1,189 matches
-
că în curând vine trenul și mai trebuie să luăm și bilete. Te miști cam încet, Mache!! Mache stătea țeapăn în hainele noi, cumpărate din banii primiți de la patron, așa cum se pricepuse, chiar din prăvălia în care lucra. Se simțea stingher, urmărit de privirea fetelor, care îl analizau cu atenție, din cap până în picioare. - Păi... din punctul meu de vedere, putem merge! Ajunseră destul de repede la gară, deoarece, dat fiind mărimea orășelului, era foarte aproape, indiferent din ce cartier veneai. La
MOȘ MACHE CAP.II MARIA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377813_a_379142]
-
de când vorbesc de umbre întuneric fiare să-mi fie frică să rostesc să scriu în taină prin durere refuz să-mi fiu hotarul strâmb și-atunci ridic din mine focul mă bucură că nu-i aprins încins cu lemne umede stinghere sau vreascuri fără de cuvânt care să definească sensuri grele **** totu-i firesc totul e alb e albul sabiei din munte lovite umbre cad topesc prin ele însele durere că este vie densă dreaptă sau stă pe muchii înclinată aproape de cădere
SE-NCHIDE-N MINE UN CUVÂNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377835_a_379164]
-
cruntă, / Mai greu de îndurat decât prezența”. Volumul are submenționat numele Olimpiei-Octavia. In memoriam, ceea ce spune totul. E un volum omagial. Încă din Prolog (Nirvana), Eugen Dorcescu ne previne că avem de-a face cu durerea genuină a celui rămas stingher, nepereche și pare că și-a pierdut partea de dinafară a ființei, “În ziua sumbră și vulgară”, punând pe seama visului o previziune a morții: “Murisem. Și-n văzduhul pur / Al celor care nu există, / Pluteam: un fluture de-azur, / Fără
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
și zi, / neîncetat, / cuvântul tău de / atunci, / sugrumat, / îndepărtat, / împăcat: / Nu pot. / Nu mai pot. S-a / terminat...”. Și ultimul cuvânt al lui Isus pe cruce a fost: “S-a săvârșit” (Ioan 19,30). Ce-i mai rămâne omului rămas stingher? “Înot în râul timpului, m-avânt, / Să te ajung din urmă mai curând”. Din blândă, toamna a devenit pentru om, pentru poet, “thanatică” - aducătoare de nenorociri, de absență...Și în ciuda faptului că toate curg la fel, omul nu mai e
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
Ediția nr. 2171 din 10 decembrie 2016. E primăvară-n suflet Iarnă și ger, și viscol, dansând la braț cu norii, Orchestrele-n văzduh și-alungă dirijorii. Copacii își înaltă smeriți, brațe spre cer, Un corb strivește-auzul cu țipat fals, stingher.. Se înfășoară munții în mantie argintata, Pădurea se alinta cocheta, în alb învesmântata.. Rănit de țurțuri cristalini, izvoru-și cântă dorul, O frunză în cădere, în undă își frânge zborul. Cuvintele pe buze renasc și zboară-n stoluri, Înlănțuirea lor provoacă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
suflet și-n gândurile mele. Citește mai mult E primăvară-n sufletIarnă și ger, și viscol, dansând la braț cu norii,Orchestrele-n văzduh și-alungă dirijorii.Copacii își înaltă smeriți, brațe spre cer,Un corb strivește-auzul cu țipat fals, stingher.. Se înfășoară munții în mantie argintata,Pădurea se alinta cocheta, în alb învesmântata.. Rănit de țurțuri cristalini, izvoru-și cântă dorul,O frunză în cădere, în undă își frânge zborul.Cuvintele pe buze renasc și zboară-n stoluri,Înlănțuirea lor provoacă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
s-alerg...îmi e sete, aș bea... Mă uit și nu-i altul pe drum -fir îngust- Doar eu între poli, eu și gândul meu frust Mă trage, mă trage o lumină spre Cer De ce sunt aici, de ce-n pasul stingher Să trec ca pe șine de tren lin cărarea, Am noduri de-ales - ori trecut, ori uitarea...? Și bat ritm pe loc, mă încing și nu-i vânt Ia tot ce a fost mintea mea, rând pe rând Desface din
HOȚ DE FLORI de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376682_a_378011]
-
în peisajul hibernal, Nu mai văd acea feerie. Și totul e acum banal, Îmbrăcat în sărăcie. Oamenii, cu fețe triste, Merg grăbiți prin magazine, Consultându-și a lor liste, Cumpărând bunuri puține. Stau și brazii și așteaptă, Câte un mușteriu stingher, Care vine, stă,se uită, Și apoi spune că e ger. Unde este fericirea, Simțită de noi,în trecut, Ce ne lumina privirea, Că Fiul Sfânt ni s-a născut? Nici zăpada de altă dată, Nu ne mai bucură acum
GÂNDURI DE CRĂCIUN de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376777_a_378106]
-
spre celălalt și uite-așa totul părea tăvălug cu patimi, ceața părea umbră, amintirea părea caldă și lumina părea zâmbet, de-aceea clepsidro, ciudato, uită-te de acum spre noi ca spre o călătorie peste cele cinci râuri... Doua aripi stinghere la intrare încearcă să se-atingă, să simtă aerul primului și ultimului zbor, clipa trăită în nimbul eternității. Ca stelele moarte, demult sunt vorbele, în fiecare frunză te măsori, spre soare-ai fugit - necunoscutul din voi odată aprins -, privind infinitul
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
O să mă uiți... pe cumpăna oglinzii întinsă-n catafalc sub ochi de gheață, amar de suflet plâns de tihna grinzii, sorbind din roua iernii fără viață. O să mă uiți... pe buzele luminii ștergând de dor săruturi reci de îngeri, suflând stingher a vară-n spicul pâinii, curgând a maci sub pașii ce mi-i sângeri. O să mă uiți... în primăveri de floare cioplind nectarul peste liniști coapte, dezgheț de patimi erupând vlăstare, gemând de frigul toamnei ce mă zbate. O să mă
UITĂRILE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375235_a_376564]
-
grăbește. În Piața Mică se șede la terase, se-adună prietenii pe la mese, salutându-se cochet cu un pupic pe obraz, mondeni ca răsfățații din anturajul „schicki-micky” münchenez. Parcă se știu toți, familiari cum sunt, de te simți un pic stingher printre ei. Dar nu durează mult confuzi până observi rapid că și pe tine te tratează la fel de lejer, în caz că intri-n vorbă cu ei. Chiar de nu-ți vine să li te alipești cu sufletul, parcă resimți recunoștință pentru că nu
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
aș așeza, Dar mi-e teamă că-ntr-o noapte, Pe ușă te-ai furișa. Să te duci cum ești sortită, Spre-alte lumi ce te așteaptă, Să le-aduci roade bogate Și frunze galbene-n poartă. Știu că ai rămas stingheră N-ai cu cine să mai stai, Toți copacii din păduri, I-ai lăsat fără de strai. Păsările le-ai gonit Fluturându-ți păru-n vânt, Iar florile le-ai topit, Covor de brumă-așternând. Mai rămâi, măcar o vreme, Nu lăsa
MAI RĂMÂI.... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372679_a_374008]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > PUȚIN DIN TOATE Autor: Irina Bbota Publicat în: Ediția nr. 1461 din 31 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Puțină realitate, puțină himeră, La masa tăcerii stau puțin stingheră, Cu ochii ațintiți ca niște proiectoare Spre amintiri dulci sau către puțină uitare. Dar e puțin devreme și e puțin târziu, Despre ieri, sau despre mâine să mai scriu? Oricum, nu sunt ceea ce par a fi, Nu sunt un Cupidon
PUȚIN DIN TOATE de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372776_a_374105]
-
o asemenea „infamie” după ce tragedia lui devenise (și) a „noastră”! Când impărtășești durerea altora „suportabilul” se încumetă anevoios să-și reia locul în viața pustiită de plecarea celor dragi. Golul incomensurabil rămâne, regretele celor apropiați își au pasul lor inconsistent, stingher, frustrant, nerostuit, îndârjit și neputincios, împleticit și totuși... O cunoșteam de copilă, în drum spre serviciu treceam prin dreptul casei ei. Era sfioasă, temătoare, cu privire în nesaț dar răbdătoare, ingenuă, fără prihană, grațioasă și fragilă totdeodată și alte câte
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
o asemenea „infamie” după ce tragedia lui devenise (și) a „noastră”! Când impărtășești durerea altora „suportabilul” se încumetă anevoios să-și reia locul în viața pustiită de plecarea celor dragi. Golul incomensurabil rămâne, regretele celor apropiați își au pasul lor inconsistent, stingher, frustrant, nerostuit, îndârjit și neputincios, împleticit și totuși...O cunoșteam de copilă, în drum spre serviciu treceam prin dreptul casei ei. Era sfioasă, temătoare, cu privire în nesaț dar răbdătoare, ingenuă, fără prihană, grațioasă și fragilă totdeodată și alte câte
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
publicat în Ediția nr. 413 din 17 februarie 2012. Azi noapte a fost furată o icoană și-a căzut din tranc-doamne o pasăre din cer ne-am luat deja avocați dintre îngeri pentru clipa când ne va judeca aspru zeul stingher Anii ne încearcă atingând cu aripa și lepădându-ne despuiați - în ce zare ? până se va termina de tot cu risipa vom mirosi a tăciuni stinși și-a uitare Ce-ai face dac-ai știi că de mâine te va
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
1910 din 24 martie 2016 Toate Articolele Autorului Trec clipele arse, se duc, se tot duc, trupul amar mi-atârnă, ca frunza de nuc. Umbra mi-e ușoară, ca un fulg uitat pe pământul reavăn, de ploi îmbătat. Trec clipe stinghere, merg cu pas de melc pe sub bolți de stele, cu lumini în cerc. Miros curcubeie, freamăt printre nori, renasc în scânteie și m-aprind în flori. Referință Bibliografică: Cântec / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1910, Anul VI
CÂNTEC de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373232_a_374561]
-
și mi-l tot ridica în sus să-l văd, mândru de captura lui. Dar nici eu nu eram mai prejos, căci moacele prinse seara trecută erau mândria mea! Prin copaci fâlfâiau tot felul de păsări de baltă... un stârc stingher își căuta perechea. Ne plăcea să ascultăm glasul acestor păsări, dar seara se auzeau niște țipete care ne înfiorau și ne făceau să ne simțim bizar. Apa era destul de caldă, iar când trecea câte un jaf de șalupă, antică, “veche
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
mai simți vreo durere...; să mai pot respira aerul acestei lumi perfecte! Acestea au fost ultimile cuvinte rostite de bătrânel. Cu un oftat adânc, a îngenunchiat în fața mulțimii, precum în fața unei icoane și a închis ochii pentru totdeauna. O lacrimă stingheră, plină de amar se scurgea încet, pentru ultima dată, pe obrazul fără viață... Pentru cîteva clipe împietrise totul în jur...; chiar și timpul își oprise umbletul iar vântul, care până atunci, sufla voios peste piață, își oprise brusc adierea. Cei
O LUME PERFECTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373267_a_374596]
-
Acum, simțea că se cam plictisise și nu mai era tot așa de afectiv cum îl văzuse la început. Pleca mereu în delegații și parcă dorea să fie cât mai mult absent de la casa lor și ea se simțea permanent stingheră. Și suferea! Ea nu fusese crescută de maici, pe la vreo mănăstire, ca Emma, dar învățase de la mama ei toate regulile bisericești și le respecta. În ultimul timp de singurătate și tristețe, devenise chiar bigotă și trecea destul de des pragul bisericilor
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
Ediția nr. 1675 din 02 august 2015 Toate Articolele Autorului Anii mei Oare unde-au dispărut Fără veste anii mei? Unde oare au plecat De-au uitat și m-au lăsat Să îmi fie dor de ei? Acum mai dăinuie stingheră O blândă amintire Ce o păstrez încătușată În inima înfiorată Și însetată de iubire! E timpu-atât de nemilos Ne lasă pustiiți și goi... Și iarăși zic...e viața mea O luptă...dar aș vrea în ea Să-mi capăt anii
POEMELE IUBIRII 13 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372102_a_373431]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ROD PLĂMĂDIT DIN DESCÂNTEC Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1675 din 02 august 2015 Toate Articolele Autorului Din neghina timpului meu ai ales cu răbdare un singur bob, umbrit stingher între ciulini și năgară. Apoi, ai pregătit cu grijă petecul de suflet în care să răsară udat de lacrimi de fericire. S-a ridicat firav și se-ntărește hrănit de darurile tale, unduit sub adieri de descântec. Floarea multicoloră am
ROD PLĂMĂDIT DIN DESCÂNTEC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372111_a_373440]
-
Articolele Autorului M-am golit de tot de întrebări, De răspunsurile toate vopsite în culori. Plec grăbita pe străzile vieții mele. Surâd timid timpului pe care il tiu de braț. Admir cu nesaț frunzele despletite ale copacilor, Sunt o trecătoare stinghera plină de îndrăzneli rotunde, Ce răspunde la fiecare surâs. Îmi despletesc părul în azurul toamnei, Vreau să fur din visteria ei, Tot ce-i dulce și ușor amărui. Îmi deschid brațele Cu ele cuprind orice frunză, Care cade în delir
PLIMBARE DE TOAMNǍ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372250_a_373579]
-
și mi-l tot ridica în sus să-l văd, mândru de captura lui. Dar nici eu nu eram mai prejos, căci moacele prinse seara trecută erau mândria mea! Prin copaci fâlfâiau tot felul de păsări de baltă... un stârc stingher își căuta perechea. Ne plăcea să ascultăm glasul acestor păsări, dar seara se auzeau niște țipete care ne înfiorau și ne făceau să ne simțim bizar. Apa era destul de caldă, iar când trecea câte un jaf de șalupă, antică, “veche
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
pur Pământul Cu haina-i nouă zâmbet dăruind, La balul vremii, elegant plutind, Drept prim-solist, chiar Spațiul desemnându-l. Creștea lumina sărutând unghere Rămase ignorate-n timp de iarnă, Povești de viață curg, soarele toarnă Speranțe noi în suflete stinghere. Ieșeau din case invadând poteci, Cu visele crescute din iubire Și încălzind cuprinsul peste fire, Cei ce scăpau din nou de zile reci Și-n ghioceii nou sezon vestind, Reverberând în sevă și în sânge, Emoții pure arealul strânge, În
ÎN PRIMĂVERI, IUBIRE ÎNVERZIND de DAN MITRACHE în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379630_a_380959]