7,229 matches
-
aci cu o oficiere a ironiei, a surîsului subiacent apologiei închinate unei cosmologii nu doar excesiv diversificate, suspect stufoase, dar și ivite în raza eului liric, prea tîrziu pentru a fi eficientă, id est pentru a opera prin terapeutica ingenuității, stilistic ne confruntăm cu un registru baroc. Poeta doctus, inclusiv în sensul apelului la un lexic adesea din specialitățile așa-zis apoetice, Ion Zubașcu e și un făcător rafinat de forme estetice propriu-zise. Ele impun prin bogăția lor avîntat tortuoasă, prin
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
O suită de exorcisme muzicale în contra suferinței și tăcerii așternute în chip de "temniță" scrie Ion Horea în spiritul și ritmul meditațiilor eminesciene, nemurind clipa, raza, esența acelor corsi e ricorsi ale vieții și istoriei, la cotele unei virile purități stilistice. Dezbărate de luxuria metaforizantă, catrenele se organizează în jurul unor idei, concepte, obsesii binare, enunțul însuși fiind biunivoc, denotativ-conotativ, reflexiv-tranzitiv, de o modernitate deconcertantă: "Scrii, tot mai scrii/ versuri eliptice/ cu fantezii/ apocaliptice -/ Vântul cuvântul/ singur mai spune ce/ timpuri pământul
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
am mai spus - ca element de rezistență al cărții, înzestrarea scriitoarei cu un foarte sensibil senzor al limbii vorbite, la care se adaugă, în obținerea efectului de familiaritate, tehnica naturalizantă a contaminării lingvistice dintre vocea auctorială și personaje. Dincolo de aspectele stilistice, Poveștile Monei reușesc - și acesta este meritul lor cel mai important - să surprindă un aspect esențial al tipologiei feminine din România de astăzi, un hibrid de mentalități erotice: tînăra decorsetată moral, deseori cinică "devoratoare de bărbați", dar care nu poate
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
la Concursul Național "Mihail Jora", organizat de Uniunea Criticilor Muzicali în colaborare cu Universitatea de Muzică din București. Muzicologul Grigore Constantinescu, președintele juriilor, a știut, de fiecare dată, să imprime etapelor concursului o consistență repertorială solicitantă sub raportul exigențelor culturii stilistice. Iar rezultatele nu au întârziat a se ivi. Dintre laureații distincțiilor de vârf, marea majoritate a acestora sunt deja plasați în circuitul vieții muzicale internaționale sau studiază, în continuare, în prestigioase instituții de învățământ artistic în Europa și pe continentul
Tineri muzicieni, tineri competitori (II) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17340_a_18665]
-
celebrilor damnați, de la Poe și Baudelaire la Artaud, George Vulturescu oferă o viziune a ființei rebele care se complace în nocturna-i decădere, se dispensează ostentativ de transcendență. E un revers exact al luminozității și pietății, un dezechilibru, bine calculat stilistic, al lumii diurne a binelui, frumosului și adevărului. Luciferismul o pune în chestiune sistematic. Expresivitatea unor atari stihuri constă în simetria desăvîrșită, realizată cu o mare acuratețe tehnică, a setului de valori negative în raport cu valorile pozitive: "Scrisul agonic este scrisul
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
laureată a concursului de la Helsinki; am menționat doar distincțiile maxime ale acestor competiții. E drept, căile sunt deschise, dar drumul urmează a fi parcurs de fiecare în parte. Cu perseverență, cu inteligență, cu abilitate, cu multă muncă în dobândirea culturii stilistice, în lărgirea repertoriului, în importantă măsură - de ce nu? - cu destulă diplomație. Dar competițiile tinerilor performeri muzicieni, competiții desfășurate în țară în ultima jumătate a anului trecut? Toate au fost reluate sau, marea lor majoritate, s-au născut în acest ultim
Tineri muzicieni, tineri competitori (I) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17360_a_18685]
-
indubitabile: accesibilitate, crearea unui sentiment de familiaritate și complicitate cu publicul, expresivitate, compensare a banalității de conținut prin producerea de surprize lexicale. Trăsături specifice (și discutabile) ale jurnalismului românesc sînt, cum bine se știe, excesul de oralitate, alunecînd în manierism stilistic sau în laxism al exprimării, uneori în vulgaritate, ca și tendința de a nu adapta stilul la temă și situație, folosind un limbaj "coțcăresc" sau "miștocăresc" și în paginile serioase de informație sau analiză politică. Oralitatea se manifestă atît în
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
nespectaculoasă, servită prompt de bunăstarea evidentă a informației culturale. Poate că prevalează aici aspirația către rigoarea carteziană a limbii latine, despre care eseistul amintește nostalgic, în bună tradiție ardeleană. Refuzând în schimb, dintr-o justă orientare, cărările presărate cu floricele stilistice, din cauza cărora adeseori ideile sub-înțelese rămân, într-adevăr, pe palierele obscure ale înțelegerii. I. Funeriu, Eseuri lingvistice antitotalitare, în seria "Cursuri/studii universitare" îngrijită de Daniel Vighi, Editura Marineasa, Timișoara, 1998, 156 pag., preț nemenționat.
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
amețitor de complicată lingvistic precum Strigarea lotului 49, i-a revenit Getei Dimitriu, care s-a achitat de ea peste așteptările mele. Nu peste așteptările mele de la domnia-sa, ci de la însăși traductibilitatea textului. Pynchon alunecă grăbit de la un registru stilistic la altul, zăbovește uneori între nivele, amestecînd metafore sobre cu jocuri licențioase, colocvializînd reflecții de maximă gravitate și dizertînd sobru epopeice farse ori doar glumițe simpatice. Rabelaisian de ev tîrziu, Pynchon e scriitor în sensul azi poate demodat al cuvîntului
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
adolescenților/ ore la care se analizează posibilitatea depistării/ partenerilor patrioți care ar putea aduce pe lume/ feți-logofeți cu perciuni valutari ca/ să nu mai vorbim de-o eventuală clonare a lor" (Deși nu e vremea poveștilor). Bonomia, ca prim-plan stilistic al multor poeme ale lui Leo Butnaru, nu e decît un mod de-a insinua decepția. E aici o antifrază adîncită, dincolo de expresie, în stratul trăirii înseși, precum un factor specific unei serii de barzi moldoveni. Istoria, în cuprinderea ei
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
succes deveneau o marfă vandabilă. "Desuet" - iată cuvântul care revine cel mai frecvent în vocabularul oricărui cititor cultivat în momentul evocării cazului Ionel Teodoreanu. Ritmul insuportabil de lent pentru contemporanii internetului se aliază cu o aglomerare de metafore și decorativism stilistic apărând redundante. Aerul vetust domină o literatură destinată unui public aflat astăzi, în cel mai fericit caz, la vârsta senectuții. Și totuși, literatura lui Ionel Teodoreanu se salvează în anumite sectoare, din acest purgatoriu al cărților invocate, dar niciodată citite
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
barochism în registru minor, un concettism de "belle époque" sedus de volutele calofile. Fascinant în spațiul unor texte de mică întindere - e cazul celor din Ulița copilăriei și În casa bunicilor - el devine, așa cum remarca Pompiliu Constantinescu, factorul ce minează stilistic și compozițional ambițiile de romancier ale lui Ionel Teodoreanu. Manierismul sfârșește prin a acționa ca un ecran lingvistic, relația cu cititorul fiind una extrem de dificilă. Rețeta succesului lui Ionel Teodoreanu include o revalorizare a unui romantism rezidual, ca și în
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
naivitățile ce se acumulează minează proiectul romanesc. Multe dintre pasaje nu mai pot trezi decât cel mult un zâmbet condescendent - teribilismele amoroase ale lui Dan Deleanu apar, prin trecerea timpului, de-a dreptul inofensive. Patima teoretizărilor e de asemenea redundantă stilistic. Opțiunea auctorială e ea însăși conformistă - deși Ionel Teodoreanu își plasează biografemele în textul romanului, Dan Deleanu conservă psihologia omului de prisos a eroului romanului omonim al lui Vlahuță. Feminitatea deviantă e drastic sancționată (Ioana Pallă și Adina Stephano), cea
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
stăpîni, formula s-a impus pînă la un punct, din necesități conceptuale: "prima clinică mobilă de sterilizat cîinii comunitari" (EZ, varianta pe Internet, 14.12.1999). Formula nu e lipsită de un umor, de data aceasta involuntar, declanșat de contrastul stilistic care o face de nepreluat (sau cel mult de preluat în mod ironic) de către limbajul curent și familiar: termenul comunitar pare prea tehnic, prea serios, prea "instituțional" pentru a desemna simpatica (sau, după gust și împrejurări) terifianta vietate de la colțul
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
într-un stil larg al primei părți. Am regretat că pe alocuri a lipsit susținerea, tensionarea discursului, e drept compensată printr-o pianistică foarte tactilă. Iar atunci când suflul interior sau amploarea nu o ajută, pianista se refugiază în alt teritoriu stilistic, cel lisztian al declamației exterioare. Mai degrabă peisaj în culori vii decât lumină crepusculară à la Turner, cu care Chopin a fost asemănat adesea. Dan Grigore în recitalul său a reluat câteva Studii, într-o viziune proprie, exploatând ceea ce la
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
mijloacelor artistice cu universul lumesc în măsura în care, ca un copil, poetul tinde să descifreze nenumăratele taine ale umanității. Visul și coșmarul se contopesc deopotrivă și scriitorul tinde să integreze ordinea lumii, timid, în armonia universală. Narațiuni poetice cu reguli bine determinate stilistic, poemele d-lui Paul Vinicius își stabilesc personala lor ordine interioară în funcție de anumite avataruri spirituale a căror experiență sau experimentare vizează groaza în fața morții. Ideea de moarte e personificată în lupul singuratic (cel căruia moartea îi uită toate secretele, fiecare
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
limbă, o realitate verbală. Mediul (cum spun anglo-saxonii, cu un cuvînt calchiat și în română recentă) sau mijlocul poeziei sau românului este constituit de limbaj. Cu toate acestea, nici poezia, nici, cu atît mai rar, românul n-au fost abordate stilistic. Excepțiile se numără pe degetele de la o mînă. Întreaga noastră critică interbelică (de la Lovinescu la Călinescu) a rămas insensibila la limbaj: impresionista, dogmatica, istorista, sau estetică a preferat să evite verbalitatea textului în favoarea impresiilor, ideilor, ambiantei culturale sau valorii literare
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
cînd bate la ușă noastră/ sînt geamul prin care el ne privește/ sînt sacul lui cu boarfe" (Cel de la margine). Ceea ce semnifică o situație-limită a identității, o parodie a exaltării subiectului romantic care decade în obiectul pur, concret, tangibil, derizoriu. Stilistic, Gabriel Chifu operează o conjuncție între suprarealism și expresionism. Din cel dintîi extrage libertatea halucinanta a asociațiilor, din cel de-al doilea suflul cosmic, acea absurditate stihială care umflă pînzele de corabie ale dezolării sale programatice. Notațiile suprarealiste poartă în
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
a originalității în temeiul proiecțiilor avansate chiar de scriitor: astfel, Nicolae Balotă muta accentele în funcție de cochetării afișate de Călinescu, în repetate rînduri, cu zonele barocului - în vreme ce Nicolae Manolescu, el însuși îmbibat de voluptățile livrescului, evidențiază viziunea estetizanta. Tabloul marchează predispoziții stilistice legitimate, de real efect, si totusi... Totuși, rămîne loc pentru a vedea mai de aproape meandrele traiectoriilor lui G. Călinescu, de la italienismul focos, pe filiera De Sanctis, Papini, la suveranitatea echilibrului rîvnit și niciodată atins, de extracție goetheana, în spirit
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
dată prin surprindere Alex Mihai Stoenescu (născut la 2 octombrie 1953 în București) este un spirit proteic și imprevizibil. Fiecare carte a să ne proiectează într-o altă lume, fără legătură cu cea precedentă. Surprinzătoare sunt și schimbările de regim stilistic, susținute de o cunoaștere multilaterala a lexicului limbii române (terminologie militară, eclesiastica, administrativă etc.), ca și de capacitatea de a integra în textul românesc expresii din limbi străine. Autorul poate oricând să descrie un sat din Olanda sau o gară
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
de înțeles: un cuvînt obișnuit devine o problemă de rezolvat, un caz de investigat. Pentru un străin, cuvîntul rămas fără definiție, fără atestări și fără datare e în primul rînd greu de înțeles, si apoi greu de plasat în registrele stilistice ale romanei; singurele repere rămîn contextul în care cuvîntul a fost găsit - si analogia. Cu timpul, trecînd o anumita modă sau dispărînd obiectul, în situația străinului ajung chiar vorbitorii nativi: ne putem imagina (n-ar fi, desigur, o dramă - ci
Un cuvînt misterios by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17935_a_19260]
-
rezidă strict la nivelul evenimentelor narate, altminteri ar alunecă în gratuitate și sațietate, ci la acela al scriiturii. Isaac Bashevis Sînger scrie o proza superbă, cu incantații frisonante, încărcată de o poeticitate discretă, austera. E adevărat, însă, că aceleași vîrtuți stilistice sînt de găsit în practic oricare român al scriitorului, nu e obligatoriu deci să le descoperim laolaltă cu o poveste atît de deprimanta. Dar, pentru cei ce se încumeta să citească acest român, de vreme ce tot au pacurs cronică atîtor atrocități
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
de-al doilea studiu al volumului, datat 1988. Diferențierea tradițional/modern nu se remarcă la nivel tematic sau la nivelul procedeelor naratologice, ci constă în faptul că acestea sînt investite cu alte funcții decît pînă atunci. Inserturile paratextuale, varierea registrului stilistic sînt procedee întîlnite și în proza pașoptista. Dar daca apelul la document, fragmentele eseistice cu iz de polemică de gazeta ce se întîlnesc, de exemplu, în opera lui Filimon sau a lui Negruzzi aveau rolul de a conferi seriozitate întreprinderii
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
aceeași încîntare. Românul Oxfordului apare de această dată la Editură Univers, într-o colecție cu selecții foarte eteroclite și uneori arbitrare, după părerea mea, așa-numita "Cosmopolis". Traducerea îi aparține tot Tudorei Șandru Mehedinți, fiind că întotdeauna impecabila, cu soluții stilistice gratifiante, ca să folosesc un eufemism, pentru un lector care nu ar avea acces la textul în spaniolă. Acest nou român semnat de Javier Mariaș poate trece, înșelător, drept o parodie a mediului academic de la Oxford: o carte populată de personaje-profesorasi
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
Marianei filimon e o strategie de decriptare, aș zice suav-vicleană, a obiectului vizat, suava prin structura morală auctoriala și vicleana prin efectul urmărit, pentru că aspectul ascuns, fibră enigmatica, "esență" să aibă aerul că se divulgă singură. Poeta nu comite eforturi stilistice vizibile, nu forează cu încordare, nu așează capcane grosolane (la vedere) în calea "vinațului" sau spiritual. Urmărind un "secret" tot atît de delicat, de volatil, precum propriile-i trăiri, pare a-l capta de la sine, a-l transcrie cu spontaneitatea
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]