2,056 matches
-
franchețea” vieții tumultoase, de culoare pietrificată, aici!... Și-atunci, cei de altădată, oamenii cumsecade ai localității, sunt de temut, ori valul de personaje instabile, neloiale, nechibzuite, rapace, care rad totul și nu mai lasă nici locul pe unde trece, îl stoarce, apoi îl înstrăinează? Consilierul local, economistul Gheorghe Cautișanu face parte din pleiada celor dintâi și cât încă are vigoarea minții și vivacitatea spiritului nu-i nici drept, nici benefic să fie înlăturat! O știu aceasta acei din vechea gardă, care
GHEORGHE CAUTIŞANU. O ŞTIU CEI DIN VECHEA GARDĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373791_a_375120]
-
bagaje de speranțe sfărâmate“. Natura este, nu rareori, personificată: „valsează norii“, “luna-ndurerată”, “ceru-ngândurat”, „o zi își deapănă azurul”, „toamna amorțită“. Alteori e surprinsă metaforic: „pădurile de ploi”, “smârcurile toamnei”, “horă de stele”, “bolta sângerie”, “castele de zăpadă”, “cerul stors de lacrimi”. Expresivitatea poemelor este asigurată de stilul metaforico-simbolic. „Suspectă de iubire“, poeta pledează dramatic pentru acest suprem sentiment uman (“un foc ce arde”, “ciutura iubirii”, “flamura iubirii”), într-un context antinomic: „mor-renasc”, “dulce și amar”, “fericirea-nefericirea”. Poeme precum: Prin
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
ajuns așa de banale că nici măcar nu mai înduioșază. Coboară în parcare Oprița și nu trece fără să-l observe pe Licsandru ghemuit pe ultima treaptă a scării. Trece în fața lui, încearcă să-i alerge chipul prin cap ca să-i stoarcă vreo explicație, dar nu obține nimic și zice: - Ești copil?...ce ai?...nu poți să faci ceea ce faci, nu! Licsandru se ridică copleșit de durere și încearcă să mai repare câte ceva din imaginea feței avariată uniform și profund. Este un
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.5 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373941_a_375270]
-
ce se plângeau care de o buză crăpată, care de un ochi vânăt, ba chiar trebuiră să scoată și un dințișor ce fusese smuls din lăcașul său de o copită micuță dar fermă. Jertfa pe care o considerau necesară, nu stoarse nici o lacrimă micilor eroi. Doar câteva lamentări firești, imprecații involuntare și amenințări fioroase elaborate mai ales de micul viteaz, dar care nu avură nici un efect asupra micilor cornute. Consolarea veni tot din cuptorul fermecat, până la urmă. Parfumul amețitor al cozonacilor
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
criza. Lucian n-ar fi fost capabil să detalieze. Pur și simplu, n-ar fi avut cum. Ce să spună? Că, în plus față de stimularea pe care o practica încontinuu, pentru niște partide de sex memorabile, în urma cărora rămâneau amândoi storși de energie pentru mai multe ore, de data aceasta încercase niște pase suplimentare, într-un scop pe care bărbatul nu l-ar fi dezvăluit nici mamei de la care a supt țâță?! Din fericire, n-a fost nevoie să răspundă la
II de LIA BEJAN în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374118_a_375447]
-
o astfel de familie. Și mai e ceva... Gata! A găsit! strigă bărbatul, în interiorul lui, încântat de sine însuși. - Ce faci, fato?! Ești bine, văd eu. Cretinii ăștia ar fi în stare să-ți inventeze orice, numai să ne mai stoarcă de bani o țâră! strigă cu voce ca din trompetă Lucian, la intrarea în salon. Nici ”bună ziua!”, nici ”ce mai faci?”, cu atât mai puțin ”ești bine?” - Lucian, măcar de față cu oamenii fii politicos, reacționă Ana, mărindu-și iritarea
V de LIA BEJAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374121_a_375450]
-
primește și impulsurile de îngrijorare. - Mă sperii! Ce nu-i în regulă?! - Îți dai seama ce nenorocire?! De câteva săptămâni nu mai intră nimeni, nicio clientă în salon. Suntem în prag de faliment, fato, supralicită bărbatul. Iar spitalul tău mă stoarce de bani, continuu. Ăștia nu știu decât să ceară și să ceară și nu mai am să le dau. Și nici nu știu să spună ce ai, ce ți s-a întâmplat, îți dau medicamente scumpe și nu au niciun
V de LIA BEJAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374121_a_375450]
-
nevastă-sa. Nici n-ar putea spune că s-ar fi îndrăgostit de el. Pentru că nu despre asta este vorba. Ana doar s-a simțit inundată de iubire, altfel decât o știe ea - pasiune vijelioasă care te cuprinde și care stoarce totul din tine. Ceea ce a simțit, plutind în salon, a fost un soi aparte, pe care Rafael l-a revărsat, de cum a intrat pe ușă. Tot zbuciumul interior al Anei s-a îndepărtat brusc, de nici nu părea să fi
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > LUPUL ȘI CÂINELE Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Un Lup costeliv, năpărlit, Stors de sete, hămesit, Întâlnește pe-o cărare Un Câine de rasă: mare, Frumos, gras și instruit, Iar el un schelet arcuit. Împins de-un impuls nativ, Vru să-l atace pe guraliv, Dar, privind-ul mai bine, Un alt gând
LUPUL ȘI CÂINELE de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375506_a_376835]
-
o lume , el, din altă... Ploaia s-a oprit , dar apă încă curge șiroaie peste mine. Încerc cu greu să îmi desprind mâna de pe sfoară. Are urme roșii și tăieturi însângerate, de la puterea cu care am strâns de ea. Îmi storc apă de pe haine, ca să îmi spăl rănile. Mă doare mai rau ce simt în acest moment, decât ce am pe mâini. Mă agat cu putere și încep să mă balansez. Poate că ață s-a ridicat sau poate că a
O NOUA SANSA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372025_a_373354]
-
El tăia, el spânzura pentru al lui scop, Orientat de puterea din horoscop, Dinainte se visă ‘mare’ președinte, Uitând poporul - măseaua-i de minte, Care l-a durut odată.. și-a extors-o, Pe care s-a tot răzbunat și-a stors-o, Chiar de puroi și de nevoi morbide, Cu ‘trejii’ morți în exerciții ‘elective... Într-o seară aveam o scârbă amară, Ce tot flotează-n flacără de ceară, Îmi era că continuă și-n altă seară, Nesimțita Toantă ce știe
REUŞIND URSUL SĂ TREZEASCĂ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372046_a_373375]
-
Din adâncurile întunecate ale fiecărui om, dintre scheletele a sute de sarmale, caltaboși, cârnați, kile de tobă, țuică, bere, vin și zeamă de varză, se ridică rânjind spectrul suicidului, iar gheara sa rece strânge beregățile poporului muncitor. Normal, poporul, după ce stoarce ultima picătură de zaț și ultimul fum din țigară, se declară pregătit să se arunce în golul tranziției de la o societate la alta. Numai că, aici intervine inteligența de necontestat a guvernelor, cele care, pe baza unor studii aprofundate, au
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
în când câte un cadou, foarte meschin la posibilitățile tale, nu sunt decât semnele caracterului tău avar și trufaș. Prin urmare, vai de capul tău, ești extrem de sărac iar viața ta se scurge între limitele fixate de cei care îți storc energiile și îți exploatează nemilos toate capacitățile tale, în folosul lor. Recunosc, omul începuse să mă pună pe gânduri și tentația de a-i da în cap cu scrierile lui James Joyce era deja presantă. Numai că era un fel
ILUZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372416_a_373745]
-
în infinite variante ocolitoare fiecare secțiune rămâne întipărită felii, felii dintr-o memorie colectivă, așezarea universului se reduce la simple conjuncturi și coincidențe dirijate când lumea refuză orice altceva! Te simt aproape descoperindu-mă adesea în tresăriri diurne, izolarea îmi stoarce cuvinte pentru a ascunde tulburătorul destin al inimii. Citește mai mult Singurătatea nu se măsoară în cuarțuriazi... mâine... întotdeauna,prezentul se prelinge în vis fracționatnu știu de cenu știu pentru cenu știu finalitatea.Țesem un parcurs incert, curbat de luminărepetat
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
un parcurs incert, curbat de luminărepetat în infinite variante ocolitoarefiecare secțiune rămâne întipărităfelii, felii dintr-o memorie colectivă,așezarea universului se reducela simple conjuncturi și coincidențe dirijatecând lumea refuză orice altceva!Te simt aproape descoperindu-măadesea în tresăriri diurne,izolarea îmi stoarce cuvintepentru a ascunde tulburătorul destin al inimii.... II. GHIOCELUL IMPERFECT, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 790 din 28 februarie 2013. Un clopoțel...scund, plăpând și zgribulit Sfidând norii și-a lui soartă Vrea s-ofere caraghios din
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
în infinite variante ocolitoare fiecare secțiune rămâne întipărită felii, felii dintr-o memorie colectivă, așezarea universului se reduce la simple conjuncturi și coincidențe dirijate când lumea refuză orice altceva! Te simt aproape descoperindu-mă adesea în tresăriri diurne, izolarea îmi stoarce cuvinte pentru a ascunde tulburătorul destin al inimii. Povestea noastră se așterne îninevitabile contacte ești frumoasa ca o concluzie firească ca o salcie despletită și înflorită din nou umezind sentimentele și n-am cum să ți-o spun fiindcă nu
REFUZ DE UNIVERSURI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371097_a_372426]
-
i-o purtam”.sau “Căldura a pus stăpânire pe liniștea apei, doar unduiri ușoare dansau deasupra mării. Se anunța o zi caniculară de vară, iar eu pluteam pe mare. Din când în când, introduceam șapca de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea mă înfioara. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul meu, le era foame. Erau prietenii pescarilor. Cel mai curajos se așeza pe copastia bărcii și privea țintă peștele
OPINIA UNUI MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371177_a_372506]
-
detecție extrasenzorială, a acestui câmp bioelectric care acționează în jurul corpului nostru sub forma unor inele lunare și discuri solare de frecvență înaltă, le-am spus așa: “Imaginați-vă șapte miliarde de oameni care, prin sufletele lor, inspiră liber și absorb, storc și pompează, în bioluminiscența lor creatoare, Iubirea necondiționată a Mamei Divine, pe care o degajă apoi în câmpurile Pământului prin expirație și extaz eurynomes-mnemosynes sau apollinic-dionysiac, numiți-l cum vreți.”. Mai concret, ca să disociem extazul apollinic-dionysiac de cel eurynomes-mnemosynes, trebuie
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
ambasador venise în unisex cu soția, a fost acreditat un subtil diplomat grec, în timpul misiunii de câțiva ani a căruia, băncile grecești au înființat cel puțin treizeci de filiale la noi, germinând tocmai acele instituții bancare care, după ce ne-au stors prin transferarea de fonduri, în ultimii ani ne-au accentuat criza molipsindu-ne-o cu falimentul lor. Iar, când pe scaunul ocupat de acesta (vedeți, nu zic „sofa” ca la Înalta Poartă) a venit din nou un cetățean al Marii Britanii
DORUL DE FĂNUŞ... SAU DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORŢI de CORNELIU LEU în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344764_a_346093]
-
floare Și îl iubeam cu dogoare, Dar tirană nenorocirea, Ce-mi pizmuia fericirea, Mi l-a răpit fără veste Și-acum nicăieri nu este. Eu mă uit, strig după dânsul S-a dus, nu-mi adude plânsul, Întristarea ochii-mi stoarce, Dar în zadar: nu se întoarce”. Și Anica, ca și Zamfira, prima soție, l-a părăsit în anul 1837. Femeia, dornică de lux, n-a putut să suporte sărăcia soțului. În anul 1834, în timp ce Anton Pann prin țară spre a
VIAŢA AMOROASĂ A LUI ANTON PANN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344986_a_346315]
-
Vampir de sânge și de lapte, Te ling, te mușc, te sorb, te sug... (De suflet sufletul ți-l sug...) Sunt liliacul tău ce setea O stinge-n dulcile-ți umori, Vampir de carne vie ce te-a Băut și stors de-atâtea ori... Sunt liliacul tău cu vina De-a fi amant viril, versat, Vampir ce-ți bea adrenalina Sorbind-o lacom, însetat. Sunt liliacul tău din visul Nopților albe de răsfăț, Vampir ce-ți seacă paradisul Și te usucă
SUNT LILIACUL TĂU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345773_a_347102]
-
Tarhon Publicat în: Ediția nr. 548 din 01 iulie 2012 Toate Articolele Autorului REVELAȚII INTERZISE Trecusem de vârsta majoratului, păream mai bărbat dar rămăsesem necopt, întârziat, adolescentin, dar activ, prea activ și... neselectiv. Între escapadele păcătoase fără frâu și cumpătare, stors până la epuizare, mă simțeam mizerabil, îmi era silă de mine, mă autorepudiam, mă mustram și mă sancționam retras în carapace, jurându-mi cumințenie și să mă lepăd de apucăturile carnale. Încercam să îmi spăl conștiința cu tinctură de lecturi, cu
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
ei. Însăși artista a trecut prin încercări și lupte cu viața, dar nu a fost ispitită niciodată să accepte o iluzie a realității, fără să cerceteze prin propria ființă să ceară totul de la viață... o viață căreia i s-a stors sufletește în fiecare trăire la maxim din fiecare secundă. A sărit cu parașuta! Ce relevă aceasta, dacă nu faptul că Vasilica Tătaru vrea să trăiască și trăiește clocotind? Frumoasă, visătoare, fire poetică, nespus de delicată, Vasilica Tătaru nu cunoaște teama
VASILICA TĂTARU. OGLINDĂ CU PĂRŢILE DRAGOSTEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347868_a_349197]
-
copilul. Îi dai și ceva bani și du-te cu Dumnezeu înainte. Uită de mine și gata. Ce! Ai nevoie de procese, pensie alimentară toată viața, știri pe toate paginile ziarelor locale sau naționale, că astea tinere așa fac să stoarcă câți mai mulți bani de la fraieri. - Ce simplu ar fi, dar nu merge. - De ce? - Aseară m-am făcut criță. Nu am mâncat nimic și am golit o sticlă de Burbon. Azi noapte m-am trezit cu dureri de cap și
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
spic: Îmi îndrept spinarea-n timpul către care mă ridic. Submarin de-i demnitatea, o aștept la mal de ani: Se va răspândi în lume, izbăvindu-ne de dușmani. Rușinându-se de valuri, se izbește largu-n mine: Simt Atlanticul cum stoarce din statura mea ruine. Zâmbet-mândru se avântă și se smulge din adânc: Stă mulțimea între zile până soarta îmi mănânc. Până ce ajung la omul despre care trece-o veste Că mi-i sprijin, că mi-i cântec... Dar îmi e
PE TREPTELE GUVERNULUI de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347374_a_348703]