1,312 matches
-
vede în oglindă este imaginea lui însuși. Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit. Credea că, o dată plecat din fața oglinzii, ceva din el, partea cea mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă." în această scufundare în adâncurile oglinzii, ca și, în general, în această căutare a obiectelor stranii e ceva din căutarea în apele propriului subconștient și ale străfundurilor ancestrale ale omului. Căci obiectele "înmagazinează, memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la cei ce le creează și le folosesc, așa cum luna reflectă lumina soarelui...". Două idei se profilează ca un fundal filozofic: misterul dublului și primordialitatea imperfecțiunii, a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi (...); un vechi astrolab și diverse proteze mecanice; o fotografie reprezentând mai multe personaje dintre care unul, i se spusese, murise cu mult timp înaintea fotografierii; (...) pietre ale fulgerului scoase din străfundurile pământului de fântânarul Ispir; o întreagă colecție de centuri de castitate și o sumedenie de cutii, geamantane și sipete al căror conținut nu apucase încă să-l afle". În Comisionarul asistăm la o polemică raționalistă adică bazată pe argumente, dintre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și această vedere asupra adevărului. Sammler nu putea să jure că aceasta era exact așa, Însă Broadway-ul intersectat cu 96th Street Îi dădea un asemenea sentiment al lucrurilor. Viața, când era așa, doar Întrebări și răspunsuri de pe culmile intelectului până În străfundurile sale, era de fapt o stare de nenorocire murdară aparte. Când nu era decât Întrebări și răspunsuri, nu avea nici un farmec. Viața, când nu avea nici un farmec, era pe de-a-ntregul Întrebări și răspunsuri. Asta funcționa În ambele sensuri. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
unde EL se făcuse nevăzut. VÎntul Își croia drum printre clădiri. Rafalele reci ce se izbeau de colțurile clădirilor Îți răsunau ca o voce de bas În urechi. Gemetele acestei orgi uriașe m-au făcut să mă cutremur pînă În străfunduri. Mi se făcuse, fără să vreau, piele de găină, sîngele Îmi Îngheță parcă În vene, inima-mi deveni o pungă de gheață roșie păstrînd doar forma de inimă. Drum asfaltat bătătorit. Mingea veche de cauciuc, spartă și abandonată, arăta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fratele acela al dumitale ? Mai multă decît În propria opinie? — Am rămas singură acum. Închise ochii, partea de sus a trupului i se relaxa și aveam impresia că face totală abstracție de prezența mea. SÎnt convins Însă că undeva, În străfundurile sufletului ei, furtuna stîrnise niște valuri. Fie, te privește. Nu mă interesează, dar ai putea să te gîndești la fratele dumitale. Ce Împrejurări l-or fi determinat să ajungă unde a ajuns și să sfîrșească cum a sfîrșit ? — O, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În semn de scuză că părăsește camera sau poate voia să arunce o privire mînecii chimonoului de doliu. Mi-am umplut paharul cu bere și l-am dat peste cap dintr-o Înghițitură: am simțit vîrtejul ce sălășluia undeva În străfunduri ridicîndu-se la suprafață. Fără să ne dăm prea bine seama, am terminat și a treia sticlă cu bere. Numai eu singur băusem două... Era un pretext bun să-mi las mașina acolo... ca să mă pot Întoarce cînd doream... Calmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-i însoțeam fără să știe, prin lumina ferestruicilor deschise, folosite de avocații, totdeauna abili și inteligenți, în hățișul căilor de atac. Singurul lucru important era să dormim serile cu capul liniștit pe pernă, noi față de noi înșine, cei adevărați din străfunduri. Cine să înțeleagă toate acestea ținând de tainele nerostite vreodată, și cui să spui? și mai ales de ce? Nici atunci, la ceasul din urmă care va veni, va trebui să vină - cu noi, fără noi - cei mai mulți care vor rămâne din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pielii către sâni. Te iubesc!, îmi spuse și-n clipa aceea amurgul de vară luci ca un mesager al altei lumi. Afară, în fundal, soarele cădea în asfințit, ea mă îmbrățișa, ne rostgolirăm și noaptea căzu peste noi imperială, din străfundul a mii de ani. - Keti!, strigai disperat, implorând-o, dar ea dispăru în lumea din care venise. Se auzi trecerea timpului și în amurgul altei zile, atunci, altădată, când deschisei ușa camerei doamnei Pavel, o găsii împletind, bombănind; când ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zadarnică! Nu poți nici într-un chip să te desfaci de ea. Asta-i ca mâhnirea lui putredă, care-l covârșește și din care nu izbutește a ieși, oricât s-ar zbate. În care cer să se înalțe? în care străfund să se dărâme? Deocamdată, strângându-și în el puterea pe care o mai are și pe care o simte ghimpoasă în locul unde se afla odată inima, nu mai poftește decât să ajungă la Prelunci. Să ajungă acolo, să deschidă ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
învăluit în mister, încălzit de aerul romantic degajat de tot ce îl înconjura, simți o durere bruscă, o poftă de o lume imaginară, o poftă de ceva ce nu mai cunoscuse până atunci, dar pe care îl simțea ascuns în străfundurile sale. Lumânarea îi atrase degetul ca pe o molie și-l trase înainte și înapoi prin flacăra galbenă și albăstruie. Își aminti cum, nu cu mult timp în urmă, pe când restul familiei dormea, petrecuse ore întunecate deasupra cărților sale, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
era obosit, din când în când era cuprins de o izbucnire de mânie și nu putea face altceva decât să se abțină să nu sară și să arunce cu obiecte, să urle tare sau să izbucnească în lacrimi. Undeva, în străfundul stomacului său, se cuibărise o premoniție îngrozitoare, iar mintea părea să-i fie stăpânită de o ceață impenetrabilă. — Ssssh, încerca el să se calmeze. Și: Sssh, se auzea briza în jurul său. Se părea că Sampath îi împărtășise propriile temeri, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
este Elfrida? Contele a făcut semn cu capul înspre birou. — Un țipăt prelung, a repetat el. Vultur-în-Zbor s-a repezit către ușa închisă și a intrat în birou. în tăcerea de acolo, a avut impresia că aude un vuiet din străfundurile minții lui. Obloanele de la fereastră erau închise, așa că singura lumină din cameră pătrunse pe ușă odată cu Vultur-în-Zbor. Acolo se afla biroul lui Ignatius Gribb, încărcat cu hârtii și dosare, pene de scris și cerneală făcută-n casă. Mai erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dopuri și metafore? Zâmbea întrebătoare, concentrată. Știam că se preface, încercând să-și amintească. Nu avea ce-și aminti. Nu era nimic care să fi fost între noi, pentru ca ea să-i poată spune acum vălătucului aceluia venit din cine știe ce străfund sufletesc amintire. Care să-i surâdă cu minciuna nălucii de peste timpul în care crezi că descoperi un dram din tine, o frântură din Lumea în care ai fost, o pală din flacăra despre care, poate, într-o străfulgerare de vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
învățământ politic. De la școală până la sediul gospodăriei mărșăluiau toți, în frunte cu directorul școlii și cu comandanta unității de pionieri, după gemetele muzicuței mele. Celălalt moșneag ascultă orbul, cu capul aplecat, sprijinit în mâini, cufundat în aceeași absentă reverie din străfund. Lăcrămează, cu lacrimile căzând pe treptele fostei cârciumi, sacadate, monotone, un fel de picuri ai unei ploi dintr-un început de primăvară, de cândva, dintr-o noapte pierdută... Mă fascinează moșul în manta de milițian. L-am trecut de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Lumii, oricât de grozav ar fi el, îl pot îndura atâta timp cât cred și mă rog. Biblioteca m-a învățat profunzimea sentimentului de rugă. A învinsului rugă. A smeritului rugă, deschizătoare de porți de liniște, împăcare și bucurii. Ruga aceea din străfundul ființei tale, adevărată pentru că este ruga vieții tale. Prin care viața ta se roagă Domnului fără trufie, fără deznădejde, fără a se simți în vreun fel umilită, scarandivită. Smerita rugă a împlinirii când nu-i ceri ceva Domnului, ci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Bulgaria, și în Germania, și în Egipt, și în Basarabia. Nu cred că mari deosebiri vor fi fiind și prin alte părți. Se poate filosofa, desigur, pe o astfel de temă. Se pot invoca ancestralul simț al naturii, libertatea interioară, străfunduri de subconștient etc. etc. Toate vor fi fiind, dar ele se răsfrâng în mii și mii de fațete care ne întunecă viața. (Chiar la câțiva pași de masa la care scriu, într-o mare Bibliotecă publică, după o ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dar învăluitoare, amețitoare ca un sorb care te cere, te ia și te duce iar și iar în golul acela de timp în care instinctiv te ascunzi când toate pierdute îți par. În golul de timp al istoriei tale din străfunduri de vârste și de timp. Am ieșit din sala de examen înaintea Liei. Am uitat-o apoi. Când au început cursurile, ne-am pomenit în aceeași grupă. Nu i-am acordat prea mare atenție. O colegă oarecare, durdulie, puțin distrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ajuns puțin mai târziu la Bibliotecă. Șoferul Berbantului tocmai intra cu teancul de cărți și țoașca galbenă în sală. Garderobiera îi ținea ușa larg deschisă. Cum pășea grav, ghebos și el, șoferul părea că-i chiar Berbantul. Cred că, în străfundul lui, acest moșulică bonom se simte, într-un fel, un soi de Berbant al șoferilor. Respiră și el aerul Bibliotecii, poartă și el cărți în mâini, este „respectat“, deschizându-i-se ușa! Ritualul venirii anunțate a Berbantului văzut mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înălțimile cerului, ci țâșnind parcă din salcia aceea, din toiagul alb al orbului, din întinsul luciului de apă, din cioturile munților cu desene sinilii în depărtare, din liniștea și din uitarea tuturor depărtărilor în care mă prăbușisem. Lumină venită din străfunduri, revărsată peste Lume ca o dărnicie a celor din pământuri. Întăritoare, izvoditoare de noi chemări, de noi dărnicii sufletești, dăruire trimisă în Lume de la cei duși, lumină care, atunci când crezi că toate ale tale pierdute îți sunt, vine și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cazul În care din robinete curge apa, ele se usucă de la sine?! Și În plus, Înainte de a răsuci robinetul și de a da drumul la șuvoi, e mai bine să-ți consulți conștiința... Cine știe, poate că de undeva din străfundul sufletului, dintr-un lest interior nedigerat În Întregime, va apărea și iluminarea și atunci, căindu-te pentru ce-ai făcut sau n-ai făcut În viața asta, Îți vei pregăti, Împăcându-te cu tine, fără să-ți dai seama, cugetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trei alunițe în trifoi. Cât de măreți erau, ce frumoși arătau și cât lapte curgea din ei! În toamna aceea tropicală acest scenariu îl repetam zilnic, de multe ori. Eu te urmăream cuminte dar nerăbdător, îți mistuiam privirea catifelată până-n străfunduri și- ți tot spuneam și-ți repetam răgușit: - Plânge, i-e foame copilului! Te scăldai în ochii mei cu multe surâsuri pe buze; îți lăsai sânii uriași cu sângele albastru să țâșnească prin bluza albă cu dantele macramate* și mă
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
fata, și-au deschis gurile atât de larg și cu atâta entuziasm al limbilor, Încât aproape că m-am simțit ca un participant cu drepturi depline. —Mmm, murmură el, mușcând-o jucăuș de gât după ce-și recuperă limba din străfundurile gurii ei. Copii, asta e... cea mai superbă fată de la petrecere. Ce sexy e! Pe bune, ați mai văzut așa o minune În viața voastră? —Superbă, am aprobat eu, de parcă ea n-ar fi fost acolo. Ai perfectă dreptate. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
s-a scuzat din abundență, dar a răspuns totuși la mobil. A mormăit puțin și a scos niște aha-uri și la un moment dat a spus da, dar În afară de asta a păstrat un ton vag și am simțit În străfundurile stomacului meu că vorbea cu ea. Când a Închis În sfârșit telefonul, m-am Întors spre el, l-am privit direct În ochi și i-am spus: — Ce voiai să-mi spui mai devreme? Știu că o să sune ciudat - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de rachiu. A fost urmat aproape de toți, ca la comandă. Spiritul camaraderesc se arăta din plin... După ce fiecare a împuținat conținutul sticlei cum a crezut de cuviință, sau mai degrabă cât i-a cerut pofta, s-a iscat ca din străfunduri zvon de fluier. La început abia murmurat, apoi a lăsat să curgă cântec doinit. ― Dacă ai s-o ții numai cu doina, ne faci să plângem, prietene. Zi i una săltată, să ne zburde inima oleacă, fiindcă va sta ea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]