6,757 matches
-
zit și s-a umplut de gâze și lucrurile sunt abia la început, oprești uzina mirifică a suflețelului tău și adormi pe căpița asta moale deja organizată de vietăți pricepute. șase în al treilea loc: pleoapele tale sunt deschise de strălucirea unui disc mare de foc înălțat pe cer, în fața ta a crescut o pădure tânără de ste jari, e plin de ghinde pe jos, printre trunchiurile subțiri zărești căprioare ce se aleargă sprinten, auzi pentru prima oară șuieratul unei săgeți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ai greșit, ai căzut, chilia ta de acum înainte este vântul care șuieră și ploaia care te biciuiește, întorci ochiul tău către cerul de deasupra cerului celorlalți și te rogi la dumnezeul adevărat, la care de la început a fost cuvântul. strălucire eu m-am îndrăgostit chimic de tine precum carbonul de restul tabelului lui mendeleev tu îmi privești strălucirea de diamant, eu te ating, moale precum grafitul dar te pot și înconjura cu lanțuri din mine, dublu legate sunt amestecată în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
întorci ochiul tău către cerul de deasupra cerului celorlalți și te rogi la dumnezeul adevărat, la care de la început a fost cuvântul. strălucire eu m-am îndrăgostit chimic de tine precum carbonul de restul tabelului lui mendeleev tu îmi privești strălucirea de diamant, eu te ating, moale precum grafitul dar te pot și înconjura cu lanțuri din mine, dublu legate sunt amestecată în paharul de vin al acestei seri în pigmentul retinian cu care mă vezi în ciclurile energiei tale fantastice
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
grasă, mustind, prin care începe o cosire fără precedent și o liniștire a tuturor spiritelor. nouă în al treilea loc: soarele la apus se oglindește în lacul kanas, în lumina lui care din portocaliu trece, încet, încet, în verde, imaginea strălucirii focului de deasupra focului, cei doi sori încep să se înghită unul pe celălalt, pentru a face loc întunericului, zărești turma ta de tauri născuți din dudele aurii cum se întoarce, sătulă, în grădina suspendată a dragostei tale, trăgând după
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
luminii portocalii, nu plânge, nu fi tristă, păzește inima luminii tale portocalii, căluții de mare, căluții-de-mare-anvergură din lac, hipocampii tăi dragi vor alunga amintirea corbilor cenușii, tu ocrotește cu trupul tău inima luminii tale portocalii. șase în al cincilea loc: strălucirea prințului ji este rănită, prințișorul ji este prins și dus în temnița-fărălacăt-a-chinului-de-spini, prințișorul ji, aliatul tău, a fost capturat, trebuie să înțelegi că viața înseamnă schimbare, tu îți transformi dragostea permanent în puritate, așteptându-l pe alesul inimii tale, pregătindu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe cea mai scurtă cale, trecând prin liane rochia ta s-ar putea murdări, sau și mai grav, agăța, treci numai prin câmpul deschis, te mai ajuți cu adierea caldă a khamsinului, te apropii. nouă în al treilea loc: din cauza strălucirii albului rochiței tale care îți vine ca turnată, te zărește cum alergi către bucata ta de fericire vrăjitoarea fuamnach, singura vrăjitoare care nu este oarbă, care de când a părăsit-o cavalerul midir este foarte geloasă, acum ea realizează cât de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Măriei Sale s-a umplut lumea. Odată, când mă trimisese Măria Sa cu carte tocmai la Barosan-Împărat... POSACUL: Ce mai tura-vura! Să le chemăm la porunca Măriei Sale. LINGUȘITORUL (vestește): Fiica cea mare a Măriei Sale, cu părul ca pana corbului, cu ochii ca strălucirea stelelor, cu obraz slăvit și lăudat... Domnița Ana! ANA (vine, se înclină în fața împăratului): Măria Ta... PRICINĂ (mohorât): Bine, bine... treci de-a dreapta mea. (Ana trece în dreapta împăratului) LINGUȘITORUL: Fiica mijlocie a Măriei Sale, cu părul ca arama frunzelor de toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
neîncrezător. „Nu-i adevărat!... E un vis! E o amăgire! Măriuca-i departe... departe... ” A rămas însă pe loc. Cu mâinile atârnându-i grele pe lângă trup, gârbovit și dezorientat, părea trezit dintr-o nălucire... Încet-încet, ochii au început să capete o strălucire firească dar nesigură încă. Plângând în hohote, din câțiva pași Măriuca a fost lângă el. L-a privit o clipă, apoi s-a aruncat în brațele lui. Costăchele! Ai venit? Doamne Dumnezeule! Îți mulțumesc că m-ai lăsat să trăiesc
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
comandanți - a precizat Costăchel, mustăcind a râde. Cu așa comandanți, să tot execuți ordinele - a intrat în joc agronomul. Revigorat de atmosfera creată, Costăchel începea să semene tot mai mult cu cel de altădată. Ochii adânciți în orbite au căpătat strălucire vie. Părul și mustața colilie îi dădeau un aer misterios. Încet-încet, recăpăta acel fel de a fi care îl făcea tare plăcut în societate... Petrache, băiete! Mai deapănă și tu firul poveștii noastre - a propus din nou Costăchel. Când îi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mâna la chipiu, a rostit un scurt: „Bună dimineața, ostași!” „Să trăiți!”am răspuns noi cam dezlânat. Însoțit de căpitan, a pornit să treacă în revistă trupa... Vocea lui Petrache a căpătat pe dată un tremur nefiresc, iar ochii o strălucire aparte. Dar a continuat: Când a ajuns în fața lui Costăchel - martor mi-i Dumnezeu - am simțit că mi s-au tăiat picioarele. Nu-mi venea să cred. Mi se părea că am vedenii... ”Doamne ține-mă!” - mi-am zis ... În fața
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
privi cerul. I se păru că o stea, sus pe boltă, chiar deasupra spitalului, strălucea nefiresc de luminoasă. Se prea putea ca acel astru să se fi aprins pentru Mona, ca un semn al împlinirii nestăvilitei ei dorințe de dragoste. Strălucirea acelei stele el o percepea însă ca având darul de a spori întunericul din jurul său. În seara aceea Simona intrase triumfătoare într-un rai imaginar; pentru doctorul Teodoru însă aveau să se deschidă larg porțile iadului, unde erau de așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
drum... Cu această certitudine, intră în garsoniera sa care i se păru acum un palat. Atingea obiectele ivite în cale, care nu demult i se arătau fade, reci și insipide, dar care acum îi apăreau sub alte fațete, cu o strălucire fără egal. Se uită în oglindă, își mângâie trupul și-și zise: voi fi mamă, ce cuvânt mare, ma-mă! Nu bănuia că și drumul fericirii poate fi unul al necunoscutului, că speranțele sale, către care tindea, puteau deveni iluzorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
bucuroasă. Da, da, continuă ea să vorbească singură după ce se așeză în pat, dar nu pot pricepe de ce el e convins că-l cheamă Tudor!? Câteva zile Simona se hrăni cu imaginea copilului văzut în parc. Fața ei dobândise o strălucire solară. Era fericită! * Ori de câte ori ieșea la plimbările libere prin incinta spitalului, Simona discuta ce discuta cu asistenta apoi, după un timp, cerea să fie lăsată singură. Simțea nevoia să fie numai cu gândurile ei, cu viața ei trecută sau prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în fascicole din 1898) și Catalogul manuscriselor românești din colecțiile Bibliotecii Academiei. Este recunoscut ca întemeietorul școlii biblioteconomice românești. A organizat primul Congres național al bibliotecarilor (1924) care s-a finalizat cu înființarea Asociației Bibliotecarilor din România. A reprezentat cu strălucire mișcarea biblioteconomică la „Congresul internațional al bibliotecarilor și prietenilor cărții” de la Praga (1926) intr-o scrisoare făcând o succintă istorie a acestor instituții și un ghid sumar al bibliotecilor din toate provinciile românești. De istoria Bibliotecii Academiei Române este legată și
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
Zăpada se topise, soarele Își arătase fața, dar atmosfera din jur era destul de cenușie. Cei aflați la plimbare cu copiii sau nepoții făceau parte din categoria celor modești, cu venituri puține. Se vedea asta pe chipul lor Îngândurat, lipsit de strălucirea pe care ți-o imprimă Îndestularea. Îmbrăcămintea ștearsă, uzată de vreme, Își spunea cuvântul asupra fiecăruia În parte. Cei Îmbogățiți coborau mai rar din mașinile luxoase pentru a face câțiva pași prin parc. După ce ne-am bucurat de orice colțișor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Îl așteptam cu mare emoție. Noi, fetițele trebuia să ne Îmbrăcăm cu rochii albe ( lungi până În pământ), așa cum poartă miresele, și pe cap o diademă cu flori care aveau pe ele un fel de sclipici, ceea ce le dădea o anumită strălucire. În picioare trebuia să avem șosete albe ( sau ciorapi) și săndăluțe, tot albe. Băieții trebuiau să poarte cămașă albă și pantaloni negri. Mama mi-a pregătit din timp toate cele necesare, punând deoparte (cu mare greu), câțiva bănuți. Eu mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
drumul până acasă, mi-am frământat mintea, gândindu-mă la o anumită temă pentru poezie. A fost o noapte cu lună plină. Patul era așezat lângă fereastră și, dacă Întindeam mâna, aveam impresia că voi putea aduce luna În casă. Strălucirea ei m-a fascinat, mi-a indus o stare hipnotică și brusc, mi-au apărut În minte câteva versuri. M am ridicat cu mare grijă ( să nu-i trezesc pe ceilalți) și am căutat un creion și o foaie de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
glasul stins care ne cheamă spre punctul final al existenței. De ce nu te-ai oprit În loc... În acel moment de bucurie și glorie a vieții? De ce?! Niciodată nu va mai fi la fel... Clipa, odată trecută, Își va pierde din strălucire. Ah! Cum Îmi arde sufletul, cum Îmi vine să strig și să Învinuiesc Creatorul de cea mai Înaltă trădare și minciună... „Ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, seară de extaz, clipă rămasă să-și plângă cernerea În tenebrele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
munca ta, și dragostea mea sau știu eu care altă dragoste ar fi ca un intrus care e gata să fure din timpul tău prețios. Și tu ai avea vârsta mea, dacă inima ți-ar fi plină de iubire și strălucire, așa cum o simt eu acum. Te Îndrăgesc și te admir chiar dacă aceste trăiri ale mele nu vor fi Împărtășite niciodată. Îți MĂRTURISESC... chiar dacă ai să zâmbești! Și uite... acum când Îți scriu, a Început să plouă, ca o blândă eliberare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
este „aruncat” de către ființă În adevărul ființei și devine ca atare, veghetorul ei. (...). ( Martin Heidegger - Repere pe drumul gândirii). Cât de mult Îndrăgesc acest drum al gândirii! Astăzi, există o goană nebună după lucruri mărunte, dar purtătoare de o falsă strălucire, și cei Întrupați nu au nici cel mai mic răgaz pentru vegherea ființei... Toate semnele prevestesc că ființa este În mare pericol. Cine poate opri această autodistrugere!? Poate un mare cataclism! Nu-l doresc, dar universul are alte legi care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mână. "Lasă-mă". "Arăți splendid". "Îți bați joc de mine". "Niciodată". Se smucește și intră în clădire cu dorința s-o înghită pământul. Își susține licența ca prin vis. Profesorul se străduiește din răsputeri să o pună în valoare, dar strălucirea studentei de la cursuri nu mai e nicăieri. E reținută și zgârcită la vorbe. Toți profesorii o notează excelent, doar conducătorul științific nu-și mai recunoștea studenta de care se îndrăgostise în taină. Pasiunea care electriza aerul din jurul ei, vraja cuvintelor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
studentei de la cursuri nu mai e nicăieri. E reținută și zgârcită la vorbe. Toți profesorii o notează excelent, doar conducătorul științific nu-și mai recunoștea studenta de care se îndrăgostise în taină. Pasiunea care electriza aerul din jurul ei, vraja cuvintelor, strălucirea ochilor, îndrăzneala ideilor, toate astea nu mai erau nicăieri. În fața lui s-a prezentat azi o femeie foarte bine îmbrăcată, cu o siluetă perfectă, o femeie care avea cunoștințe temeinice, dar care nu mai era Aide. După desființarea C.A
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vremi a istoriei noastre pe care, deși nimeni n-a scris-o până acum, ea se păstrează vie și nemuritoare. Neamul nostru e făurar de frumusețe: toarce argintul în fire și-i dă chip de floare și alte minunății, dă strălucire aurului meșterindu-l în podoabe prețioase, face ca arama să împrumute culoarea lunii în nopțile de mai. Fără țigani, pământul ar fi foarte sărac, pentru că ar lipsi cântecul. Noi dăruim oamenilor, o dată cu toate acestea, o parte din sufletul nostru încălzit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fața plină de soare a chipului ce apăruse. În oglinda tipsiei se profilase chipul unei fete. Stătu câteva clipe pentru a se dumiri. Era ea, Voica, ea era, fără nici o îndoială. Chipul persista pe fundalul tingirii sale cu tandrețe, având strălucirea unei ființe venită din lumea poveștilor. Vișinel nu se putu abține și-și strigă bucuria cu glas tare: - Mamă, mamă, vino repede, vino! Rafira ieși alarmată din cort, crezând că băiatul se accidentase, că pățise ceva de vreme ce o chema cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
oamenilor, dincolo de înțelegerea și priceperea lor. E glasul fără glas ce nu poate fi înșelat de aparențe. Merseră așa, mână în mână, fără să-și vorbească, doar privindu-se din când în când. Pe fețele lor se putea desluși acea strălucire care dă oamenilor puterea de a trece peste toate vămile și vămuirile sortite trăitorilor acestui pământ, un nume fără egal, steaua speranței. Intrând în casă, Alex îl căută pe Mihăiță peste tot. Negăsindu-l, începu să-l strige. Acesta apăru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]