1,350 matches
-
pe care le avea de la ea. 5. Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă. 6. Potrivnica ei o înțepa deseori, ca s-o facă să se mînie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. 7. Și în toți anii era așa. Oridecîteori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înțepa la fel. Atunci ea plîngea și nu mînca. 8. Elcana, bărbatul ei, îi zicea: "Ano, pentru ce plîngi, și nu mănînci? Pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
totul, Și toate faptele sunt cîntărite de El. 4. Arcul celor puternici s-a sfărîmat, Și cei slabi sunt încinși cu putere. 5. Cei ce erau sătui, se închiriază pentru pîine, Și cei ce erau flămînzi se odihnesc; Chiar cea stearpă naște de șapte ori, Și cea care avea mulți copii stă lîncezită. 6. Domnul omoară și învie, El coboară în locuința morților și El scoate de acolo. 7. Domnul sărăcește și El îmbogățește, El smerește și El înalță; 8. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
mult, Încât uneori se comporta ca un copil. Auzind despre efectul pe care Îl avea muzica asupra „producției de lapte“ În Olanda, Tatiana se gândi mult timp la acest fapt, trăgând concluzia că invenția ar trebui Încercată și asupra femeilor sterpe sau ai căror sâni se ofiliseră din pricina vârstei, drept care, atunci când se merse la oraș, trecu și pe la prăvălia misitului Klapa, Întrebând cât ar costa-o să achiziționeze o vioară ceva mai mare, cum văzuse una În tinerețea ei la Viena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce-mi străbăteau identitatea până am înțeles să amestec trăirile lăsându-le fără culoare aruncate pe tabla de joc asemeni zarurilor (așa cum au venit) la noroc în zbateri de puls prin urechile timpului să le strecor pe falii mișcătoare pământul sterp să le înghită poate cândva în joc de artificii prin lava seismică vor reînvia nu-ți vei aminti atunci de mine nici furtunile deșertice care m-au traversat vei locui în altă clonă a edenului și te vei lăsa vânat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a început iarăși senzația mea de vertigo. Cerșetoarele, Valeriile din Sâncrai, viața parastaso-centrică, hainele negre răsspălate, lampa cu gaz, o viață în care femeile încep să moară ca femei de la 50 de ani. Le moare mintea, sufletul, sensibilitatea. Devin bocitoare sterpe sau chivuțe de bloc, cu picioarele umflate. Zac în azile, uitate de lume, molfăind un chec vechi, dat de pomană la un colț de cimitir. Am fugit pe scări, până unde s-a înfundat drumul. Am nimerit în spălătorie. Mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o vălcică, unde se ridicau abia la fața pământului cele câteva bordeie ale haidăilor și ale feciorilor boierești. Le lăsam pustii, goale, păzite de doi dulăi albi, și, cum dădeam în lumina lanurilor, zăream la stânga, pe un muncel lutos și sterp, morile de vânt. Aveam două mori vechi de vânt în care-mi făceam nutreț pentru vite, pentru mascuri și pentru paseri. Acolo, în șandramalele acelea, stătea vătaful, un om mărunt și aprig, cu fața negricioasă, și cu ochii scânteietori. Mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
boierești. La amiază mă repezeam acasă și îmbucam în fugă mâncarea; iar sara, trudit, lăsam calul să mă ducă domol, în pas legănat, spre hodină. Pe întinderi nu adia nici cea mai ușoară suflare de vânt, și sus, pe muncelul sterp, cele două mori negre stăteau încremenite, tăind cu spetezele linii negre pe cer. Îl știam și pe Neculai Dragoș singur. Avusese el o femeie acolo unde fusese, la o moșie pe malul Prutului, dar la mine venise singur și, ducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zi, duminică, Niță Lepădatu și-a început slujba la vitele boierești. Sandu Faliboga l-a dus la ocoale ș-acolo l-a descântat puțin, cu glasul lui aspru: —Iaca, măi băiete, aicea-s vitele. Într-un ocol sunt mulgătoare, dincolo sterpe, mai încolo juncile, juncii; iaca, toate sunt după rânduială așezate... Tu îi lua mulgătoarele. Acestea trebuiesc purtate la locuri bune, prin bahnă, unde mai este iarbă verde, ori prin locurile unde a mai rămas mohor... —Bine, bade Sandule, om merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
când i-am trecut degetele prin plete, mângâindu-i pe furiș urechea, mă dăduse la o parte cu mână blândă, dar fermă, murmurând cu o voce frântă pe care nu i-o cunoșteam: — În țara mea, când o femeie e stearpă, n-așteaptă ca bărbatul ei s-o repudieze sau s-o părăsească. Pleacă singură, se ascunde și se face uitată. M-am străduit să adopt un ton vesel, cel pe care și ea îl folosea de obicei: — De unde știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
În camera vecină se auzeau pașii domnului Chawla plimbându-se în sus și-n jos. În ce ne-am băgat? Iar Ammaji îi șoptea: — Mai ai un pic de răbdare, beta, ai răbdare și-ai să vezi. Afară, pe cerul sterp, zumzăitul avioanelor Crucii Roșii. Când aproape că nu îi mai rămăsese spațiu de desenat, când pereții, podeaua și tavanul fuseseră acoperiți, umpluți până la refuz cu desene, se născuse Sampath. Și nașterea lui avusese loc în împrejurări atât de remarcabile că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
gât și a murit, iar marinarul a devenit albatros. Neavând prea multe opțiuni, el a supraviețuit, împingându-și pe roți ambarcațiunea dintr-un țărm într-alt țărm necunoscut, câștigându-și traiul umplându-și orele goale ale zilelor pustii din anii sterpi. Mulțumire fără rost, realizare fără țel - iată paradoxurile care-l înghițeau. Vedea lucruri care le scăpau din vedere majorității oamenilor într-o întreagă viață obișnuită. A văzut: O plajă pe care o fecioară goală fusese legată la stâlpul infamiei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nevoie de documentarea asta. Lăsăm pentru la anu’.“ La „anu’“ n-a mai fost nevoie. Ceaușescu căzuse deja, iar T. era de-acum stabilită în Italia. Am plecat totuși spre Patriarhie. Un popas de întărire cu una mică. „La Geana Sterpei“ era chiar în stația unde schimbam troleibuzul și luam tramvaiul spre Dealul Mitropoliei. Pregătiseră crâșma de sărbătoare și, mai cu una, mai cu alta, a trecut timpul fără să-mi dau seama. Se aciuase la masa noastră și Biscvit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu fu surprinsă. Cum nu fu surprinsă, cu toate că aproape că muri de durere, atunci cînd bărbatul cu care era căsătorită de trei ani de zile o anunță că o părăsea pentru alta, fiindcă ea era ca un cîmp părăginit și sterp care nu rodea, fiindcă nu era femeie. În absența lui Zacarías (pe care Îl luase drept un emisar al cerului, căci, Îmbrăcat sau nu În negru, era un Înger luminos - și cel mai frumos bărbat pe care Îl văzuse ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
soțul ei, ce ancora În alte porturi de ani de zile, Îi Închidea gura. O ura fiindcă, dintre toate femeile, Dumnezeu o alesese tocmai pe ea ca să-i dea naștere Penélopei, În timp ce pîntecele ei, pîntecele adevăratei mame, rămînea părăginit și sterp. Cu timpul, ca și cuvintele soțului său ar fi fost profetice, Jacinta Își pierdu pînă și forma de femeie. Slăbise, iar chipul ei aducea cu Înfățișarea rigidă pe care o dau pielea obosită și osul. Pieptul Îi scăzuse pînă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu amorul, e un vițiu, și reputată prin ținuta ei cochetă și insomnia ei neobosită . . . Fixa așa, nopți după nopți, lichidul galben în paharele mereu umplute!. Cine știe ce capriciu al alcoolului sau ce trădare a somnului îi necinstise odată artificiul orgiilor sterpe. . . Mi-o închipuisem mai pală încă, cu o cingătoare invizibilă, defilând zveltă până la urmă, modelele cele mai noi în fața clientelei grăsune. . . și vreo lună lipsise de la post, bolnavă. Așa îmi închipuiam că s-a zămislit ciudatul idolatru. . . Apoi transpuneam: vedeam
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ei adevărat, s-a scoborât, nu s-a urcat. Se uimi atunci iarăși de acel aparat de prevedere, ele la care luase - printr-o senzație deslușită ca și materială - această cunoaștere de scoborâre. Ideea urcărei lui Mika-Le rămânea o noțiune stearpă, primită din afară . . . Rim! Sciasmaticul Rim! Când oare va reuși să găsească acele proprietăți așa de subtile ale fibrelor identificate cu funcțiile spirituale respective, pentru a le putea apoi în voie asocia și disocia? Atunci va ști Mini unde se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
porumbiță, sub măhrama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad. 2. Dinții tăi sunt ca o turmă de oi tunse, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, și nici una din ele nu este stearpă. 3. Buzele tale sunt ca un fir de cîrmîz, și gura ta este drăguță; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub măhrama ta. 4. Gîtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
de la mine, căci mă tulbură. Perii tăi sunt ca o turmă de capre, care poposesc pe coama Galaadului. 6. Dinții tăi sunt ca o turmă de oi, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, și niciuna din ele nu este stearpă. 7. Obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub măhrama ta... 8. Am șaizeci de împărătese, optzeci de țiitoare, și fete fără număr, 9. dar numai una singură este porumbița mea, neprihănita mea; ea este singură la mamă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
aici, nu-i mai place. Ținutul i se pare dezolant. Până și vânătoarea e sporadică. În afară de câteva culturi răzlețe ale localnicilor, cu greu irigate de o rețea de canale și diguri, singurele forme de vegetație care rezistă pe meleagurile acestea sterpe sunt iarba îngălbenită și tufele ofilite de mărăcini. Într-o asemenea atmosferă de uscăciune se simte stingher, nefiresc, nu-și găsește locul. De dimineață, pe măsură ce soarele îi încălzește cortul, Forrester are visuri agitate, cu soldați mărșăluind în ritm susținut, alert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
n-a mai fost din veac, și nici în vremurile viitoare nu va mai fi. 3. Arde focul înaintea lui și pîlpîie flacăra după el. Înaintea lui, țara era ca o grădină a Edenului și după el este un pustiu sterp: nimic nu scapă. 4. Parcă sunt niște cai, și aleargă ca niște călăreți. 5. Vin uruind ca niște cară pe munți și pîraie ca o flacără de foc, cînd mistuie miriștea; par o puternică oștire, gata de luptă. 6. Tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
munți, și va curge lapte din dealuri, toate pîraiele lui Iuda vor fi pline de apă. Un izvor va ieși de asemenea din Casa Domnului, și va uda valea Sitim. 19. Egiptul va ajunge pustiu, Edomul va ajunge o pustie stearpă, din pricina silniciei făcute împotriva copiilor lui Iuda, al căror sînge nevinovat l-au vărsat în țara lor. 20. Dar Iuda va fi veșnic locuit, și Ierusalimul din neam în neam. 21. Le voi răzbuna sîngele pe care nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
discretă modalitate de a-ți șterge urmele de pe pământ. Iar eu nu vreau să rămână absolut nimic care să amintească de mine. Să nu crezi că ideea cu arsul a răsărit cu de la sine putere În mintea-mi sărmană și stearpă. Când l-am dus pe Colonelul Socol la Ambasada Germaniei ca să capete viza și să-și poată, astfel, vedea nepotul, am sporovăit despre o grămadă de lucruri. Ți-am povestit și ție, la una dintre bețiile noastre crâncene, când Încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Dormi ... vei învăța să suferi, Dormi, veți învăța să plângi. Liu‐ liu ... liu‐liu ... mugur mic, Suntem slabi și de nimic. Dormi cuminte, dormi tăcut, Plângi cumva că te‐ai născut? Tinerețea ta‐ i sortită Să se stingă în neștire, Stearpă și dezamăgită, Fără dor, fără iubire. Nani ... ochișorii mei Cât timp lumea n- o știi ce‐i. Liu - liu, prunc, prin anii lungi Plec sărman, sărman s‐ajungi, Singurel sub toată zarea, Sărăcuț și fără nume, Ca noi toți urmând
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nr. 130‐ 131/2009. Alexandru A. Philippide (n. 1 aprilie 1900, Iași ‐ d. 8 februarie 1979, București) Membru titular al Academiei Române, a fost un poet, prozator, eseist, traducător, laureat al Premiu lui internațional Herder. Dintre volumele cu poeme amintim „Aur sterp”(1922), „Stânca fulgerătoare”(1930), „Visuri în vuietul vremii”(1939), „Monolog în Babilon”(1967. Deosebit a scris cronici în publicistica vremi, portrete literare, studii de literatură română și străină. A fost un erudit în activitatea de traducere din creaț ia lirică
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
țărane?”, răspunde prompt, mucalit: „Anus Paukurus” și de judecat nu m-a judecat nimeni. Cam tot pe atunci circula intens șușotit un portret creionat magistral: „Creață și buzată, pe perete agățată”. Vrând-nevrând Păcală devine colectivist și ajunge paznic la oile sterpe. Cu istețimea lui îl păcălește pe activistul profitor, făcându-l să aleagă în loc de oaie tunsă un câine flocos, că era mai voluminos. Când un reporter vrea să-i smulgă o declarație favorabilă sistemului comunist, Păcală răspunde că din trei cămăși
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]