2,683 matches
-
Zgârie-norii cei mai înalți din Europa străjiuiesc Benidormul, pe post de ciclopi moderni. Fără îndoială, componenta „la vedere” e predominanta amintirilor din această zonă eminamente estivală a Spaniei. Însă ar fi mare păcat să reducem frumusețea locurilor la un tablou strâmt, cu titlul „Benidorm și împrejurimi”. Am comite o nedreptate la adresa localnicilor, spanioli vioi, cu preocupări care depășesc cadrul strict al ... visurilor unor nopți de vară. Dincolo de vioiciunea și veselia care, fără tăgadă, îi caracterizează pe locuitorii „Coastei Albe”, există și
PARADA CA LA RIO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357655_a_358984]
-
locul de contact, simt un lichid vâscos, sunt absorbit de un tunel circular, elastic, inelar, vuietul șuierător se amplifică, cad în gol, mă izbesc, un miros insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa ca un gel, din mâlul ca de mlaștină, hârâitul, șuierul, turbulențele ca de burduf mă năucesc, nu mă mai pot mișca, sunt captiv, mă
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
locul de contact, simt un lichid vâscos, sunt absorbit de un tunel circular, elastic, inelar, vuietul șuierător se amplifică, cad în gol, mă izbesc, un miros insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa ca un gel, din mâlul ca de mlaștină, hârâitul, șuierul, turbulențele ca de burduf mă năucesc, nu mă mai pot mișca, sunt captiv, mă
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
au ajuns majoritatea oamenilor.Am văzut chiar că a slăbit atât de mult că i se vedea buricul de sub haina pe care a tăiat-o, probabil ca să-și mai facă una de schimb, pentru că, cea nouă era tare mică și strâmtă. Am să o rog pe sora mea mai mare să mă ajute să scriu o scrisoare, în care să-i spun Moșului că voi vorbi și cu alți copii, să facem o petiție - știu că așa se numește - în care
MOŞ CRĂCIUN S-A DEGHIZAT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358537_a_359866]
-
prind zilei lesa perfecțiunii. mă plimb prin praf cu mintea amorțită. sper într-o nouă mască. mai rezistentă. aleargă în jurul meu copiii invidiei. am chiulit de la lecție. am ales gestul împlinit. mi-era lene să ard inutil, într-un spațiu strâmt. urc treaptă cu treaptă, scara din fire de iarbă. trosnesc treptele. sunt din lemn. las ziua liberă. fără mască. Referință Bibliografică: fără mască / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 487, Anul II, 01 mai 2012. Drepturi de
FĂRĂ MASCĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358565_a_359894]
-
Leanța femeia de serviciu era mai dichisită ca mine. Acum mi-a venit rândul să-mi trăiesc viața la maxim. Bărbatul corpolent o privea furios, nu-și găsea cuvintele. Coafată, machiată..ce mai rămasese, unghiile date cu ojă roșie. Bluza strâmtă cu decolteu adânc îi contura pieptul generos iar fusta scurtă, deasupra genunchilor, îi sublinia toate formele corpului. -Parașuta asta nu e nevastă-mea, mamă! -Acum iți dai seama? se rățoi pițigăiat soacră-sa. Uită-te la ea, cum arată! Madamă
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
Univers spre matricea scriitorului hărăzit scânteierii. Undele imaginarului împresoară Pământul și tainele creației sale desprind energii din energiile celor care știu să se prindă în jocul luminii. Cei luminați pătrund adevărul scrisului său, cei profani rămân, undeva, în cercul lor strâmt. Cutez să mă aplec peste înscrisuri dictate de geniul creației, strâng mâinile la piept și mulțumesc Cerului că ochii mei îmi mai dau posibilitatea să mă regăsesc într-o lume uitată de abjecțiile neinițiaților lumii pseudointelectualilor. Pornesc, împreună cu alți iubitori
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
nici creatură supranaturală, dar poveștile despre cruzimea sa sunt aproape de adevăr. Castelul Bran, ridicat pe la 1300 de un cavaler teuton, cu atmosfera sumbră a coridoarelor întunecate și a numeroaselor curți interioare, cu fortificații pe mai multe niveluri, cu urcușul întunecat, strâmt al scărilor, evocă mai mult decât orice castel din România moștenirea veacului lui Dracula. Pentru a asigura ordinea în țară și a organiza cu succes apărarea ei de primejdiile externe, Contele Dracula - Vlad Țepeș - a recurs la o domnie autoritară
CAROLINA BALLET de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358964_a_360293]
-
ce-i putrezesc. Mi-e dor de tihna ce-o purtam cu mine Atunci când vântu-n frunze ascultam, Gâlcevi de păsări slobode și-albine Și ia înflorată ce-o purtam. Miros de roade putrede sub rouă Ce se isca pe ulițele strâmte, Frumosul curcubeu atunci când plouă Și nucile - atârnate-n ramuri frânte. Mi-e dor de fânul cel cosit devreme Sub soarele ce răsărea încă pe lună, Căpițe strânse, odihnite-n vreme Doreau povestea lor ca să ne-o spună. Răzeșii mei, rămași
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
veci, fuseseră zadarnice și că numai puțini vor fi acei care vor apleca urechea la această binefacere supremă. Câți vor fi cei care vor primit Vestea cea Bună? Câți vor fi cei care vor dori să treacă prin Poarta cea strâmtă, să meargă pe cărarea îngustă, în loc să se îndrepte pe drumul cel larg, cel al lumii, împresurat cu nenumărate tentații dulci ca rodiile din Grădina Paradisului? Dumnezeu ne-a dovedit că a avut încredere în noi. Dar noi, câtă încredere avem
MĂREŢ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359403_a_360732]
-
vor știrbi coasele în ele!... Nu știu de ce sunt atâtea zile frumoase, dacă după ele vin atâtea ploi și vremi mohorâte!... Nu știu de ce crește iarba pe drumurile pietruite cu grijă. Nici de ce carele se împotmolesc adânc în noroiul ulițelor strâmte!... Încep prea multe lucruri să nu le mai înțeleg, să nu mai aibă niciun sens pentru mine. De ce, de exemplu, moș Ilarion a trebuit să lupte de partea austriecilor, tocmai pe coastele Dalmației... Pentru ca apoi să trăiască și să muncească
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
niciun sens pentru mine. De ce, de exemplu, moș Ilarion a trebuit să lupte de partea austriecilor, tocmai pe coastele Dalmației... Pentru ca apoi să trăiască și să muncească, doar cu o singură mână, rămas și singur, în bordeiul lui mohorât și strâmt ca o cușcă de dulău... Sau, de ce vântul trebuie să întoarcă fumul înapoi, pe horn, în odaie, înroșind ochii copiilor și îmbătrânind icoanele, și așa sărace, ale oamenilor nevoiași... Sau, de ce zăpada e mai mare când e mai puțin fân
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
inima sa și este rostită de buzele sale. Este adresată lui Dumnezeu: vameșul vorbește cu adevărat lui Dumnezeu. Aici Domnul nostrum Iisus Hristos rostește un cuvânt înfiorător: Vameșul, iar nu Fariseul, este îndreptățit, iertat, pentru că a intrat prin poarta cea strâmtă, pocăința. Ce lovitură pentru evreii care ascultau! Căci Fariseii treceau drept oameni religioși și evlavioși, modele, pe când vameșii erau urâți. Domnul a ales dinadins un exemplu extrem pentru a zgudui sufletele, pentru a provoca o adevărată conversiune, o întoarcere a
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
în evidență de pantalonii alb-gri mulați pe trup și picioarele drepte, fără vreun cusur în formă și mărime. Se întreba de ce acea femeie și-a ales o bluză liliachie largă, dantelată. „Nu i-ar fi stat mai bine o bluză strâmtă? Cred că are ce arăta și din față, nu numai de la spate. E mișto cucoana...!” Ajuns aici cu gândul, a tras sertarul să caute ceva, dar ochii au rămas lipiți de trupul acela. A ajuns cu cercetarea mai sus, la
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
valoare. - Ooo - brrr ... stai bădie ... ușor la vale. Bocancii colbuiți mi se înfrânează în pietrișul cărării. Durerea din umăr mă săgeată adânc. O dâră de fum alb de pe cerul înălțimilor face să-mi lăcrimeze privirea. Seara se lasă în cabana strâmtă mirosind a oaie. Afară mugetul unei lame produce ecouri și munții încep a hurui. Ei vorbesc încă în sălbăticie. Liniștea apoi se lasă pe-un stâlp din acoperișul lumii. Țara de Foc numără stelele sudului, dar nu pot număra închisorile
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
ce-a murit și-n vârtej s-a 'ntrupat Și viața pierdută-și rotește... Căci hora paiaței, pe toți ne-a schimbat Pe toți, cum vrea ea, ne 'nvârtește... Pedeapsă mi-e soarta... - păreri personale - versuri Mi-e zăbala prea strâmtă și cuvântul, mă doare... Mi-e punga prea goală și sufletul mort! De munca-n zadar, sunt plin de sudoare Și stau și mă-ntreb, cum pot viața să-mi port... Și am dreptul la viață... cât sunt încă în
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
odihnit! Vreau să am ce-mi doresc, chiar de-o fi ca să fur... Vreau să știu că trăiesc și să știu c-am trăit... Vreau eu... Vreau aiurea! Fiindcă soarta nu vrea! Și-i zăbala prea strânsă și cizma prea strâmtă... Să mă lepăd de soartă, de-aș ști și-aș putea, Aș dori!... Însă cum, când la mine se-ncruntă Doar dacă gândesc să doresc altceva... Mă lovește mai crud, s-o știu că-i aproape... Mă obligă să joc
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
nu-mi lua nicicum în nume rău. Eu am avut avere multă, Și am trăit o viață scumpă Și n-aveam timp nicicum de Dumnezeu. Însă de dragul mîntuirii, Eu am dat totul la săraci. Am cîștigat drumul sfințirii, Pe poarta strîmtă a lipsirii, Cu Dumnezeu, un cuget împăcat. Și azi îmi reproșezi părinte, Că n-am mințit, n-am fost șiret! Ascultă-mă și ia aminte, Că mîntuirea-n cele sfinte, Eu pentru doi măgari bătrîni, n-o pierd. Referință Bibliografică: EU
EU MÂNTUIREA NU MI-O PIERD de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360003_a_361332]
-
cu r ar fi *riu, *rou! Adăugăm skr. rayah „rău“, apoi vechiul nume al Volgăi Ra, rus. rov „canal adânc“ (evident cu apă). Vezi și rom. strânge (< i.e. dacic *streng-) de unde și lat. stringere și strunga de la stana păstoreasca „loc strâmt, trecătoare îngustă“. Caută pe Freelang Dictionary. Și petra și casa am demonstrat că sunt cuvinte dacice intrate în latină (primul și în greacă). Cum putem interpreta însemnările lui Petru Maior de acum 200 ani care scria: „ ... ne-am deprins a
AU AVUT DACII SUNETUL Â (Î) ? de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360059_a_361388]
-
Delicatețe > TE-NTREABĂ! Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1339 din 31 august 2014 Toate Articolele Autorului De ai cumva dileme, răspunde-ți la-ntrebare: Ce-ai adunat pe cale și cât ai risipit? Câte iluzii-ai strâns în strâmte buzunare Si cat pentru dreptate și dragoste-ai jertfit? Câte-nrobite vise le-ai dezlegat prin lacrimi Și câte lupte-nfrânte din temeri te-au ucis, Cât ai vâslit prin mari de-nvolburate pătimi, Cât te-ai ascuns de tine că un
TE-NTREABĂ! de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360077_a_361406]
-
132; Meyer 439; Lokotsch 401); din cioară „șireturi pentru picioare” (Capidan, Dacor., IV, 265); de la benevreci, contaminat cu čoa (‹ çohe) „stofă de lină groasă” (Weigand, Jb., XVI, 222). - ciorecar, (țăran, sătean). • Sursa: DER (1958-1966): cioareci pl. 1. nădragi țărănești foarte strâmți, din lână țesuta în patru ițe și deci mai groși decât ițarii; 2. (Banat) ciorapi de dimie pentru femei. [Turc. ČARIK, încălțăminte de piele groasă: sensul intermediar e «ghetre», accepțiunea vorbei în macedo-româna (cf. fr. chausses, nădragi, lit. încălțăminte)]. • Sursa
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
ar fi fost umbrițe și neștiute chiar la ora actuală. Noi toti datorăm foarte mult celor mai mari marinari ai tuturor timpurilor, ori britanicii mai ales datorează foarte mult acestor oameni. În genere, însă, cine stă doar într-un mediu strâmt, sau umblă prin câteva zone chiar frumoase fiind,n-ar crede.. world wide - Africa Lagos Capitala Nigeriei, cunoscută ca zonă roșie...încinsă (și de căldură) zona de conflict. Încă din apele lor din apropierea portului, telefonul începe să târâie, semn că
CAZ DE PIRATERIE.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/360143_a_361472]
-
o unică experiență;ceea ce înainte constituia lumea interioară,devine acum universul sau exterior.De la existența personală se trece la existența cosmică și lanțul metempsihotic se continuă. În exprimarea eminesciana,inutilitatea și banalitatea unei existente aparente,iluzorii,constituie sentimente centrale." Cercul strâmt" rămâne o lume damnata expresiei "din nou".Ceea ce Bhagavad Gita numea "sunetul din spațiu" ,se întrezărește în exprimarea lui Mihai Eminescu că o Fată Morgana a morții ce-și așteaptă nașterea. Nașterea este cauza suferințelor existenței,iar cauza nașterii este
FIINTAREA INTRU NEFIINTA (FILOSOFIA EMINESCIANA) de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359872_a_361201]
-
-l răstoarne pe Vultur. Apoi ajunseră pe alte cărări peste care zburau nori albi zdrențuiți, biciuiți de vânturi urlătoare. Vulturul zbura săgeată deasupra lor și abia scăpă de turbatele vânturi ce se luară după el, apoi intră printr-un coridor strâmt, împrejmuit de stânci ascuțite, zburând planat până în creierul munților, unde bat vânturile din mai multe părți. Sub bătaia Vânturilor Turbate, Mărțișor și Norocel fură aruncați într-un vârtej până în slava cerului, învârtindu-i și răsucindu-i ca pe niște titireze
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
moment dat autoarea evadărilor tăcute și imposibile din realitate în Sinele propriu, era aceea că „Măcar el, câinele, se poate târî să-și găsească un adăpost. Să găsească un colț de pâine, un os.”, pe când el, Omul, redus la orizontul strâmt al imperiului maladiv al fricii, nu mai poseda de mult libertatea-i firească de a-și alege, fără constrângeri, drumul. O concluzie mai mult decât potrivită îi adaugă Lena Constante finalului de paragraf, la care am făcut referire cu anterioritate
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]