971 matches
-
la deschizătura realizată de Hicks și trecuse de ea. Gorman o lăsă și se aplecă pentru a-i examina piciorul. Osul palid se arătă în locul în care pantalonul și carnea fuseseră roase de acid. Ea își ridică spre el ochii sticloși. Glasul nu-i mai era decât un murmur răgușit: ― Aveam dreptate când spuneam că erai un imbecil, Gorman. Degetele lui Vasquez se încleștară pe cele ale bărbatului: un contact special și rar. Apoi locotenentul îi întinse două grenade și desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
s-a uitat la mine de parcă nu mi-ar fi Înregistrat vocea. Sau poate era ocupat să stocheze noul vizitator În memorie? Dacă era așa, nu cred că era foarte dificil: păr roșcat și ochi verzi, cei din urmă lucind sticlos, o pereche de urechi cu lobii Înroșiți și pistrui maro pe nas și bărbie. Ca să preiau inițiativa, m-am Întrebat cu o gură largă, elastică Dacă Nu Cumva Suferea De Deficiențe de Auz? Nu, n-avea nici o problemă cu auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Karp pentru toleranță era un preambul la ideile pe care urma să le Împărtășim. Nesigur de reacția așteptată de la mine, m-am retras Într-o stare care putea trece drept contemplativă. În timp ce soarele mângâia draperiile cu o lumină de chihlimbar, sticloasă, eu am urmărit o musculiță care bâzâia. Trecuseră câteva minute bune până să-mi dau seama că, În ciuda eforturilor doctorului, nu zburase pe geam - sau poate că era o altă muscă. Cu curaj, dar convulsiv, mergea țanțoș pe obiectul alungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
are nici o legătură cu mine! Apoi Harry țipă, corpul i se răsuci și Norman o văzu pe Beth trăgându-i seringa din umăr, cu o picătură de sânge În vârful acului. Ce faceți? strigă Harry, dar deja privirea Îi devenise sticloasă și absentă. La impactul următor, se Împletici și căzu amețit În genunchi. — Nu! mai spuse el Încet. Nu... Apoi se prăbuși cu fața pe covor. Imediat, scrâșnetul metalului Încetă, odată cu alarma. Totul deveni terifiant de liniștit, cu excepția gâlgâitului ușor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
singură lovitură, de-a latul. Experiența lui Schmeltzer părea o scamatorie de bîlci privită din afară, însă pentru ei, școlarii, era unică și fascinantă. Acolo, în laboratorul care mirosea a iod și a formol, priviți din toate părțile de ochii sticloși ai păsăretului împăiat, văzîndu-și chipurile transfigurate, uneori livide în sticla borcanelor, unde pluteau într-un somn definitiv șopîrle și pești, șerpi de baltă știuți și lighioane nemaivăzute de ei, acolo domnul Schmeltzer le punea o întrebare tăcută, plimbîndu-și privirea ciudata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și cred că l-am auzit înjurînd, dar cine ar putea înțelege ceva din scîrțîitul sinistru al gîtlejului său și Radul Popianu a îndrăznit să-l atingă pe Leonard Bîlbîie. Nu mai era nimic de făcut, avea obrazul înțepenit, ochii sticloși, i-a tras pleoapele și n-a mai zis decît "s-a dus". Asta a fost, domnule Mihail, și nimeni altul decît mine nu vă putea spune cum a murit inspectorul principal al Serviciului, Leonard Bîlbîie. * Mihai Mihail, la nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
luare-aminte, întoarse în apă pe înecat, până ce apucă subsuoara. Atunci începu a trage - pe când noi priveam neliniștiți îndărătul lui. La țărm se opri un trup vânăt, umflat de apă. Fața bugedă stă întoarsă spre noi, cu ochii pe jumătate deschiși, sticloși. Barba și mustățile atârnau în jos, în hlei, îngreuiate de apă. Moșneagul puse cangea deoparte, apoi făcu semn cu capul. — Hai, apucați de ici... Flăcăii se apropiară. Coborî și grădinarul malul. Cu luare-aminte cuprinseră trupul moale și luciu și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a ridicat stânjenit de pe scaun. "Nu vă tentează oferta? Păcat. Mare păcat. Oricum, poate vă mai gândiți. Eu vă las adresa pentru cazul că vă schimbați părerea". A fost o iarnă foarte friguroasă. N-au căzut zăpezi mari, dar frigul, sticlos și demoralizant, nu mă slăbea nici o clipă. Îmbrăcat cu două perechi de ciorapi groși, cu două pulovere, tropăiam în atelierul cu cruci de marmură. Trebuia să-mi frec mereu mâinile care-mi înghețau pe daltă. Acasă, pereții, patul, scaunele, toate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mult peste motivele neînsemnate care le generaseră. Protagoniștii oboseau, dar nu se hotărau să tacă. Până când, epuizat, unul renunța. Căci nimic nu poate dura pentru totdeauna. Nici măcar certurile. 16 Au urmat mai multe zile în care cerul a fost mereu sticlos și fierbinte. Chiar și noaptea era o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-mi dădea o senzație oribilă că putrezeam în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui. Nu părea deloc dispus să fie amabil, iar tăcerea se prelungea, stânjenitoare, în avantajul lui. M-am așezat pe scaun fără să mai aștept să fiu invitat. Din pricina asta sau dintr-un motiv care-mi scăpa, privirea îi deveni sticloasă și întinse degetul spre o sonerie, care nu existase altădată pe masă, un deget îngălbenit de tutun, cu o unghie roasă, urâtă. Dar când să atingă soneria se răzgândi. "Mai bine..." mormăi el. Și ieși. Avea și un alt fel
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ambalajele de nedescifrat, ca semnele zodiacului, și le cîntări cu grijă. Păstrînd-o pe cea mai mare, o vîrÎ În gură pe cea mai mică. Alcoolul tare Îl Înțepă la limbă, dar supse ciocolata neagră și dulce. Apa maronie se ridica sticloasă În jurul debarcaderului, iar Jim Își aminti că tatăl său Îi spusese că lumina soarelui ucide bacteriile. La vreo cincizeci de metri mai Încolo, cadavrul unei tinere chinezoaice plutea printre șampane, călcîiele rotindu-i-se de parcă nu erau sigure În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
amuțit. Spune „A”, îmi porunci medicul chemat în grabă. „Aaaa...” făcui căscând gura ca o știucă trasă pe uscat, și fără să mă solicite cineva, spusei dintr-odată „abece”. Problema era dezlegată. Se vede treaba, că ochii îmi erau prea sticloși și dădeau de bănuit, căci maica mea, răcnind ca o leoaică lângă puiul nimerit în plin, mi-a descleștat fălcile cu toate cele zece degete ca să mi se uite în gură. „Ai băut otravă?” plânse mama, în vreme ce Gloria nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mult decât două exemplare din fiecare animal. — Ce dracu’ o să faceți cu toate? Întrebă Logan, simțind Încă pe limbă gustul bilei, chiar și după jumătate din pachetul cu dropsuri extramentolate al lui Steve. Omul Îl privi, cu ochii roșii și sticloși, după cât vomitase. — Va trebui să le luăm de aici și să le incinerăm, răspunse el, trecându-și o mână peste fața umedă. Se cutremură. — Ne va lua zile Întregi. — Mai degrabă... Logan se opri: ceva se mișca la capătul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un cadru perfect cu cei doi grași urâți sărutându-se cu limba, numai ulei de piele, roșeață de la bărbierit și pomadă de păr lucitoare. Danny o zbughi spre casă, cu amintirea din San Berdoo, 1939, cu Tim aruncându-i priviri sticloase, pentru că nici nu voia să se uite la Roxie. Găsi rezerva de I.W. Harper, dădu peste cap cele patru păhărele tradiționale și văzu ceva și mai rău, Tim reproșându-i, spunându-i, da, n-a fost decât o hârjoneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de-al nostru, credea că toate crimele de acum se trag de la Sleepy Lagoon - și de la vremea bețelor zoot. Toate victimele de-acum au fost ciopârțite cu bețe zoot. Loftis își frânse mâinile și transpiră și mai puternic. Avea ochii sticloși. Mal își dădu seama că Meeks lansase o lovitură ușoară - lucruri nevinovate din notele de interogatoriu - și ea avusese efectul unei măciuci. Buzz părea nedumerit. Mal preluă repede rolul durului: — Loftis, cine te șantajează? Loftis chițăi: — Nu! Mal observă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pătrunzând adânc în urechea unei flori. Băgă în gură o piatră albastră, apoi o scoase și o rostogoli, răcoroasă și rotundă, în sus și în jos pe brațe. În nas își prinse un cercel decorat ca un candelabru, cu picături sticloase și sclipitoare. Se întrebă dacă se putea considera frumos. Încăperea era destul de întunecată, din moment ce închisese și ușa și fereastra, ca să poată explora netulburat. Pentru a se vedea în toată splendoarea sa, aprinse o lumânare lângă oglindă și se privi metamorfozându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la iveală tot ceea ce există în opera lui fără cusur sau îl reprezintă. După cum se va convinge cititorul îndată ce va parcurge sumarul. CE NE SPUNE ORION? Un poet ne atrăgea de curând atenția că peste capetele noastre "alunecă pe cerurile sticloase de iarnă o catedrală de lumină". E vorba de o stea sau de o constelație și ne îndeamnă s-o descoperim pe cer. Într-adevăr, asta e menirea poeților, să atragă atenția oamenilor asupra lucrurilor frumoase și să-i smulgă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
arși de febră îi căzură asupra lui Trask. Savantul se străduia să își desfacă cătușele. Mușchii gâtului și ai maxilarului inferior erau încordați la maximum, întregul corp îi era crispat, iar pe față îi curgeau broboane de sudoare. Ochii lui sticloși, aparent lipsiți de vedere, se rostogoliră în orbite până când întâlniră privirea lui Marin. Trask șopti răgușit: ― David, ceva a încercat să pună stăpânire pe mintea mea în ultimele câteva minute. În jurul lui Marin umbrele se îndesiră din nou. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Sau poate fusese ucis pe când servea ca rezervist În Teritorii, și nu avea pe nimeni care s-o consoleze. 25 Degete care nu erau degete La șapte coborâră jaluzelele și Încuiară clinica. Ploaia și vântul se opriseră. Un frig limpede, sticlos se lăsase deasupra Ierusalimului. Stelele străluceau cu o intensitate tăioasă, iernatică. Iar din partea de est, clopotele bisericilor creștine sunau puternic și trist, de parcă răstignirea avea loc pe dealul Golgotei chiar În acel moment. Doctorul Wahrhaftig plecă acasă cu un taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-mă, spuse Fima, ai zis ceva? Îmi pare rău, n-am auzit. — Am spus doar „Șabat Șalom“1. — Categoric, fu de acord Fima, ca și cum ar fi pus bazele unui nou consens național. Mulțumesc. Șabat Șalom și ție. Aerul era rece, sticlos, cu toate că nu bătea vântul. De parcă lumina Însăși conținea un ingredient arctic proeminent. Cuvântul „proeminent“ Îi oferi lui Fima o ciudată plăcere ascunsă. Trebuie să ne ferim de tot ce e rău, Își zise, chiar și atunci când răul se ascunde sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
erau schimbate cu mare atenție de două ori pe săptămână? În spatele eleganței și ordinii, se simțea un fel de acreală, foarte vagă de fapt, ascunsă, dar profundă și persistentă, ca umezeala. Era oare o urmă de neînlăturat a politeții reci, sticloase, care se interpusese ca o gheață Între tatăl și mama sa și pe care nici măcar moartea nu fusese În stare s-o șteargă? Exista oare vreo șansă să dispară de-acum Înainte? S-ar putea crede, Își zise Fima cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
început destui, cam aceiași care au acceptat greu să-l vindem pe Vlad Țepeș vampir... E de la Escapism: 2008 va fi străveziu că aerul, apa și razele. Recunosc, pe E-ul asta l-am zărit cel mai difuz, cel mai sticlos, cel mai iluzoriu. Dar am înțeles că el le înglobează, prin suprapunere paradoxala, pe celelalte două. Am știut că nu vine de la „evazionism“, termen cu nuanță plăpânda, leneșa, de surogat telenovelistic. În 2008 nu doar vom mai evadă spre alte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
dimineață, Jina a dormit până la zece, apoi s-a dus cu Helena să culeagă afine. Zach i-a găsit hainele ude afară, puse la uscat pe o frânghie, acum că furtuna trecuse, iar cerul era de un albastru clar și sticlos. Termometrul de pe verandă arăta patru grade Celsius, chiar și după răsăritul soarelui. Zach a început să se preumble pe verandă ca un taur încarcerat. Răsuflarea i se transforma în aburi. Până la urmă, Ellis și-a făcut milă de el. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la un antricot cu mine? Fac șnițel. — Mulțumesc, am mâncat. Se duse În camera lui. Cu o lupă de citit tremurând În mâna stângă lungă, Sammler proiecta irizații tremurate pe hârtia de scris. De la lampa de birou, nuclee de strălucire sticloasă urmară cuvintele pe care le scrise. Dragă domnule Profesor Doctor, Manuscrisul dumneavoastră este În siguranță. Femeia care l-a Împrumutat este fiica mea. Nu a vrut să facă nici un rău. A fost doar modul ei căpos, stângaci de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
afară la spate. Dar Într-adevăr, subiectul principal nu putea fi schimbat, subiectul morților. Țepoși În hainele de lână verde-maro și de culoarea sosului de carne. Vaporii sufocanți de carton ud ce Îi Împrăștiau. În căldura toridă, În lumina crăpată, sticlos persistentă și distorsionantă, a deșertului aceste forme umflate erau principalul punct de interes. Erau singurul subiect pe care sufletul avea să Îl ia cu siguranță În serios. Și poate că ăsta era lucrul pe care instinctul Îl Împinsese pe Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]