1,700 matches
-
poetică, București, 1972; Istoria limbii române literare (în colaborare cu Vasile Țâra), București, 1978; Limba română artistică, București, 1981; Scrisori vieneze, Timișoara, 1992; ed. (Scrisori din Vindobona), Timișoara, 2000; Introducere în stilistica operei literare, Timișoara, 1995; Studii de lingvistică și stilistică, Pitești, 1998; Cuvânt și cultură, Timișoara, 2000. Antologii: M. Eminescu, I. Creangă. Studii, Timișoara, 1965 (în colaborare cu Eugen Todoran și Ionel Stan). Repere bibliografice: Dimitrie Macrea, Limbă și lingvistică română, București, 1973, 114-116; Titu Popescu, Concepții și atitudini estetice
MUNTEANU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
în colaborare cu Eugen Todoran și Ionel Stan). Repere bibliografice: Dimitrie Macrea, Limbă și lingvistică română, București, 1973, 114-116; Titu Popescu, Concepții și atitudini estetice, București, 1983, 103-106; Alexandru Graur, Puțină gramatică, II, București, 1988, 269-270; Gh. Bulgăr, „Introducere în stilistica operei literare”, LL, 1995, 3-4; George Bădărău, O carte de adâncă învățătură, CL, 1996, 6; Ileana Oancea, Nostalgia timpului regăsit, O, 2001, 3. A.C.
MUNTEANU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
a unei drame istorice” în opera literară a unor „balcanici” precum Dimitrie Cantemir, Anton Pann, Mateiu I. Caragiale, Ion Barbu. Se remarcă mai ales analizele unor texte aparținând literaturii române, în cazul căreia autorul discerne o forma mentis și o stilistică tipic balcanice (modelul paradigmatic ar fi cel barbian-matein), cu predilecție în proza și poezia interbelice și postbelice. Volumul al doilea al trilogiei, care corespunde cărții din 1986 (Permanențe literare românești din perspectivă comparată), se ocupă, într-o manieră mai pregnant
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
ei mi-au întărit voința de cucerire a unei concepții personale” - mărturisește M. Ei l-au ținut departe de „fanatismul critic” sau de „dogmatismul istoric” și l-au făcut receptiv la o serie de discipline auxiliare cum ar fi gramatica, stilistica, filosofia: „Deci gust și pregătire pentru comparația stilistică; cunoașterea sistemelor filosofice și aptitudinea de gânditor [...]. Ce altceva vom cere exegetului literar? Îi vom cere un lucru capital: să-și însușească o concepție modernă despre viața spiritului și despre felul cum
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
dar se face cunoscut prin articolele politice din „Resboiul” și „Democratul” din Ploiești, unde publică de asemenea versuri și proză. Încercările sale le va tipări în volum, laolaltă cu studii și conferințe. Este și autor de manuale de retorică și stilistică, precum și de antologii de literatură populară și din clasicii români: Poezii populare alese. Balade (1896), Poezii populare alese. Doine, colinde, cântece soldățești, bocete, legende (1896), Fabule și fabuliști (1905), Colinde și cântece de stea (1911). O retrospectivă a preocupărilor sale
NEGOESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288402_a_289731]
-
modelul omului complet. Studiul e organizat pe capitole, alternate cu grupaje de fragmente din textele lui Valéry, în traducerea autoarei. Cu deosebire interesante sunt interpretările ce vizează identitatea lui Paul Valéry ca precursor al abordărilor lingvistico-filosofice și semiotice promovate de stilistica modernă. Cartea propune un Valéry plauzibil, cu accente puse convingător. Stilul eseistei vădește aceeași fervoare care poate fi depistată în poezia ei. SCRIERI: Paul Valéry și modelul Leonardo, București, 1978; Decorul și prezența (Capricii), București, 1979; Aventurile lui Mototol-Rostogol la
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
ideologice, și dihotomia s-a refăcut pe alt plan. Aspirația lui P. este să întemeieze teoretic și aplicativ o sinteză care, depășind ruptura consacrată, să tindă la etajele superioare spre sociologie și psihologie, iar la cele inferioare spre filologie și stilistică. Acest arc aruncat între sociologie și filologie se concretizează într-o critică hermeneutică integratoare, pentru care orice opțiune între eu și text, între subiect și obiect, între sens la nivelul textului și sens la nivelul cititorului are o valabilitate limitată
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
expresia și o golește conștient de orice tensiuni, căutând cu luciditate binevoitoare banalitatea insidioasă a oricărui fapt. Aici pot fi remarcate o legătură cu avangarda anilor ’30 (poemul care dă titlul volumului de debut este grăitor), dar și înscrierea în stilistica optzecistă. Exigența cu care și-a întârziat publicarea primei culegeri, unde se află versuri ce premerg literaturii generației, fac din apariția cărții și un punct terminus al orientării. Ca autor de proză, P. publică și o scriere postmodernistă, Cel mai
PISCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288826_a_290155]
-
comentariului, autoarea intenționând aproape în mod declarat să ofere „lecții” de interpretare, ceea ce pare că reduce substanțial devierea spre fantezie, spre metafora critică. Tot în linie didactică se așază mai multe volume cu structură de dicționar dedicate teoriei literaturii, esteticii, stilisticii, versificației: Curente literare (1992), Figuri de stil (1992), Genuri și specii literare (1993), Metrică și prozodie (1995), Teoria literaturii (1996). Aceste cărți, de o mare utilitate pentru elevi, studenți și profesori, se sprijină pe o bibliografie impresionantă. Autoarea nu se
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
apelează la o vastă bibliografie critică, selectată din patrimoniul diferitelor școli de cercetare ori spații culturale (francez, german, anglo-saxon etc.), evoluția acestui gen literar prin definiție proteic fiind observată la toate nivelurile: origini, ideologie, intertextualitate, naratologie, tematism, convenții de lectură, stilistică, estetică etc., într-o sinteză eseistică bogată în asocieri și disocieri, ce promovează puncte de vedere, ipoteze ori concluzii personale. Studiile nu sunt nicidecum niște istorii convențional descriptive, alcătuite prin enumerare de date de istorie literară și de rezumate comentate
OLTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288527_a_289856]
-
un anume halou reflexiv, născut din sugestia forței care împinge eroii de la mărirea iluzorie, nestatornică spre moartea violentă, cuvenită oricărui uzurpator. Sunt reconstituite în detaliu, cu luxurianță cromatică, tablouri de epocă, sunt descrise case boierești, curtea domnească, obiceiuri, ceremonii, vestimentație. Stilistica nuvelelor dezvăluie cu adevărat un maestru. Bogăția lexicală, irizările cuvântului arhaic, fluența, muzicalitatea frazei, când maiestuoasă, când simplă, se întâlniseră arareori la prozatorii anteriori. Aristocrat și estet, O. are mereu tendința de a se delecta dând viață, aproape cu senzualitate
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
am pierdut/ de ce nu m-aș legăna/ ca să trag pe roata roții/ catolicii hughenoții” (Domina). În Retorica (1975) sunt propuse niște „exerciții” din aceeași panoplie ludică (de „rostire” de „gândire”, de „simțire”), iar în Vox populi, vox Dei, subintitulat ludic Stilistica, se dau mostre de stil („istoric”, „universalist”, „luciferic”, „popular”, „meditativ”, „poematic”, „eseistic”, „duios”, „naiv”, „canonic”, „parodic” etc). Și romanul Voi de colo, de la Biarritz (1979) mizează pe dimensiunea parodică și comică. SCRIERI: Indulgențe, București, 1969; Ironica, București, 1970; Mioritiada, București
NICOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
popular”, „meditativ”, „poematic”, „eseistic”, „duios”, „naiv”, „canonic”, „parodic” etc). Și romanul Voi de colo, de la Biarritz (1979) mizează pe dimensiunea parodică și comică. SCRIERI: Indulgențe, București, 1969; Ironica, București, 1970; Mioritiada, București, 1973; Retorica, București, 1975; Vox populi, vox Dei. Stilistica, București, 1979; Voi de colo, de la Biarritz, București, 1979; Scrisori de serviciu, București, 1982; Odele pământului pârjolit de iubire, București, 1986. Repere bibliografice: Florența Albu, „Indulgențe”, VR, 1970, 2; Mircea Iorgulescu, „Mioritiada”, LCF, 1973, 39; Piru, Poezia, II, 449-455; Barbu
NICOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
Holban, Bujor Nedelcovici, CRC, 1990, 1; Lovinescu, Unde scurte, I, 428-430, III, 145-148, IV, 183-189; I. Negoițescu, Romanele lui Bujor Nedelcovici, VR, 1991, 1; Florin Manolescu, Țara mancurților, LCF, 1991, 46; Nicolae Oprea, Cartea mancurtizării, VR, 1992, 5; Andreea Deciu, Stilistica exilului, RL, 1992, 40; Mihai Dragolea, Narațiunea despre exil, F, 1992, 11; Bogdan Popescu, Un Dracula justițiar, CC, 1993, 4; Tania Radu, Victorie fără record, LAI, 1994, 3; Georgeta Drăghici, „Dimineața unui miracol”, ST, 1994, 4-5; Negoițescu, Scriitori contemporani, 316-321
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
apar, în 1964-1965, în „Analele Universității București” și în „Cahiers linguistiques”, tratând despre paralelisme în structura dramei shakespeariene și despre relevanța semantică a rimei. Simptomatic pentru orientarea sa din această perioadă este debutul în volumul colectiv al cercului, Studii de stilistică și poetică (1966), cu analiza poeziei Pe o scândură cu actinii de Mihai Beniuc. În același context, întâia carte personală, Structuralismul (1967), este un gest de legitimare cu semnificații mai curând sociale decât intelectuale. În anii imediat următori N. totuși
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
de abundența citatelor, discursul analitic este realizat într-o expresie vioaie, asezonată cu digresiuni lirice, pe alocuri având o turnură eseistică. În Prozatori sovietici contemporani (1968) accentele se schimbă în favoarea modalităților proprii criticii literare. Unsprezece profiluri ilustrează opțiunile tematice și „stilistica” din literatura sovietică a epocii, dominată, în proză, de ofensiva formelor scurte, în care rolul tradiției rămâne considerabil. Aprecierile și interpretările depășesc treapta popularizării, dar sunt evident grevate de imixtiunile ideologiei momentului. Constrânsă mai totdeauna de exigențe impuse ori autoimpuse
NICOLESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
dintâi. În Arhipelagul Alexandru (1976), scriitorul dovedește resurse pentru romanul dedicat adolescenților, urmărind procesul dificil al trecerii de la copilărie la maturitate, în condițiile dezbinării familiale și ale nefericirilor provocate de contactul cu mediul în care protagonistul trăiește. O revenire la stilistica fantezistă și la comicul amar se produce în La revedere, Cassiopeea! (1980), scriere romanescă apărută postum. SCRIERI: Orbit de prea multă dragoste, București, 1972; Eram fericit în noaptea cu lună, București, 1974; Sublima Sora Camelia, București, 1975; Arhipelagul Alexandru, București
PALAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288626_a_289955]
-
și frumos în rostirea românească, desfășurate în „România literară” (octombrie 1968 - noiembrie 1969) atrag atenția atât asupra unui gânditor original, necunoscut de generația tânără, cât și asupra înțelesurilor spre care trimite meditația lui. Rostirea filosofică românească (1970) vorbește cu o stilistică inconfundabilă - și care va începe să fie imitată - despre sinele și sinea, ciclul ființei, cel al devenirii (aici intră și Infinit și infinire la Eminescu ori Îndoita infinire la Brâncuși), ciclul rânduielii și, cu o mare pondere, despre viață și
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
unei ediții științifice a operei cronicarului moldovean. Deși examinează literatura și cultura pe provincii, lucrările lui evidențiază influențele reciproce dintre scriitori, oameni de cultură și acordă interes centrelor de iradiere culturală. Ca folclorist, P. este autorul primelor exegeze filologice și stilistice ample asupra ghicitorilor românești. Potrivit observației lui Ovidiu Bârlea, studiul despre cimilituri reprezintă, după monografia lui Lazăr Șăineanu despre basme, cea mai extinsă și fundamentată lucrare despre o specie a folclorului românesc. În prima parte autorul întreprinde un studiu filologic
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
și statornicia în proiectul personal de viață. Stilul e căutat și cultivat, poate că uneori e întrerupt datorită unor „crize de creștere”, iar alteori e părăsit definitiv din cauza pierderii încrederii în sine. Accidente personale au fost și vor mai fi, stilistica feminității aservite a devenit însă un fapt de viață cu o frecvență tot mai mică, întrucât individualizarea feminină se afirmă și are stil. Nu-i mai puțin adevărat că și unii bărbați au adoptat în stilul de prezentare socială simboluri
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
considerate tradițional ca fiind feminine: cercei, brățări, coliere și un întreg evantai de obiecte cosmetice. În vestimentație și în decorarea cosmetică, bărbații devin mai efeminați, iar femeile mai masculinizate, parcă printr-un efort comun de convergență accentuată a genurilor. 3. Stilistica feminității contemporane nu se vede doar pe stradă, în sălile de spectacole și petrecere sau la locul de muncă. Pentru a-i observa extinderea, să începem cu locul tradițional al bucătăriei, pentru că aici era plasată „femeia de la cratiță”. În perioadele
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sau a stridenței, ci dimpotrivă, prin administrarea atent supravegheată a unui minimalism al mijloacelor, prin destructurări ale sintaxei, prin recursul la pauze, suspendări, întreruperi, omisiuni generatoare de stranietate. În legătură cu retorica specifică poetului, este memorabilă formula utilizată de Eugen Negrici: „o stilistică a eschivei”. În ultima vreme M. este văzut tot mai mult ca un „poet existențial”, un poet „de carne și de sânge”, congener - în pofida particularităților retoricii sale - cu neoexpresioniștii patetici ai generației ’70, autor care cultivă cu fervoare „«marile teme
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
Pițu ș.a.), cât maniera, care aspiră să provoace perplexitate absolută prin jocul lingvistic și paradox. Dar pentru că miza e, cert, una serioasă, filosofică, textul dă senzația de inconsistență, de excentricitate inutilă, mai ales că autorul se lasă uneori furat de stilistica discursului său, în dauna conținutului profund sau a necesităților argumentației. Echilibristica generează sintagme de genul: românul „ciorănit”, „bolnav de hamangită”, care „s-a parcat în parcă”, „Hamburgheria salvează țara”, „vrem Securitatea fără securiști”, „matriotismul” (varianta noastră de patriotism), „aceste vremi
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
noapte eternă (1975) sunt fie o compoziție de circumstanță în spiritul, nu în litera „producțiilor” despre colectivele muncitorești, fie o construcție epică pe tema imposibilității iubirii. Prin raportare la proza scurtă și la teatru, formula narativă extinsă nu se potrivește stilisticii autorului. Aceasta nu înseamnă totuși că romanele sunt în întregime niște eșecuri, surprinderea atmosferei, acuitatea observației, alcătuirea unor „caractere” remarcându-se din nou. Reușitele în descrierea lumii sărace din mahalaua bucureșteană Lupeasca (Bariera), reflectând o realitate trăită (coada la pâine
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
au în comun mai multe caracteristici ce situează scrisul lui M. într-o descendență ce poate fi plasată în zorii literaturii române. Și asta deoarece multe dintre personaje reafirmă tradiția altora, închipuite de Ion Neculce, Ion Budai-Deleanu sau Ion Creangă. Stilistica limbajului popular, dulcea vorbă moldovenească funcționează ca trăsătură definitorie a unei scriituri ce are drept finalitate plăsmuirea unei adevărate „epopei eroi-comico-satirice” (Cornel Ungureanu). Există aici acea plăcere a portretizării care fie ridiculizează defectul moral, fie amplifică, dintr-o pornire sinceră
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]