1,236 matches
-
vibra încă, mi se păru brusc că eram eu însumi încarcerat acolo, dincolo de grilaj și de poarta monumentală din fier forjat. îmi veni în minte brusc nuvela lui edgar allan Poe, Prăbușirea Casei Usher, dar și imaginea casei bîntuite de stafii de la Disneyland. Poarta, îmbătrînită, dar încă extrem de demnă, străjuită de doi pilaștri încă impunători deși serios jupuiți de timp, era bineînțeles închisă, aș spune chiar ferecată. Cineva nu avusese încredere în vechiul ei mecanism de închidere, mult prea fin, funcționînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
șantiere speriaseră cheresteaua). Din cimitire, unde îi podidiseră cu săpăligele groparii. Oamenii cimitirelor ducând lupte de vorbe cu ei să se lase din nou îngropați, fiindcă, bughindu-i cum se fâțâiau cu coșciugele pe ei, îi luaseră drept niște căcăcioase de stafii care încurca circulația... - Bruță... Hep!... Dar nu putea să le taie? - Ce, moșule?... - Să le taie direct. Rafturile, rumegușul... Hârști, pânza de bomfaier. Harști, fierăstrăul!... Sau vărsa gaz de la lampă direct pe ele și le punea foc. - Nu, că nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Tulburări de evocare a schemei corporale. Pierderi de urină." 278 DANIEL BĂNULESCU semănau cu niște sunete de motoretă. I-au trântit pe pietricelele hexagonale ale străvechiului peron, bot în bot cu teribila apariție de căsoi. Conac pe jumătate bântuit de stafii, pe jumătate ruină. Regele a dat să pescuiască, de prin mucurile buzunarelor, o cheie. Dar s-a oprit. I s-a părut mai elegant să dărâme, cu pâslarii, colțurile zidăriei ce-i stătea înainte. Au balansat totuși o ușă. Înăuntru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dimineața am întîrziat la serviciu. Am dat telefon șefului meu de birou, am intrat în spital și totodată în concediu. Am rămas acasă și ne-am apucat amândoi să suferim ca doi câini. De atunci bântuim prin locuință ca niște stafii, nu mai îndrăznim să ne privin nici în ochi, sânt unele clipe în care slăbesc, dintr-un foc, zece kile. Costache puse mâna și, chiar sub privirile mele, demonstrativ, slăbi două kile. Nu era prea mult, dar dragostea întotdeauna își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și nu putea te făcea să crezi că maestrul Canova își săpase pe acele morminte o operă a marmoreului său geniu și c-o intronase pintre cruci și morminte acoperite de ninsoare. Ca un nebun sări Ioan, palid ca o stafie, de lângă mine, și-și apropie buzele lui de ochii moartei. Apoi capacul recăzu, pe funii fugea sicriul cel negru în noaptea pământului - și pe pământ nu mai rămăsese decât suvenirea cea amară a Sofiei. Mi-am închis ochii și-am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
stradele negre foiau asemenea mușinoiului de furnici, unii cărau și duceau lăzi, cu fața speriată și ochii holbați la soldații ce nu știau ce urmări... prăzile ce fugeau, femeile ce, pe jumătate goale, alergau pe strade despletite și palide asemenea stafiilor... Barbații lor, cari aruncați sub roțile carelor sau izbiți cu capetele de murii caselor arzînde, [cari*] {EminescuOpVII 207} trântiți pe pietrișul străzii, copiii gemeau pe aici pe acolo, morți sau pe jumătate morți... Ei țipau cu ochii plânși și îngînau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bolnavă, îl strâng cu furie, doar va avea milă și mă va-ncălzi. Dar piatra e rece, rece ura tiranului. Suflu în înghețatele pălmi, dar suflarea mea e rece ea însăși. Inimă, inimă, cum nu mai ai atâta căldură? O stafie urâtă, bărboasă, cu părul bătut și sur de praf, mă acațăr în hainele rupte, mai mult gol, de zăbrelele de aramă și-mi espun fața și pieptul la câte - o aurită rază de soare care de mila mai ajunge până la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu știam despre ce e vorba, în afară de faptul că era un oarecare sistem mistic în iudaism, așa că m-am dus. Subiectul m-a fascinat. N-am știut, nu puteam să cred că iudaismul aborda asemenea subiecte spirituale cum ar fi stafiile, demonii, astrologia - pur și simplu m-a uluit. Așa că am început să aprofundez subiectele astea, și, odată cu informațiile acumulate, schimbările externe și interne au început să apară și ele. Pe măsură ce povestea înaintează, ea va rămâne detaliată și elaborată, reflectând un
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
fragment ar putea fi utilă în elucidarea acestor chestiuni: Iuțindu-și caii către sat Un țăran venea întârziat. Vânduse, pesemne, Niște lemne. Tam-nisam, din goană, Se ivi o cucoană. Cucoană cu pălărie, Pe-nnoptate, pe câmpie, Ce putea să fie? Arătare, stafie. Ea șchiopăta, se poticnea stângace, Ca o răgace. Avea pantofi și fuste veștejite Și parcă-ar fi avut și copite. Parcă avea un beteșug, Parcă ieșise-atunci dintr-un coșgiug Și, mai abitir, Venea din cimitir, Ca o momâie. I se
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
bine să fii mort aici, între codri, locul e ferit, nici nu trage, Clopotul nu te deranjează, că nu sună decât de sărbători, Și duminica dimineață, când cade în misticism, bang-bang, - cine-o mai fi murit? - De răsună morții și stafiile Cântă păsările și e un miros de lilieci înfloriți, Cum trebuie să fi mirosit raiul din dreapta, de la intrare, Pe vremea când era culoarea nouă și nu crăpase. (La Lilieci) Nu este nevoie de mult efort pentru a constata că, în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Lumina din temniță era gălbuie și bolnăvicioasă. La început nu ne-am dat seama. Dar, încetul cu încetul, lumina aceea căznită ne vlăguia. Eram mai palizi, fețele noastre erau mai albe decât lumina. Când se lăsa întunericul, arătam ca niște stafii. Și, dacă te gândești bine, poate că asta și eram... Se zice despre spectre că, spre deosebire de oameni, nu se pot reflecta în oglindă. În preajma noastră nu era nicio oglindă. Niciun ciob lucios în care să ne putem confrunta cu propriul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de frunte: monna Tessa, „isteață foc și înțeleaptă”212, iscusită bucătăreasă - „dânsa pregătise din vreme doi claponi de soi”213, excelează mai ales în scornirea diferitelor rugăciuni și descântece versificate, cu dezinvoltură și un fin simț al umorului, pentru alungarea stafiilor, care nu erau decât zgomotele produse de ibovnicul ei. Tot un prototip al inteligenței feminine este și văduva Piccarda (VIII, 4), care reușește să scape de avansurile unui canonic insistent printr-un șiretlic: îi înscenează o noapte de dragoste, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
554 Se comportă liber și desconsideră public porunci augustiniene precum interdicția de a sta prea mult în mijlocul mirenilor. Nimic din înfățișarea lui nu trădează abstinență, post, rugăciune, smerenie („Era acel călugăr om frumos/ și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț la trup, ca un clondir/ Ochi înfocați și jucăuși, măi-măi”556), are ceva din statura și comportamentul unui nobil, proprietar al unui domeniu, emancipat, ridiculizând preceptele și convingerile învechite: „și se ținea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
condamnare certă prin inteligență. Monna Tessa, din prima nuvelă a zilei a șaptea, „o frumusețe de nevastă, isteață foc și înțeleaptă”902, reușește să justifice, în fața unui soț cam sărac cu duhul, ciocănitul ibovnicului la ușă, invocând credința populară în stafii, împotriva cărora, datorită unei inteligențe sclipitoare, compune, ad-hoc, un descântec în versuri. Simțul umorului, dezinvoltura și viclenia fac din această donna demonicata o figură plăcută. Peronella, din a doua nuvelă a aceleiași zile, se salvează dintr-o situație mai mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de frunte: monna Tessa, „isteață foc și înțeleaptă”212, iscusită bucătăreasă - „dânsa pregătise din vreme doi claponi de soi”213, excelează mai ales în scornirea diferitelor rugăciuni și descântece versificate, cu dezinvoltură și un fin simț al umorului, pentru alungarea stafiilor, care nu erau decât zgomotele produse de ibovnicul ei. Tot un prototip al inteligenței feminine este și văduva Piccarda (VIII, 4), care reușește să scape de avansurile unui canonic insistent printr-un șiretlic: îi înscenează o noapte de dragoste, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
554 Se comportă liber și desconsideră public porunci augustiniene precum interdicția de a sta prea mult în mijlocul mirenilor. Nimic din înfățișarea lui nu trădează abstinență, post, rugăciune, smerenie („Era acel călugăr om frumos/ și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț la trup, ca un clondir/ Ochi înfocați și jucăuși, măi-măi”556), are ceva din statura și comportamentul unui nobil, proprietar al unui domeniu, emancipat, ridiculizând preceptele și convingerile învechite: „și se ținea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
condamnare certă prin inteligență. Monna Tessa, din prima nuvelă a zilei a șaptea, „o frumusețe de nevastă, isteață foc și înțeleaptă”902, reușește să justifice, în fața unui soț cam sărac cu duhul, ciocănitul ibovnicului la ușă, invocând credința populară în stafii, împotriva cărora, datorită unei inteligențe sclipitoare, compune, ad-hoc, un descântec în versuri. Simțul umorului, dezinvoltura și viclenia fac din această donna demonicata o figură plăcută. Peronella, din a doua nuvelă a aceleiași zile, se salvează dintr-o situație mai mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
deoparte”. La Mircea Eliade, cadrul indian justifică senzualitatea excesivă a tinerei Maitreyi și a surorii sale mai mici care, geloasă, trădează iubirea acesteia cu europeanul. Ca maestru al fantasticului, Eliade imaginează și iubirea unui pictor cu un strigoi, Domnișoara Christina. Stafia e și ea geloasă pe nepoata ei vie și o torturează. Punctul cel mai înalt al jocului erotic magic e atins în bordelul metafizic de la Țigănci. Și în Groapa lui E. Barbu sunt câteva scene puternice, credibile. Un tânăr hoț
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
a ridicat pe marginea patului și s-au privit intens: ea holbată de uimire, el senin și arogant. Mâța s-a retras tiptil trei pași, apoi a fugit îngrozită, ca un om care s-a convins că a văzut o stafie. Când doarme, mai ales, noul venit are o activitate intensă: clipește, vorbește într-o limbă necunoscută și face gesturi largi și precise adresate unei lumi invizibile pentru mine. Îi pun un cântecel de Schubert și îl „critică” dirijând în contratimp
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
persoane din grupul I „Drumeții bârlădeni" al emigranților, lucrat la stabilimentul I.V.Socec. Cuprindea: Noul exod de B (Iacob Iacobeanu, colaborator la Adevărul); Din fugă, Caraghioslâcuri, Note și reflecții; Ceilalți 38 drumeți și poeziile: Emigranți, Odă, Profil de Adolf Axelrad; Stafii, Câtorva, Cronică, Scrisoare foileton, de Emilian, Kohem Efraim, Șmil, pseudonimele lui Emil Feinsilber; Idealuri de Ibes (Iacob Weinfeld); Din istoria emigranților de M.K (Mauriciu Kolfler); Plecarea drumeților, raport complet de (Herman) Friedmann date citate de prof. Gr. Crețu, după
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Ion Brătianu - zis Radian - elev care a terminat numai cu 9 și 10 clasa a III‐a la școala de 4 ani nr. 2 din Bârlad. De asemenea, la 31 iulie 1960 ziarul a publicat reportajul „Sărbătoarea căsătoriei” - cu Ion Stafie, reglor și Maria Condur, rectificatoare, îmbrăcați mire și mireasă (foto Sandu Toma, muncitor la rodaj). Mult mai curajos mi se pare astăzi că ziarul a folosit cu succes capacitatea termistului Alexandru Tacu și a inginerului Cezar Zugravu, care ispășiseră condamnări
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
1620, mai 2. Zapisul lui Grama vel Jignicer, prin car e face schimb de pământ cu Popa Ion și cu Pârvul, cu toții din satul Carlomănești, județul Tutova, din 1642, octombrie 29. Cartea Domnului Gheorghe Ștefan privitoare la pâra dintre boiarinul Stafie cu vecinii săi din sat Carlomănești, județul Tutova, din 1656, octombrie 2. Și așa mai departe... cu formule vechi, cu blesteme și cu jurăminte ‐ din adâncul vremii înviază lumina.” Revista a scris și despre inițiativa nematerializată, în numărul 1: „Sub
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
un complicat, inclasificabil carusel de negații Încăpățânate ale evidenței și Încercări de a găsi pretutindeni sensuri ascunse și comploturi mocnite. Terorizat de influența atotputernică a evreilor, Drieu construiește un scenariu, amintind de semi-parodicul romanelor gotice, În care Evreul ar fi stafia, demonul, spiritul negativ, Încarnarea forțelor malefice absolute. Pe de altă parte, nici autoportretul pe care și-l desenează sieși nu e cu nimic mai trandafiriu. De la prima la ultima pagină, Jurnalul transcrie imaginile apocaliptice ale unui spirit care nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
asemănătoare cu un pod de grajd părăsit, deoarece ușa și ferestrele semi ovale, bătute în cuie, acoperite cu scânduri de brad putrezite de vreme ce dovedeau că în ultimele decenii nimeni nu s-a mai atins de ele, adăpostea tot felul de stafii și personaje mistice, născocite de fantezia creatoare a copiilor și bătrânilor din cartier. O vilă aproape nouă, construită în anii interbelici, însă lăsată de izbeliște, în care ar fi putut locui o familie destul de numeroasă, prelungită în spate cu un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
iubit pe..., spune Esenin, cum iubește crâșma un bețiv". Uneori, mi se pare că acest om își face de cap, cum îi era obiceiul de a face ceea ce vrea, își face de cap umblând noaptea prin grădinile Socolei ca o stafie. Despre el nu se poate vorbi în cuvinte molcome, pentru că era un om marcat de patima profesiei ca de o cicatrice. Era un medic excelent, cu unele excese, firește, și cu unele naivități incredibile. De aceea nu-mi vine în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]