te temi că vor fi citite vreodată Într-un tribunal? El zâmbi stânjenit. — Nu fi absurdă, Fenimore, sigur că nu. Nu sunt câtuși de puțin compromițătoare. Dar sunt... intime. Detest gândul că lumea le-ar putea citi după moartea noastră. — După moarte! Ce gând morbid. — Și nu doar că le-ar putea citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spre Italia și el pe cea de Întoarcere la Londra, venind din Elveția. Nu traseră la același hotel. Fenimore declară că Westminsterul era prea luxos și prea scump pentru ea, dar Henry știa că este conștientă că are să se simtă stânjenit să doarmă sub același acoperiș cu ea, să Își ia cheia de la aceeași recepție În văzul tuturor, și Îi fu recunoscător pentru această dovadă de tact. Sosi la Paris cu o zi Înaintea lui și Îi lăsă vorbă că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
intrarea următoare. „Îți urez din inimă un eșec total diseară.“ Pericolul ca blestemul să se Împlinească era mare. Prietenii autorului aplaudară loial la sfârșitul actului, dar nota de entuziasm real care marcase primirea celui dinainte lipsea. Schimbau zâmbete și priviri stânjenite În timp ce se ridicau de pe scaune și ieșeau Încet În foaier. La toaleta pentru domni, Edmund Gosse se găsi alături, la pisoar, de William Norris. — Un act nu la fel de bun ca primul, spuse el. — Nu, zise Norris. Dar am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
James! — E Îngrozitor! spuse tare Florence Bell către Elizabeth Robins, ridicând glasul ca să acopere zarva. Ce e cu Alexander? De ce nu-l scoate pe Henry din scenă? Alexander stătea imediat În spatele și puțin În lateral față de autor, cu o expresie stânjenită, vinovată, pe față, mutându-se nerăbdător de pe un picior pe altul. — Nu știu, răspunse Elizabeth cu dinții Încleștați. De ce l-a adus pe scenă? Poate că nu durase mai mult de două sau trei minute, dar prietenilor li se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sine și pentru frații În viață ai lui Alice, lectura lui fusese la fel de tulburătoare ca și a caietului de Însemnări al lui Fenimore, pe alocuri chiar mai tulburătoare, căci referirile la el erau mult mai explicite. Fusese uimit și relativ stânjenit să constate că micile conversații banale cu care Își Întreținuse sora bolnavă - unele ușor malițioase la adresa cunoștințelor sale, altele dezvăluind propriile sale probleme - fuseseră atent Înregistrate În paginile lui. Stilul viu al prozei surorii lui Îl impresionase, dar se arătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de nedumerire. — Din toată inima, râse Du Maurier. Dar trebuie să te previn că nu am eu Însumi o explicație pregătită. Du Maurier continua să se mire la fel ca oricine altcineva de popularitatea cărții sale și părea mai degrabă stânjenit decât măgulit de ea. Corespondența Îi dădea bătăi de cap. — Primesc cel puțin cinci scrisori pe zi de la cititorii americani - mi le trimit cei de la Harper, știi - și obligația de a le răspunde mă obosește grozav, spuse el În timp ce coborau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
britanic În Statele Unite și prieten personal al lui Henry, sosește la Carlyle Mansions, aducând decorația Ordinului de Merit până la patul scriitorului. Pe parcursul ceremoniei, acesta abia dacă este vag conștient, iar dna James este silită să țină un scurt și cam stânjenit discurs de mulțumire În numele lui. Rolul pe care Îl joacă o pune Într-o situație jenantă și aceasta nu numai din cauza principiilor sale republicane. Nu știe prea bine cum să interpreteze tevatura uriașă care se face pe tema ordinului primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mă ocup eu. Norman se așeză din nou În fotoliu și conchise: — Or, În situația unui avion scufundat la o adâncime de trei sute de metri nu se pune problema supraviețuitorilor. Așadar, ce caut eu aici? Barnes Îl privi fix. Părea stânjenit. Frunzărea absent dosarele de pe birou. — De fapt, aici nu e vorba de prăbușirea unui avion, doctore Johnson. — Și atunci? — Este vorba de prăbușirea unei nave spațiale. După o scurtă pauză, Norman Încuviință din cap: — Înțeleg... — Nu vă surprinde? — Nu. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În astrofizică nimic nu poate fi În cele din urmă dovedit... — ... Asta e absolut neadevărat, protestă Ted. — Destul! Ajunge! Îl Întrerupse Barnes, izbind cu pumnul În masă. Se lăsă o tăcere jenantă. Norman era Încă supărat, dar, În același timp, stânjenit. „Mi-a făcut-o Ted. Ce mai, mi-a făcut-o! Și a reușit În modul cel mai simplu posibil, atacându-mi domeniul de studiu“. Norman se minună cum de reușise Ted acest lucru. Tot timpul petrecut În universitate trebuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și indiferent, pasiunea cu care am făcut-o m-a posedat. Pasiunea era întunecare ca sămînța morții. Nimeni n-o știe. Primul sărut anunță viitorul cadavru. Doctorul stă de vorbă cu soția mea: „-Nu știm încă, Elena...“-este și el stînjenit căci e, la rîndu-i, îngrijorat. Centrii vitali funcționează însă ne îngrijorează febra. Pînă la 41,1˚ Celsius hipotalamusul reușește să stăpînească termoreglarea. Peste temperatura asta însă, în prezența sîngelui în creier, evoluția ne scapă. Și la el, Celsius arată mereu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
am pus, i-am răspuns. O s-o botez după bunica. Minunat, a strălucit tata. Salut, micuța mea Nora, i-a cântat el ghemotocului roz. Helen, mama și eu ne-am aruncat priviri șocate. Greșise bunica! Ăăă, nu, tati, am zis stânjenită. Am botezat-o Kate. Dar pe mama mea n-o cheamă Kate, a spus tata încruntându-se nedumerit. —Știu, tati, am îngăimat eu. (Of, Dumnezeule, de ce e viața plină numai de greșeli?) Am botezat-o după bunica Maguire, nu după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ești o fată bună, să știi, mi-a zis tata cu un zâmbet abia schițat. Indiferent ce zic maică-ta și surorile tale. Capitolul opttc "Capitolul opt" După ce, în seara precedentă, tata îmi ținuse discursul de îmbărbătare, m-a pupat - stânjenit, totuși m-a pupat - și, deși incapabil să mă privească în ochi, mi-a spus că mă iubește. Apoi a mișcat ușor piciorușul pufos și roz al lui Kate și a plecat din cameră. Eu am zăcut pe pat multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de sinceritate. — Cât a trecut de când ai născut-o pe Kate? m-a întrebat Adam punându-mi în față niște zahăr. Mai bine de o lună, am răspuns. Uite ce e, sper că nu te deranjează, mi-a spus el stânjenit, însă Helen mi-a povestit care e situația dintre tine și soțul tău. — Și? am spus eu deranjată. —Păi, nimic, a zis el repede. Adică, știu că nu e treaba mea, dar sunt sigur că nu ți-e ușor. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Asta așteptasem toată seara fără ca măcar să-mi dau seama. Alo, am zis încântată, dar încercând să-mi ascund satisfacția de mama și de tata. —Claire, a spus Adam cu vocea lui minunată. Ce mai faci? —Bine, am răspuns eu cam stânjenită. Mama și tata erau tot în hol și amândoi se uitau la mine. Cărați-vă, le-am șuierat fluturându-mi spre ei mâna rămasă liberă. Avem o nenorocită de urgență, a urlat tata. Lasă dracului telefonul! — Într-un minut, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
perspectivă asupra minunatului lui păr negru. —Adam, am spus eu din nou atingându-l cu blândețe pe braț. S-a încordat ușor, dar nu s-a tras de lângă mine. Nu e vorba de tine, e vorba de mine, am zis stânjenită. A urmat o pauză. —Ce vrei să spui? m-a întrebat el. Sau, cel puțin, asta cred c-a spus. Îmi era destul de greu să-l aud. Vocea îi suna cumva înfundat, pentru că-și ținea capul în piept și vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu el. Ei, sau cel puțin asta fusese schema până acum. Nu mai mănânci? m-a întrebat Adam într-un final, uitându-se la mormanul de mâncare din farfuria mea. Era dezamăgit, iar eu mă simțeam îngrozitor. —Adam, am spus stânjenită. Îmi pare rău. Sunt sigură că mâncarea e foarte bună, dar pur și simplu nu pot să mănânc. Nu știu de ce. Îmi pare sincer rău, am adăugat privindu-l seducător. — Nu-i nimic, a zis el strângând farfuriile. O să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
stând în prag. Același James. Arăta sfâșietor de la fel. Părul îi era tot șaten închis, fața îi era tot palidă, ochii îi erau tot verzi, iar falca îi era la fel de osoasă. A schițat un zâmbet chinuit și, după o pauză stânjenită, James mi-a spus fără nici un fel de inflexiune în voce: —Ce mai faci, Claire? —Bine. I-am zâmbit nu prea larg - doar politicos. —De ce nu intri? A intrat în hol, iar eu aproape că m-am îndoit de spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mult greșisem! Îmi doream să fi putut să dau timpul înapoi. Ce bine ar fi fost dacă aș fi acordat mai multă atenție lucrurilor de genul datei la care trebuia să plătim rata la ipotecă. Îmi pare rău, am spus stânjenită. Am crezut că-ți doreai să faci toate astea. Dacă aș fi știut că nu voiai, atunci m-aș fi ocupat eu de ele. De ce să-mi fi dorit să fac eu toate astea? m-a întrebat el răutăcios. Cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ai o șansă. Și mai fă o încercare. Străduiește-te cât poți tu de mult. Și pun pariu c-o să fii plăcut surprinsă. —O să încerc, am promis. În fond, ce aveam de pierdut? Mai e ceva, a zis mama puțin stânjenită. —Ce? — Nu știu dacă ar trebui să-ți spun. —Ce? Ce nu știi dacă ar trebui să-mi spui? Spune-mi, pentru numele lui Dumnezeu, am strigat. — Păi, a spus ea cu o privire spășită, Adam ăla te-a căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ne-o construiserăm. Adam a rămas în picioare, în timp ce umbra lui s-a proiectat asupra mea și a Annei, care rămăseserăm întinse pe șezlonguri uluite. Adam nu părea prea relaxat. Șarmul lui obișnuit și degajat lipsea din peisaj. Adam părea stânjenit și ușor neprietenos. Mie îmi bătea inima să-mi sară din piept. Mă simțeam îngrozitor de dezavantajată. Doamne, de ce nu mă avertizase Helen, într-un fel sau altul, că-l aducea pe frumosul Adam încoace? Aș fi putut să mă machiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
oameni necivilizați și nebuni. Și după asta ce s-a întâmplat? Hannah asta nu avea și ea cap? Nu le-a spus părinților ălora să-și vadă de treaba lor? Până la urmă, era o femeie matură. Păi, a murmurat Adam stânjenit, după asta nici Hannah n-a mai vrut să mă vadă. M-am dus în Sligo și am vorbit cu ea și mi-a spus că nu mai voia să aibă de-a face cu mine și că nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
chiar cred, pe cuvânt. Chiar cred că te iubește. Sincer. Și, să fim cinstite, dacă e cineva expertă în bărbați îndrăgostiți, apoi aia sunt eu. Avea dreptate. Tu îl iubești? a vrut ea să știe. Nu știu, am spus eu stânjenită. Nu-l cunosc destul de bine ca să pot să spun chestia asta. Dar îmi place foarte mult. E suficient? —Trebuie să fie suficient, mi-a răspuns ea gânditoare. Sper că vă iubiți într-adevăr. Sper să fiți fericiți împreună. —Vai, Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]