1,939 matches
-
mumei! Se scutură din frunze cântece de leagăn- Să te primească timpul împărat în toamna ta, Esti o regină cu lumini, catifelând poiana, Noiembrie în glas te strigă, împărțindu-mi ruga mea! Și ai venit în Universul magic...magia ta stelara Îmi tremura divin, pământul de se pierde-n cer, Grăbind secundele, ce curg în vocile din iar și iară, Rapsozi divini mi te vestesc!..Sărutul tău din pântec e mister! Culoarea dorului Nedumerita, urc în podul vechi al casei părintești
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
Doamne, minunea renașterii... Eu voi aștepta , Doamne , clipă în care din mama voi transcende împărăția îngerilor, și aproape de stele fiind să dăruiesc cea mai luminoasă stea celui căruia i-am dat tot, numai nu steaua fericirii. Coboară, Dumnezeul meu, lumina stelara în sufletul meu. Să fiu înger și să asist la o nouă renaștere. Voi fi cel înger ascultător, care va transcende calea spre Bunul Dumnezeu prin ruga Fiului Său IIsus...Amin! Petale în ucenicii divine Te visăm, amețind zorii cu
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
Țopindu-se în nesfârșire duhul. Ploi de stele aurite, În rochii prețioase de bal, Cu franjuri luminoși tivite, Necuprins ocean fără de mal. Mesaje vin din altă lume, Cu sufletul le ascultăm, Perseidele vorbesc ceva anume, Frunți spre bolți ne înălțăm. Sinfonii stelare din cosmos, Ne-nvăluie, ce feerie! Îl rugăm în gând pe Cronos, Clipa a noastră să fie. Câtă magie-n astă noapte! Mă ții de mână și mă ocrotești, Ești lângă mine, aproape, Mă simt prințesa din povești. Îmi spui că
PERSEIDE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381466_a_382795]
-
noastră să fie. Câtă magie-n astă noapte! Mă ții de mână și mă ocrotești, Ești lângă mine, aproape, Mă simt prințesa din povești. Îmi spui că poate sunt fecioare, Ce pleacă-n lume să-și găsească prinți, Sau libelulele stelare, Poleite de-o cometă cu arginți. Mă săruți încet pe pleoape, Stelele pe chipul blând îți stălucesc, Fermecătoarea noastră noapte, Mici cuvinte-ți spun și îngerii zâmbesc. Referință Bibliografică: Perseide / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1685, Anul
PERSEIDE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381466_a_382795]
-
populează viața. Aștept! Poate într-o zi te vei încălzi la focul iubirii mele. Și știi care e cheia? „Vino alături de mine, draga mea!" BUNĂ DIMINEAȚA! îți bat la Poarta Sufletului spunându-ți Bună dimineața! Ochii tăi, fante de lumini stelare se deschid încet, spre un nou început. Gura ta rostește cuvinte ne-ncepute de iubire. Te rog, taci! Lasă-mă să gust din apa sărutului tău pentru a așterne culorile toamnei pe hârtia cea albă. Știi, mă pregătesc de o expoziție
MESAJE POETICE (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381441_a_382770]
-
departe de trupu- mi și aproape de îngemănarea stelelor. Aripi legate de sufletul lui Dumnezeu mă cheamă apoteotic. Aici unde sunt e lumină minții din care într- un cotidian veritabil schițez portretul gaurilor negre. Și spațiul emfatic eclipsează în fiecare conținut stelar. Citește mai mult Fără ezitărixeroxez ființă meaîn imaginealumii a opta.Nu parcurg altă prezențădecât aceea departe de trupu- miși aproape de îngemănarea stelelor.Aripi legate de sufletullui Dumnezeuma cheamă apoteotic.Aici unde sunte luminaminții din careîntr- un cotidianveritabilschitez portretul gaurilor negre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Fără ezitărixeroxez ființă meaîn imaginealumii a opta.Nu parcurg altă prezențădecât aceea departe de trupu- miși aproape de îngemănarea stelelor.Aripi legate de sufletullui Dumnezeuma cheamă apoteotic.Aici unde sunte luminaminții din careîntr- un cotidianveritabilschitez portretul gaurilor negre.Și spatiulemfaticeclipseazăîn fiecarecontinut stelar.... III. UMBRE SINUSOIDALE, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016. Supărați, ne țineam de torțile pământului Și aveam senzații, ca rădăcinile cresc până la nori, Mâinile noastre zvâcneau sub tălpile vântului, Și ne era frică să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Neamului Românesc”; Dunia Pălăngeanu “Poeta scrisorilor provincial cu miros de plămadă de pâine de pe pământuri vlăscene”; Mariana Popa “Scriitoarea de neuitat a Brașovului”; Viorica Popescu “Scriitoarea ce scrie cu miere de lună albă de pe nouă coline de pace și armonie stelară”; Mircea Pătrașcu “Poetul naiului de ape dulci de pepene cu dâmburi pe obraji”; Dana Staicu “Poeta zărilor de funigeiși legănări de trestii galbene”; Constantin Sergentu “Poetul dificil, dar fără ranchiună”; Mircea Tutilă “Poetul la care vorba este vorbă iar florile
65 DE ANI de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380889_a_382218]
-
cerului, curată / Și mă-ncălzește lumina sorilor, pe rând, / Hrănit cu raza albastră diafan filtrată / Mister prin nebuloase fluturând. // Îmi sprijin iarăși tâmpla obosită / Pe esplanada grandioasă a amurgului solar, / Mă risipesc străin prin galaxia-nvârtejită / Restituit în univers ca praf stelar (Geneză). Solilocviile erosului pierdut O amarnică tristețe însoțește de multă vreme pașii poetului. Ea este generată de imposibila, dar mereu așteptata reîntâlnire cu sufletul pereche ( Eu știu, Toamna mult râvnită ): Parfumul tău îl mai adun din haine / Și-l port
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
arunci în cercul cel de foc, / Iar îndrăzneala nu cunoaște marjă, / Lipsit de scut, lipsit și de noroc, / Un cavaler în ultima sa șarjă! (Ultima șarjă II). Solilocviile resemnării Privit de aici, de jos, din praful ce nu-i deloc stelar, în pofida unor sclipiri din ce în ce mai rare, universul galactic pare închis, iar solilocviile poetului nu fac decât să dezvăluie un spațiu sufocant, în care sufletul se zbate și unde miturile au îmbătrânit și s-au osificat (Colchida, Înger damnat, Fiorduri, Vita parva
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
trăgeau după ei Tunurile din secolul trecut, Noi, copiii, habar nu aveam, așteptam Avioanele să arunce cutii cu lapte condensat, Ca daruri ale cerului. Un cap s-a rostogolit Pe un plan înclinat, calculați viteza , Vă veți trezi în lumina stelară. Nu veți reuși să-mi treziți ura, Nici mila nu o pot oferi, Dragoste, dragoste, unde-s Tablele, sura, Nobili, poeții sunt nu cunosc moartea, Așa o fi, yofi, o fi? Nu sunt celebru, nu ești celebru, Dar ne iubesc
PORUMBELUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374433_a_375762]
-
Pulling me down like ballast. (The Sonnets of the City, Bucharest, 2010) DE CÂND GONIRĂM... De când gonirăm marele coșmar Nu-mi recunosc nici țară, nici poporul. Trecutul moare, plânge viitorul Și cei ce ne conduc nu au habar. Se murdărește cântecul stelar: Prea mulți români își iau din țară zborul, Se subțiază-al țării avatar, Prosperă doar coruptul și-impostorul. La cinci bogați, o mie de săraci, La trei palate, pâlcuri de cocioabe; Prin sate, doar bătrâni și-un pumn de boabe
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de TUDOR OPRIŞ în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374448_a_375777]
-
voi respinge, și Eu te voi uita! Ierusalime, Ierusalime, cetate dragă Mie! Nu mă primești și mă respingi mereu. Ești îndărătnică, neprimitoare... Și din deșertăciunea zidurilor tale, Nu va rămânea nimic, nicio paloare. (Marina Angela Glodici, volumul de poezii „Lacrimi stelare” 2003). În lumea acesta totul este trecător și se transformă în uitare, dar Cuvântul Lui Dumnezeu se va împlini întocmai. Nu lăsați dragostea adevărată să plângă cu suspine negrăite! Haideți să ne întoarcem spre Dumnezeu, nu doar de sărbători, ci
PLANSUL DRAGOSTEI ETERNE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374502_a_375831]
-
stele care din nimic ne certăm cu cerul și ne zbatem întunecăndu-ne până ne pierdem în neant ! Nici nu mai știu de ce mi-am înpins și îngenuncheat ochii înspre adâncimile tale ,chiar cu riscul de a rămânea rece , gol ,neant stelar ,nimic să nu mămai mângâie ,nimic să nu mă mai doară nimic să nu mai poată lua chip de floare...doar imense goluri care se cască și așteaptă îngenuncheate să fie umplute de lumină (de tine ?) și unde nimic nu
LUMINĂ PURĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374512_a_375841]
-
neant, căutându-se pe sine însuși prin văile virgine din spațiul orb și timp nedefrișat. BLACK HOLE Dedicată savanților Albert Einstein (1879-1955) și Robert Oppenheimer (1904-1967) care au intuit primii existența Black Holurilor din cosmos. Prăbuștă în ea însăși, substanța stelară avortată de supernove muribunde, este capturată ireversibil și cade spre centru-i cu viteze luminice: colaps continuu al gravitației regine și perpetue ce totul absoarbe cu criminală lăcomie, ca un dragon sălbatic de foc, ca un aspirator flămând și hămesit
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
tangou întrezărea simțul amorului. Amor ce călăuzea frumusețile negrăite ale durerii, Necuvântătoare, de viață dătătoare și îmbietoare. Din adâncul apelor m-a privit prin oglinda inimii, Cuprinzând în brațele calde dimensiunea stelei acelei vestale, Plină de voluptate atingea frumusețea seminței stelare. Căldura din suflet înmugurea în primăvara iubirii, O iubire mare sădită cu o sete nepieritoare. Tinerețea iradia din suflet pentru suflet, lumină pentru lumină, Un răsărit de soare cu simțire ancestrală ce creează o căldură mare. DIMINEȚI LA UMBRA PAȘILOR
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
chipuri risipite, Pentru a nu cădea, iubite, mergi mai departe! Topit de atâtea frânturi de viață prea bizare, Rămâi statornic acelor simțăminte milenare. E timpul totuși pentru a te elibera, de frica viscerală, Ce a umbrit lumina de la poarta ta stelară. E glasul care se aude-n noapte, deși sunt vuiete deșarte Pământul clocotește printre lumii incerte Știind că o singură amintire ne face să pășim spre țărâmuri, Pline de iubire. Deci, acuma e timpul, să mergi mai departe! RIDICĂ-TE
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
-mi în cale o metaforă lămuritoare: Trupul sărutului S-a scăldat în lacrima Lui Dumnezeu Până a înviat a iubire Că-i crescu din umeri Aripi lungi și albe de înger Și-n sâni îi clocoteau Două gheme de foc stelar Ce dominau cu sfințenie regească Peste cingătoarea făcută inel Și sprijinită pe coapsele din aur rotunjit cu uimire Între care trona dureros de dulce Fructul oprit așteptând în taină Clipa Lui Dumnezeu Și-nflorirea genunchilor Și tremurul ușor Al gleznelor
ISPITIREA ÎNGERILOR de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373351_a_374680]
-
pe oricine să se simtă plin de putere, de tinerețe, ca un copil veșnic. Iar iubirea lor părea mai curată, mai candidă ca niciodată... Cerul senin, se reflecta mai albastru decât în oricare loc de pe pământ, fiind luminat de strălucirea stelară dar și de cea a cornului lunar. Totul părea ireal, alături de Naranbaatar. Și parcă dragostea lor strălucea și ea, mai intens ca niciodată. Urcau de câteva ore, prin pădure. Dar tinerii nu simțeau oboseala deloc. Ĩncepu să se însereze. Trebuiau
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
licori purpurii Mângâiați-mă, gânduri cu frunțile voastre bătrâne să-mi înverzească umbletul mai nepământean în muguri timpurii Mângâie-mă, Maestre cu toata creația Ta revelata în visele nopților rupe-mă din vitregul pom dă-mă zenitului Mângâie-mă, prin stelare ferestre altoiește-mă-n piatră deschide-mă larg porților dintre înger și om spune-mă infinitului Referință Bibliografica: Mângâie-mă / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2153, Anul VI, 22 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilia
MÂNGÂIE-MĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373473_a_374802]
-
-i tristă și dispare.. În noapte cu cuvântul feeric Băncile-s agățate de mâinile unui întuneric Lumi nepământene apar În oglinzile invizibile paralele Sufletu-i ancorat în cuvinte Consoane înflorate din vara fierbinte Colorează potopul de vocale Coborâte din mințile stelare Cuvintele-și oglindesc chipul oare? Oglinzile-s ciobite de timp Umbrele au chipuri diforme, Copacii înlănțuiți în oglindă capătă forme Frunzele moarte au înviat.... Și-n lumi nepământene apar Întunericul absolut-îi zdrențuit De dorința nopții ce vine din abis O
ÎNTUNERIC ȘI UMBRE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373483_a_374812]
-
aș fi iubit... Prin arderea și din cenușa vremii De ce aș conjuga la infinit? Căci la prezent sunt urmele iubirii. Cluj Napoca, 13 august 2015 Surâs de vis Surâs de vis brodat cu clar de lună Și îmbăiat cu lacrimi dulci stelare Mi-a scris răvaș cu mâna-i de lumină Având pecetea razelor solare. Geana albastră a nopților de mai Înveșmântată-n dimineți astrale, A-ncondeiat al dragostei alai Pe pânza unei vieți nemuritoare. Asemeni râului vieții ce străbate Dimensiunea nemuririi oglindită
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
vizavi de picturile digitale și de sculpturile metalice policrome (oțel pictat) ale mult apreciatei artiste. Pe măsură ce le analizam mai mult, conturul lor ciudat îmi transmitea asociații spontane cu o lume halucinantă de forme holografice mișcătoare, părând niște melodii frânte, melodii stelare topite în metal și încremenite brusc într-o combinație de culori fierbinți sau reci, capabile totuși să le percepi spontan ca pe o muzică venită de undeva de departe și materializată instantaneu în fața ta. Volumele rigide, decupate în onduleuri stranii
ARMONIILE MELODICE ALE METALELOR POLICROME de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371468_a_372797]
-
Autorului CU CE PUTERE... Cu ce forță neânțeleasă tu continui să m-atragi Din trecutul care,-n mine, mai sădește amintiri, Cu ce fire nevăzute mult mă-nvălui și mă tragi Spre un univers ce-așteaptă ora-ntâilor zidiri? Punți stelare-mi pui sub mers și sub tălpile de Evă, Și-mi scoți - parc-ar fi un dans - sufletul din biosferă, Pui lumină-n el, și-apoi, mi-l hrănește-o dulce sevă Un nectar, un elixir din alt timp și-
CU CE PUTERE... de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371499_a_372828]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PLANETA ALBASTRĂ Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1616 din 04 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Polenul ochiului stelar Concentrat în miresme de violet Cu nuanțe de gry cenușiu Șerpiund în șuvițe de unde Plutea în cosmice adieri Srăbătând universul Pătruns în calea lactee Întâlni unda unui conglomerat Îmbibat cu particule elementare Și se defractă în dispersii de radiații Albastre
PLANETA ALBASTRĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374826_a_376155]