1,253 matches
-
fereastră, ca și cum ar fi vrut să cheme În ajutor, și Înlemni. Marie se apropia. Întoarse o privire imploratoare spre Ryan. - Pleacă, te implor. Făcu semn spre Încăperea cea mare care dădea spre o curticică. - Treci prin spate, ușa dă spre străduță. O zări și el pe Marie și Înțelese. - Dacă ții la fiica ta, nici o vorbă despre vizita mea! Nici un gest suspect, e limpede? Abia avu cînd să se ascundă Îndărătul ușii Încăperii că Marie intra deja. Cufundată În gînduri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În direcția În care privește ea, aproape că mi se taie respirația. În fața casei noastre așteaptă o mașină superluxoasă absolut uriașă. Vreau să spun de-a dreptul uriașă. E argintie și strălucitoare și Îți sare foarte tare În ochii pe străduța noastră. Adevărul e că cei din casele de peste drum au Început deja să se uite la ea curioși. Și, fără veste, mi se face extrem de frică. Ce fac ? E o lume despre care nu știu absolut nimic. CÎnd stăteam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fi făcut la stînga ? Mă uit pe geam, deja enervată la gîndul că poate mă lasă prea departe și clipesc, uimită. Doar nu... Nu se poate să... Ba da, se poate. Mă uit Înmărmurită pe geam. Ne aflăm chiar pe străduța mea. Iar acum oprim chiar În fața casei mele. Pornesc În goană pe scări, aproape scrîntindu-mi glezna și mă uit blocată la șofer. — Ellerwood Road, numărul 41, spune cu un gest Înflorit al mîinii. Nu. Nu se poate una ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Katie, pe tonul cu care cerți un copil. Nu-ți amintești, tu ai fost cea care mi-a sugerat să mănînc de prînz În altă parte decît de obicei. Ei, și am găsit locul ăsta ușor ciudat, ascuns pe o străduță. Îl recomand tuturor. — E... un restaurant, ce e ? O cafenea ? — Nu chiar, spune meditativă. N-am mai fost niciodată Într-un asemenea loc. Intri și cineva Îți dă o tavă, apoi Îți iei singur mîncarea să te duci și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se face. Puteam s-o fac acasă. Credeam că ai instrument, de-asta am venit. Gentimir se-ntoarse în cămăruța lui. Mobilul sună de câteva ori, apoi se opri brusc. Bătrânul privea prin ușa larg deschisă a cizmăriei dincolo, peste străduță. Forfota obișnuită a unei dimineți de vară. La pâine se formase coadă. Nu venise mașina. Bătrâna cu găleata de prune, chircită pe trotuar, cântărea unei fetișcane câteva fructe într-o plasă de plastic roăie, cu chipul prefectului Soporan imprimat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
urc pe trotuar. De după colț a apărut o mașină colțuroasă, mare, strălucind ciudat în lumina palidă a felinarelor. Deși era noapte, farurile nu funcționau, iar lămpile de poziție aprinse nu-l ajutau deloc pe șofer. Văzând o asemenea nălucă pe străduțele pustii, mi-a trecut prin cap că ar trebui să dau fuga înapoi la restaurant: poate voiau să mănânce. Când s-a apropiat, am văzut că era un jeep elegant, cu geamurile fumurii și mânerele portierelor aruncând reflexe de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
într-alta. După trei minute era gata și se căznea să-și amintească numele companiei de taximetre la care tocmai dăduse comandă. - Ce contează, Mama Mare, oricum taxiul o fi parcat deja în față. Câte mașini pot să fie pe străduțele astea? În mod patetic, s-a declarat învinsă de argumentul meu și m-a zorit, cerându-și scuze pentru comportamentul acesta nelalocul său, dar efectiv uitase de doamna Bercea, Dumnezeu s-o ierte, infecție respiratorie, și ce femeie bună a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
organică și totuși diferită. Am spus că nu-mi plac pisicile, dar îmi place să văd cum se bat. Pe urmă o să zic de câini, dar ceva mai încolo, fiindcă are legătură cu Hector. Eram odată pe lângă Unirii, pe o străduță labirintică unde lumea traversa ca să ia tramvaiul, că în rest nu erau magazine, numai curți și mașini vechi. Lumea aștepta cuminte în stație și se uita în depărtare, să vadă dacă apare trenulețul. Și oamenii, dacă văd că apare, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Soluția e alta: pisicile pot fi îngrijite ca animale de casă, și atunci să li se dea de mâncare, dar în singurătatea străzii și a sufletului geriatric filantropia îmbracă exclusiv o formă canină. Mă rog.) Ca să nu mai lungesc, pe străduța labirintică de lângă Unirii, doi motani se priveau și-și mișcau vârfurile cozilor, mârâind din când în când așa cum fac pisicile, ca niște copii sălbatici. Voiau să se bată. Erau într-o curte, alături de stație, și nimeni din cei prezenți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să le folosească și au ei nevoie de ajutorul tău. Ce chestie! Deschisei ușa de la intrare și începui să cobor cu gențile către furgonetă. Studioul meu se află în Holloway, e o extensie a uriașului depozit de alături, pe o străduță interioară, nici urmă de locuință prin preajmă, numai complexe industriale în paragină, unul după altul. Sigur, locuiesc aici aproape ilegal - clădirea nu are autorizație ca spațiu rezidențial. Dar, are Bob, paznicul de noapte de alături, o vorbă pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Sally să-și țină răsuflarea și să se facă mic pe scaun. Spre norocul sensibilității lui rafinate, ca să nu mai vorbim despre menținerea furgonetei în stare de funcționare, teatrul se afla la numai o jumătate de oră distanță, pe o străduță interioară oarecare, în apropiere de King’s Cross, îndeajuns de aproape de Angel pentru ca agenții imobiliari să poată numi amplasamentul Islington. Am luat o curbă strânsă către Pentonville Road, cu caseta mea favorită de atunci căutând voios pe fundal; era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
luat o curbă strânsă către Pentonville Road, cu caseta mea favorită de atunci căutând voios pe fundal; era o compilație thrash-metal, cu câteva interludii sentimentale, mai potrivită pentru cursele de pe autostrăzile americane cu un camion imens, decât pentru târâș-grăpișul de pe străduțele interioare ale Londrei. Soarele strălucea și câteva voci bărbătești americane urlau o combinație de înjurături și vorbe de amor („I’m just a BAD PENNY! I always come back to you! Should have KNOWN you couldn’t trust me - far
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o păstrez, zise ea cu mulțumire de sine. Nu-i așa că au fost drăguți? Silueta ei diafană anula toate presupunerile legate de destinația reală a rochiei; reușea să nu pară pe punctul de a răsări în miez de noapte pe străduțele din spatele stației King’s Cross să-și facă veacul sub un felinar, unduindu-și șoldurile în fața mașinilor în trecere. — Când se publică articolul? zise Janey, pe care o cam suspectam că o place pe Violet. Janey se înviorase în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
câte un sac mare pe care îl cărau în spate. O parte din acest gunoi ajungea pe jos, unde imediat începea să și-l dispute o haită de câini vagabonzi. Incapabil să mai suporte mirosul și spectacolul, intră pe o străduță laterală, căutând din nou liniștea și pacea orașului adormit, care ieșea de-acum din umbră din pricina unei lumini lăptoase și triste ce prindea să se profileze în spatele lui, dincolo de munții înalți. Coborî spre port, simțind că activitatea revenea la Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rid deasupra năsucului. Vreau altă poveste! Bine! Un balaur zbura singur pe cerul înstelat al nopții... Stai! țipă micul prinț. Nu vreau o poveste inventată, vreau una reală! Am inteles! Of! Într-o seară caldă de vară mergeam pe o străduța pavata. Într-o mână îmi țineam plasa cu mâncare și, în cealaltă, o plosca cu apă. Mergând, am văzut un strat cu trandafiri. Nu m-am putut abține, așa că m-am abătut de la drum și m-am aplecat să îi
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
nu dădea nici o atenție claxoanelor care răsunau în spate, a continuat să se târască în paralel cu ea, strigând și implorând-o, însă fără nici un rezultat. După câteva minute de marș furios, Alice a cotit-o, dintr-odată, pe o străduță laterală, astfel că Hugo a pierdut-o din vedere. Hugo a continuat să bântuie pe străzi, dar fără nici un succes. Într-un final, acceptând înfrângerea, a parcat mașina fixând posomorât volanul. Era atât de aproape și, totuși, atât de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nici un sens să se mai învârtă în căutarea lui Alice. Avea multe de făcut. De pildă, să-și găsească o slujbă. Hugo încercase deja la majoritatea agențiilor imobiliare mari din Bath. Era însă posibil să existe pe undeva, pe vreo străduță laterală, și niște agenții micuțe, independente. Poate că o agenție mică era chiar mai potrivită; o astfel de agenție putea să fie mult mai dispusă să accepte aranjamentul cu jumătate de normă pe care și-l dorea Hugo. Cu toate că Chicklets
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu adevărat, pentru că avea găuri și era bătrân ca o blană de animal. În ziua despărțirii noastre ninsese cu fulgi mari din copilărie. Țineam o mână Întinsă să prind fulgii, iar cu cealaltă, Înmănușată, Îl țineam pe el. Pe o străduță care se făcea din drumul spre gară niște copii se băteau cu zăpadă. Am luat-o Înspre acolo, mănușă În mănușă cu Dodo, știam o bodegă nu departe de colț, unde beam ceva Împreună de fiecare dată când Îl conduceam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
unui suflet primitiv, ce fusese atâta vreme Înlănțuit de viață și care abia acum se ridică de la pământ, ca un zmeu de hârtie colorată purtat sus În cer de vântul prielnic al iubirii. Adesea mergeam ținându-ne de mână pe străduțe Înguste, Întortocheate, numai de Ștefan știute, fumând, fărĂ să vorbim Între noi. orașul Îmi dezvelea acum un alt obraz, zbârcit, mis- terios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul Șaman 101 de vechi și de mucegai care venea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
stătuse aici În săptămâna de după 11 septembrie, În care Își așteptase rândul la zbor, când toate cursele transatlantice fuseseră date peste cap În urma atacului terorist de la World Trade Center. Îmi plăcea mica auberge, era ieftină, situată central, dar pe o străduță lăturalnică, ferită de zarva trotuarului și pe deasupra nu lipsită de stil - era presărată cu picturi expresioniste, care Îi dădeau un aer cald și oarecum haotic, iar pereții camerelor erau vopsiți În culori vesele. Noaptea Însă cartierul părea des- tul de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu adevărat, pentru că avea găuri și era bătrân ca o blană de animal. În ziua despărțirii noastre ninsese cu fulgi mari din copilărie. Țineam o mână întinsă să prind fulgii, iar cu cealaltă, înmănușată, îl țineam pe el. Pe o străduță care se făcea din drumul spre gară niște copii se băteau cu zăpadă. Am luat-o înspre acolo, mănușă în mănușă cu Dodo, știam o bodegă nu departe de colț, unde beam ceva împreună de fiecare dată când îl conduceam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
unui suflet primitiv, ce fusese atâta vreme înlănțuit de viață și care abia acum se ridică de la pământ, ca un zmeu de hârtie colorată purtat sus în cer de vântul prielnic al iubirii. Adesea mergeam ținându-ne de mână pe străduțe înguste, întortocheate, numai de Ștefan știute, fumând, fără să vorbim între noi. Orașul îmi dezvelea acum un alt obraz, zbârcit, misterios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
stătuse aici în săptămâna de după 11 septembrie, în care își așteptase rândul la zbor, când toate cursele transatlantice fuseseră date peste cap în urma atacului terorist de la World Trade Center. Îmi plăcea mica auberge, era ieftină, situată central, dar pe o străduță lăturalnică, ferită de zarva trotuarului și pe deasupra nu lipsită de stil - era presărată cu picturi expresioniste, care îi dădeau un aer cald și oarecum haotic, iar pereții camerelor erau vopsiți în culori vesele. Noaptea însă cartierul părea destul de dubios. La
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Nu se va șterge, din viața ei, acest moment. El se va transforma, dimpotrivă, Într-un monument! Un permanent venerat monument! Fotografie floarea. Se duse repede afară. Copilul, premiantul clasei, Încă nu părăsise curtea școlii mici, de pe mâna dreaptă, a străduței, de la imediata intrare În localitate. Îl fotografie. De mai multe ori. Reintră, În cămăruța ei, de domnișoară dăscăliță. Mai fotografie, floarea, de câteva ori, din mai multe părți și poziții. Lasă, Își zise, când va fi să fie, o voi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de șapte ani înainte să o fi cunoscut. Poate ar fi trebuit să- mi cumpăr o havana. Aici noaptea se lasă repede. Mai sunt câteva ore până la miezul nopții. Stațiunea e plină de turiști, plimbându-se pe plajă sau pe străduțele orășelului. Briză aduce, când și când, frânturi de muzică de la terasele pe care mici orchestre se întrec în a atrage clienții. Mai ales trompetele își aruncă țipetele în noapte. Tărâțată...ta...ta... Cu ea nu am venit pe aici. Nu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]