969 matches
-
și nu EL. Cinstit vorbind, eu n-ar fi trebuit să mă găsesc acolo, ci În fața Împrejmuirii din scînduri de la șantierul de construcții, de unde se putea vedea fereastra camerei soției mele... Și eu stăteam și tremuram acolo, În fața geamului unei străine cu care n-aveam nici o altă legătură În afara faptului că, Întîmplător, era clienta mea. Poate că și EL stătea undeva, pe sub vreo fereastră neașteptată, una ce nici măcar nu apărea pe propria-i hartă. Poate dormea atunci acolo... În locul acela În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
restul, și-apoi dispare - o rață albă, cu guler auriu!). Și-atunci de unde căzuse pana aceea găsită de mine? M-am tot gândit la vreo pasăre străină, la vreo zburătoare neasemuită, dar nu am găsit nicicum care putea fi identitatea străinei ce își lăsase urma astfel (sau fusese silită să și-o lase). Poate de aceea am început brusc să fantazez, să delirez, să îmi închipui însă nu o zburătoare uriașă, căci pana era mică, ci una firească, de mărime obișnuită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
arabescuri de forme ciudate. Victor se simte dintr-o dată copleșit de o senzație stranie, o senzație de intruziune într-o altă lume, ruptă de realitatea străzii, a restaurantului, a spitalului. E năpădit de dorința de a schimba câteva vorbe cu străina care venise să îi tulbure angoasanta singurătate. După încă un pahar de vin, o întrebare se întrupează fără știre : Cine ești și ce vrei de la mine ?" Inelele de fum își opresc urcușul, atmosfera se limpezește și Victor poate distinge chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care venise să îi tulbure angoasanta singurătate. După încă un pahar de vin, o întrebare se întrupează fără știre : Cine ești și ce vrei de la mine ?" Inelele de fum își opresc urcușul, atmosfera se limpezește și Victor poate distinge chipul străinei. Din prima clipă, ceea ce îl fascinează sunt ochii și mai ales privirea lor. Imenși, oblici, trași mult spre tâmple, de o nedefinită culoare de ocean care atrage spre adâncimile lui. Victor e cuprins de un fior. Forma ochilor necunoscutei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a stins țigara, a zâmbit, un zâmbet larg, generos, care pare a fi și acesta geamăn cu zâmbetul Dorei, dar nu scoate nici un cuvânt. Mormanele de langustine stacojii din farfuriile depuse cu zel de chelner se răcesc de mult fără ca străina sau Victor să le atingă. Femeia nu rostește nici o vorbă dar zâmbetul ei cu infinite nuanțe care trec de la sarcasm la bunătate, de la tristețe la vioiciune, de la senzualitate la indiferență, îi dau lui Victor o amețeală mai subtilă decât cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Nu prea știa cum să se ocupe de ea. Se privi în oglinda unei vitrine și tunsă cum era nu se mai recunoscu. Parcă nu mai sunt eu își zise cum să mă pot apropia de mine când sunt o străină? Intră într-un expres. Privi către farfuriile pătrate, cu mâncarea aburind, își alese o varză cu costiță, chifle și o savarină, se așeză la una dintre mesele de lângă fereastră și începu să mănânce, mulțumită că-și potolea foamea. Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mijloc în camera ce fusese până atunci goală. Era un univers nou, plăcut nuanțat și chiar de a doua zi, când prietenii se grăbiră să-i viziteze, Carmina trebui să-și ia rolul de gazdă în serios. Căuta ca o străină prin sertare și dulapuri, se distra când descoperea lingurițele, tirbușonul, ceștile, zahărul, cafeaua, ba chiar, insistând să scotocească, dădu și peste o pâlnie ce-i era pentru moment necesară să toarne vin în sticle. Ovidiu o ajuta în cercetările sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dintr-odată, distanța dintre noi se mări la cel puțin cincizeci de metri. Când m-am uitat În jos, abia o mai distingeam; dacă n-aș fi știut cum arăta mama mea, aș fi putut s-o confund cu o străină. În loc să zâmbească și să-mi spună că pot să merg la culcare, Își scoase ochelarii minusculi și Îi așeză lângă o foarfecă la fel de minusculă, aflată masa minusculă. — Care-i problema? strigă, cu mâinile făcute pâlnie. Pe un deget Îi lucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
A urcat cu greu scara În spirală și le-a găsit pe toate femeile din familia Kazanci la etajul de sus, strânse În jurul mesei și ocupate să cineze, fiindcă, evident, nu văzuseră nici un motiv pentru care s-o aștepte. — Bună, străino! Intră, așază-te și tu la masa noastră, a spus Banu, Întinzând gâtul pe deasupra unei aripioare crocante de pui la cuptor. Profetul Mahomed ne sfătuiește să Împărțim mâncarea cu străinii. Buzele Îi erau lucioase, obrajii la fel, de parcă se chinuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
băieți din cauza uneia din bolile copilăriei, Banu s-a mutat permanent În casa familiei ei, vizitându-și destul de rar bărbatul În anii care au urmat. Din când și când se ducea să vadă dacă era bine, mai degrabă ca o străină grijulie decât ca o soție iubitoare. Apoi, desigur, mai era Mustafa, singurul fiu din generația actuală, o piatră prețioasă cu care Îi binecuvântase Allah Între cele patru fiice. Rezultatul obsesiei lui Levent Kazanci de-a avea un fiu care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca aceasta Începuseră să se producă În ultima vreme cu o frecvență alarmantă. Deși era de obicei liniștită și rezervată, existau momente În care uita cele mai simple lucruri, inclusiv unde se afla, În ce zi erau sau cine erau străinele alea cu care stătea la masă. Și totuși, existau de asemenea momente În care Îți era greu să crezi că era bolnavă, fiindcă mintea ei părea la fel de limpede ca o oglindă venețiană lustruită de curând. În dimineața asta era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Pe când o urmăreau apropiindu-se, cele patru mătuși care stăteau la masă au Început să se foiască Într-un fel straniu, stânjenite, Însă cu zâmbetele largi, de la o ureche la alta, Încă Întipărite pe chip. Curios să vadă cum mirosea străina, Sultan al Cincilea a sărit imediat În picioare și a Început să-i dea târcoale, descriind cercuri din ce În ce mai strâmte În jurul lui Armanoush, amușinându-i papucii, până când a hotărât că nu era nimic demn de interes acolo. — Îmi pare foarte rău, nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de faptul că trebuia să dea explicațiile astea unei adunături de ignoranți. Nu știu nimic despre ei, a răspuns Armanoush strângând din buze. Dintr-odată se simțea atât de mică aici, atât de firavă și vulnerabilă În singurătatea ei de străină aflată Într-o țară ciudată. — Familia mea era din Istanbul - adică bunica mea. A arătat cu degetul Înspre Petite-Ma, de parcă ar fi avut nevoie de o persoană mai În vârstă care să-i ilustreze mai bine povestea. — Întreab-o care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bărbați și nu se simțea câtuși de puțin vinovată? În plus, cum putea dezvălui adevărul fără a-i crea unei persoane din afară o impresie greșită despre „castitatea fetelor din Turcia“? O astfel de „responsabilitate națională“ Îi era cu totul străină Asyei Kazanci. Niciodată nu se simțise o parte a unei colectivități și nici nu avea intenția s-o facă, acum sau În viitor. Și totuși, iat-o interpretând destul de bine rolul altcuiva, cineva care devenise peste noapte patriot. Cum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Lângă camera mătușii Feride e o baie și alături de ea, camera mătușii Zeliha. E trează. Stă În capul oaselor În pat, cercetându-și camera de parcă ar fi aparținut altcuiva, de parcă ar fi memorat detaliile ca să se simtă mai apropiată de străina care locuiește acolo. Își privește hainele, zecile de fuste, toate scurte, toate viu colorate, felul ei personal de protest Împotriva codurilor morale În mijlocul cărora s-a născut. Pe pereți sunt poze și postere cu tatuaje. Mătușa Zeliha e o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu ea, nu i-a spus niciodată vreun cuvânt răutăcios, Însă după ce-și pierduse cei doi fii, mătușa Banu nu a mai suportat să trăiască cu el. Din când În când, se duce la vechea ei casă, ca o străină care știe fiecare detaliu al unui loc dintr-un déjà vu. Pe drum cumpără Întotdeauna caise uscate, preferatele lui. Odată ajunsă acolo, face puțină curățenie, coase câțiva nasturi, gătește câteva feluri de mâncare, Întotdeauna preferatele lui și face ordine prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să perceapă Istanbulul ca pe ceva comestibil. Se afla aici de opt zile și cu cât stătea mai mult, cu atât Istanbulul i se părea mai straniu și cu mai multe fețe. Poate se obișnuia cu faptul că era o străină În acest oraș, dacă nu se obișnuia cu orașul În sine. Bănuiesc că e din cauza experienței mătușii Zeliha cu tatăl meu, oricine-o fi el, a continuat Asya. Probabil de asta se Împotrivește atât de mult căsătoriei ăsteia. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vorbit deja despre asta, a răspuns mătușa Zeliha pe un ton indiferent. Însă vocea aceea parcă nu era a ei. Se strecurase În ea o nuanță aspră, Înspăimântăroare, de parcă altcineva vorbea prin gura ei. Tu rămâi acasă, domnișoară, a decretat străina. Ceea ce o supăra cel mai mult pe Asya era că nu reușea să descifreze expresia mătușii Zeliha. Probabil făcuse ceva rău și o supărase pe maică-sa, Însă nu avea nici cea mai vagă idee ce putea fi, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-i văzuse niciodată. Bocetul ei era atât tulburător, Încât celelalte femei nu s-au putut abține să nu izbucnească și ele În plâns. Trezindu-se astfel Înconjurată de un furnicar de străini cerniți (până și maică-sa arăta ca o străină În momentul ălaă, Armanoush Tchakhmakhchian a urmărit vârtejul acela de femei Întorcându-se pe călcâie și plecând. Într-o armonie perfectă și cu mișcări neșovăielnice, oaspeții au schimbat locurile cu nou-veniții. Asemeni păsărilor dintr-un stol, s-au cocoțat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Ne abținem să le comentăm. (revista Plumb, octombrie, 2013) 127 Provincialismul presei noastre Este o poveste veche și mereu nouă! Iată ce scria un jurnalist român acum 91 de ani: „Presa românească are prea mult aerul de presă locală; cea străină are un caracter de generalitate. Restrângând cercul, presa noastră e adesea localizată, supusă influenței directe a unui prea restrâns număr de oameni, fie că sunt grupați în diferite partide politice sau se găsesc în grupări independente. Cunoaștem mai bine decât
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Ne abținem să le comentăm. (revista Plumb, octombrie, 2013) 127 Provincialismul presei noastre Este o poveste veche și mereu nouă! Iată ce scria un jurnalist român acum 91 de ani: „Presa românească are prea mult aerul de presă locală; cea străină are un caracter de generalitate. Restrângând cercul, presa noastră e adesea localizată, supusă influenței directe a unui prea restrâns număr de oameni, fie că sunt grupați în diferite partide politice sau se găsesc în grupări independente. Cunoaștem mai bine decât
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
L|CIUNE: Monetă care umblă cu agio. CABAL|: vezi intrigă. O damă curtezană foarte mult ocupată (întrebuințată). CRITICA: Este una din vacile cele macre a lui Faraon, care mănâncă pre cele grase, fără însă a se pute îngrășe. CREDINȚ|: O străină în multe inimi femeiești. Trestie în pustie, ce se clatină de vânt. XANTIPA: Modelul tuturor femeilor celor bune. C|S|TORIE: Un fel de loterie, însă numărul gâcitor este rar. CREDITOR: (Se întrebuințează mai mult în plural.) Un soi de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
O generație Întreagă trebuie să fie informată, să cunoască realitățile care fundamentează opțiunile românilor și Înaripează idealul de viitor al unui popor. Așa vom putea descifra și proiectele contemporane intersectate de traiectoriile unor prea bine cunoscute interese acoperite de cețuri străine amenințătoare. DRUMUL SPRE UNIRE Îl pot parcurge oamenii uniți, cunoscători ai istoriei care le germinează convingerile și le dă puterea să meargă spre un țel nobil. După cum știm, Basarabia a fost răpită și Încorporată Imperiului Țarist În 1812, prin sfidarea
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
chiar În păcat: după un devastator scandal cu anglo-saxona, Ricardo a nimerit În stradă Înspăimântat și umilit, crănțănind fără Întrerupere fructul amar al Înfrângerii, În timp ce demența Îi flutura pălăria țanțoșă, dându-i palme nebune. Pe când Încă mai stătea lângă casa străinei - din colțul pe care Îl fac străzile Juncal și Esmeralda, ca să nu disprețuim tușa urbană - a dat dovadă de o virilă cutezanță; nu a șovăit să oprească un taxi, care l-a dus mai târziu până În fața pensiunii de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a lu Cárdenas, te-ai gândit că lăudabilu zel care mi-a Înspirat tot ce să leagă dă S.U.P.A. noastră poa să mă stimule să fac dân țânțar armăsar, cu o „gravă acuzațe“, care mi-e cu totu străină dă caracter. FAPTELE MI-A DAT JUSTIFICAREA. Sinuciderea lu Cárdenas arată că acuzația mea iera izactă și nu unu dân arșinii dă brașoave dă fantazie. O campanie dârză și nenteresată, dusă cu a mai mare prolixitate, pă socoteala la nesomnurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]