1,936 matches
-
un om la un moment dat. Pe Aloim, de pildă, succesiunea de expresii ale feței îl dădea de gol. Se perindau în sufletul lui și bucuria, și supărarea, ba poate chiar și un pic de îngîmfare, trădată de zâmbetul acela strâmb... Maria își încheie simplu povestirea, spunând că e convinsă că există multe taine în Abație pe care nu le cunoaște încă. Aloim tăcu preț de câteva clipe, după care începu să vorbească repede. ― Ei bine, mie mi-a spus doar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
într-adevăr o prostie. ― Așa ne-am gândit și noi. Poate că or fi tâmpite clonele alea, dar numai lipsite de credință nu se poate să fie numite, hohoti gros bătrânul. ― Poate se referea la faptul că împărtășesc o credință strâmbă, presupuse Mos. ― Da, se prea poate. Dar e greu de crezut că ar putea exista o organizație secretă care să se opună Abației, dar care să se bazeze pe argumentul unei secte eretice. Trebuie să fie cu totul altceva... Severus
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
său. Ceva obișnuit... Nu-s deloc îndrăgiți cei care sfâșie vălul, risipind iluziile pe care cea mai mare parte a oamenilor își construiesc măruntele lor existențe. Lucrețiu asasinează ficțiunile, el condamnă la moarte, calm, prin rațiune raționantă și rezonabilă construcțiile strâmbe: cerul locuit, zeii răzbunători, religiile castratoare, speranțele legate de viața de apoi, mecanica sentimentelor, prejudecata monogamică, logica amoroasă. Pe pământ ca și în cer, el sacrifică himerele pe imensul rug al filosofiei sale materialiste și mecaniciste. El își așază printre
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca pretext?” (C. Noica) Unde este puterea, acolo-i și dreptatea. (Egalitatea În fața legii continuă să fie, din păcate, un deziderat; aceasta din cauza abuzului manifestat de cei puternici: „Cine Împarte parte-și face”.) Educație, educatori, educațitc " Educație, educatori, educați" Copacul strâmb trebuie Îndreptat de mic. (Manifestările vicioase, Întâlnite la unii adulți, nu sunt, de cele mai multe ori, decât imaginea amplificată a relelor deprinderi dobândite În copilărie, când aceștia au fost lăsați să crească În legea lor. De aceea, ne atenționează un alt
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ușă pentru hoți, ci pentru oameni cinstiți. Pentru că cel obișnuit cu hoția oricum Îl ignoră, pe când pentru omul cinstit, Într-un moment al său de slăbiciune, ușa deschisă poate reprezenta o tentație.) Decât o judecată dreaptă, mai bine o Învoială strâmbă. (Pentru că obținerea unei judecăți drepte te ține numai pe drumuri și poți ajunge chiar În situația de a nu mai avea nimic: „Judecățile știi când le pornești, dar nu știi când le oprești”; „Din judecată-n judecată, a rămas fără
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un alt text dramatic, Kogălniceanu (rămas în manuscris), de studenți prin diferite localități transilvănene. Aproape neobservat trece și romanul Atlantida (1945), cu toate că se raporta la cea mai strictă actualitate și anticipa orientarea societății postbelice. Prezentului, care cumulase tarele unei istorii strâmbe și virulente, A. îi opune imaginea unei lumi paralele, unde domnia rațiunii, curmând de timpuriu o evoluție demonică și alienantă, întemeiase paradisul terestru. Astfel recuperat, trecutul poate fi validat ca model al viitorului pentru o Europă aflată în impas. Într-
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
publicație magazin cu pronunțat caracter informativ. Ca și în alte periodice românești din afara granițelor tipărite imediat după cel de-al doilea război mondial, editorialele semnate de Al. Frâncu dezbat problema poziției occidentalilor față de țările subjugate sovieticilor pentru care „o pace strâmbă pare preferabilă unui război drept”, un obiectiv major fiind scoaterea din starea de indiferență, dacă nu chiar de abandonare în mâinile URSS a țărilor din Răsăritul Europei: „Ne-am gândit - scrie editorialistul - la atitudinea ce va trebui s-o luăm
ROMANIA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289345_a_290674]
-
în timbrul grav-meditativ din Viața lumii, poemul lui Miron Costin. ,,Morga” psalmistului rămâne exterioară, convențională, vibrația personală este mai aproape de Ion Minulescu și de seninătatea „veselului Alecsandri”. Prozele scurte, inspirate din existența celor umili, respiră compasiune, un protest implicit față de strâmba orânduială a lumii, dar și ironie detașată, aproape caragialescă. Un comentator contemporan identifica apartenența lui R. la direcția nouă, a prozei de călătorie „obiective”, în care experiența peregrinărilor nu este deloc „filtrată” de subiectivitatea autorului, vădit sedus de această lipsă
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
În această speță de proză S. încearcă să compenseze urâtul lumii și al existenței prin frumusețea poveștii și a descoperirilor ei succesive. Dacă aici el practică evaziunea în mit, în povestea fondatoare și regeneratoare, în proza ironică deformează plastic structura strâmb constituită a realității din lagărul socialist, obținând din negarea negativului o afirmație morală laborios construită. Evoluția scriitorului, cu totul paradoxală, este inversă în raport cu așteptările: de la o proză lucidă, cerebrală, cu ascuțiș satiric și un umor (amar) intelectual de cea mai
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
carieră pentru apărarea unor principii etice. Fostul „cerchist” își creează singur un cerc, al cărui centru este. La distanță egală de naționalismul primar al lui Nicolae Ceaușescu și de internaționalismul sovietic, de logica sângeroasă a conflictelor armate și de cea strâmbă a războiului rece, el dezvoltă alte și alte perechi de termeni opuși, pe care îi respinge apoi cu aceeași satisfacție a neînregimentării. Niciodată plictisit de el însuși, S. se studiază cu reală curiozitate, cântărind și evaluând neîncetat scene și segmente
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
zboară peste ape „Duhul cel Strâmb”: „Trei cioroi la o viroagă / în potopul de ninsoare / ori așteaptă ori se roagă / să răsară Negru-Soare [...] Duhul care peste ape / a zburat pe ceruri sfânt / au venit să îl îngroape / cioclii Duhului cel Strâmb”. Nu toate priveliștile derulate pe ecranul sufletesc sunt sumbre, apar și peisaje idilice, ca în grupajul Im Schwarzwald: „S-a trezit Pădurea Neagră / salbă țarinei mireasă / fum scot satele din salvă / casele în cer acasă”, dar asemenea imagini sunt contrapunctate
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
într-adevăr, mai centrată pe realitate - și deci mai „periculoasă”. Devine discursivă pentru a prinde cât mai mult(e) din petele lumii înconjurătoare și, totodată, pentru a deruta, prin schimbarea unghiului de „atac” compozițional. Față de „tabăra adversă”, dominată de corectitudinea strâmbă, de norma ideologică intrată în carne și în suflet, îndoielile, spaimele și tristețile poetei (abia deghizată în ipostaza eului liric) conturează o zonă de umanitate - una ce se restrânge tot mai mult, pe măsura unor „frânturi de urlet trist, fără
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
medie între aceste două variante, Diana Stanciu a ales cel puțin nefericit. Întrebarea este însă: care sunt rațiunile ce explică un astfel de comportament? Ce anume a împins-o pe onorabila traducătoare la o astfel de falsă lectură și de strâmbă judecată? Mă tem că inconștienta (în sens psihanalitic) tendință de a ne victimiza și atunci când nu e cazul ar putea fi responsabilă pentru o asemenea situație. Pentru Diana Stanciu faptul că măcar o dată în istoria ei România ajunge să obțină
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
case pănă vor fi”), prezențele feminine (figurând, mai cu seamă în ipostaza de văduve, în piesele - scripturistice - ce ornează discursurile - ca în cuvântarea patriarhului Nifon către Radu cel Mare: „Iară domnului zise: «ție, doamne, să cade să îndreptezi pre cei strâmbi cu judecată tare și înfricoșată și dreaptă, după cuvântul lui Dumnezeu carele au zis cătră Moise îngăduitoriul său și cătră toți feciorii lui Izrail grăind: ’Iată, v-am dat legea mea și judecata și îndreptarea în mâinile voastre’. Ce să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a murit în 1712, cu datorii neplătite. Inimiciția unor Voievozi (conservată încă „din boierie”) putea pulveriza averea adversarilor. Era de ajuns o acuză de „hiclenie”, pentru ca bunurile celui învinuit să treacă pe seama Domniei. Așa a pățit marele vistier Stoica din Strâmba (cel însurat cu Dochia), căruia Alexandru Vodă Iliaș i-a luat „toate ocinele” pentru trădare „cu mare vicleșug”. Situația materială a lui Stoica din Strâmba a suferit un grav dezechilibru și, ca urmare, mai marele peste vistieria țării Românești a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru ca bunurile celui învinuit să treacă pe seama Domniei. Așa a pățit marele vistier Stoica din Strâmba (cel însurat cu Dochia), căruia Alexandru Vodă Iliaș i-a luat „toate ocinele” pentru trădare „cu mare vicleșug”. Situația materială a lui Stoica din Strâmba a suferit un grav dezechilibru și, ca urmare, mai marele peste vistieria țării Românești a murit (înainte de 25 martie 1620, când își făcea testamentul), neavând copii (de aceea bruma de avere va ajunge la un nepot), fără să poată să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pre cei mari, pre săraci și pre văduve, pe mișăi, pe cei neputincioși...”) și sfaturile date odinioară lui Radu cel Mare de patriarhul Nifon al II-lea (ca un alt Agapet sau patriarh Fotie) - „[...] să cade să îndereptezi pre cei strâmbi cu judecată tare și înfricoșată și dreaptă [...] Ce să nu fățărești nici a mic, nici a mare, nici a văduvă, nici a venetic, nici pre cel sărac să nu-l miluești cu judecata, nici de cel bogat să te rușinezi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și Infernul sunt dispuse simetric în raport cu un ax vertical”512. Aceeași simetrie - de data aceasta stânga-dreapta - apare și într-o versiune din Banat a Cântecului Bradului: „și spre stânga să nu-mi da,/ Cari în partea stângă/ E calea cea strâmbă/ [...] Ci să le dai în mâna dreaptă...”, vers ce-i face loc și Fecioarei Maria (reputată călătoare în „lumea de dincolo”) - „La masă chitită/ Masă înflorită/ Șade și scrie/ Maica Mărie/ Pe cei vii și pe cei morți/ și-și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
diferențiat, și mai mult de convenție, un romantism adoptat, s-ar putea spune, adică nu inerent vocației specifice. Pe cale lexicală (neologisme, inclusiv termeni științifici), prin sursa citadină și, rar, prin natura „decadentă” a unor mijloace plasticizante („crin bolnav”, „mucede arcade”, „strâmbe degete”, „duhul țigării”, „gleznele unei femei pe un pian negru”), prin verslibrism, romantismul primește o notă personală de modernitate, pe alocuri în variantă exterior simbolistă: „Nu, toamna nu e marea ce leagănă, amare,/ corăbii vechi, ca osemintele de sare,/ flăcări
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
se arată invariabil blândă. Pe Elena Văcărescu, marea doamnă franco-română, o bănuie de impostură: „Nu e om de adevărată cultură, nu are dragoste respectuoasă față de adevăr”. Pe Heidegger îl suspectează de „onanism intelectual”, despre Montherlant spune că „are un suflet strâmb, e sterp [...], e impotent”, pe Ion Marin Sadoveanu, Lucia Sturdza Bulandra, care s-au dat cu noul regim politic, îi numește cu o vorbă imposibilă („lichele”); în fine, este exasperată de parveniții spirituali. Nu îi place deloc teatrul lui Eugen
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
cu o sensibilitate și o tehnică a expresiei ce nu mai pot fi încadrate în tradiționalism. Ciclul Steaua pe care stăm din volumul Albe (1937) reflectă frământări de ordin social, vestind „ziua de mâine”, menită să alunge „ziua de azi”, „strâmbă și proastă”. Tot astfel, ciclurile Steaua care nu cade și Horia din Clopotul de aur (1939). Adresându-se fiului, ca Tudor Arghezi în Testament, poetul enunță lapidar, într-o formulare de inscripție, îndatorirea acestuia de a păstra neștearsă amintirea chinurilor
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
regia lui Ovidiu Lazăr, în 2001), un cuplu condamnat la destrămare (Matei și Gloria), incapabil să reziste la proba timpului, își oglindește drama în celelalte personaje (Cioplitorul de Cruci, având rolul filosofului-poet care tulbură apele sufletului, și cele două imagini strâmbe ale protagoniștilor, Nick și Manon), muzica (a mării, a oamenilor) devenind în cele din urmă eroul principal, purtătorul vieții dincolo de uman. Un succes este și Transplant, publicată împreună cu alte două piese în 2001, jucată în 2003 la Teatrul „Ovidius” din
TAMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
sale. Nefolosind divinul Intellectus, omul se prăbușește în ignoranță; ignorând puterea acelei Voluntas mirifice, omul nu ajunge la binele suprem; uitând că dispune de agendi facultas, omul nu alege liber. Astfel încât cele trei res humanae - filosofia, religia și politica - ies strâmbe. Dar ele pot și trebuie amendate, îndreptate. Odată trezită spiritual, omenirea se poate „lumina” în chip universal. Această lămurire completă sau „iluminare a tuturor” este studiată în cartea următoare, Panaugia. Omnes omnia omnino videre possint - declară Comenius. Nu doar câțiva
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
limitase dreptul la spațiul de locuit, chiar în propriile case sau apartamente, iar spațiul „suplementar” celui îngăduit, acum „legal”, era acordat unor persoane care căpătau «repartiția» de la organele administrative. Ca să se poată înțelege mai bine de ce consider o asemenea lege „strâmbă”, precizez că nu era un moment de calamitate naturală sau de alt ordin (în care devine firesc să-ți ajuți semenii, oferindu-le adăpost) sau să se rechiziționeze casa - ca în război. Nu era nici o măsură realmente aplicată tuturor (cum
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
diverse categorii (inclusiv, repet: familiile celor arestați și condamnați sau ale celor «fugiți»; dar puteau fi șí mic-burghezi, funcționari etc. - «reacționari», rău-văzuți, oricum, nu din cinul Puterii fățișe sau ascunse. Prin acest procedeu (în fond ilegal, deși conform noilor legi „strâmbe”) se dădea o soluție urgentă, facilă, confortabilă din punctul de vedere al regimului, fără a se construi, imediat, noi imobile pentru rezolvarea problemei locuințelor - dispărute prin bombardamente sau devenite insuficiente prin strămutarea de populație, prin implicațiile războiului, prin necesitatea de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]