969 matches
-
-ți placi să lucrezi pentru altul?!” Și dus a fost. Ionică voia altceva. Roata din vis îi aducea mereu aminte de bunicii lui. Așa s-a ridicat Hanul Răzeșilor. A făcut aici un adevărat muzeu etnografic: ștergare, icoane, linguri și străchini, fuse și furci de tors, vârtelnițe, raghile, suveici, piepteni de lână, fuse de letcă, chiuă cu chilug (piuă cu pilug), vatale, spete, iepe și război de țesut, covoare cu vechi motive românești. Să vină urmașii răzeșilor și să le vadă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
au adormit flămînzi, ori de rațele pitite pe sub lemne, au golit o bună parte din damigeană, așezați în jurul mesei din fața bucătăriei de vară, pe care aburea o mămăligă mare, strălucea în faptul serii albul unei jumătăți de caș pe o strachină smălțuită și-n tigaia de pe foc sfîrîiau bucăți din porcul tăiat în iarnă, pus la păstrare în oale de lut. "Vezi, să fii cuminte și să înveți, l-a povățuit mamă-sa, că ești departe de noi, printre străini." "Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o felie de pepene verde, adus de sora mai mare din oraș. Senzația de arsură din stomac produsă de țuică îi amintește lui Mihai seara cînd s-a întors de la examenul de admitere. Parcă și vede cașul mare, luminînd în jurul străchinii smălțuite, iar în amintire poartă mirosul cărnii de porc scoasă din vasul de lut și topită în tigaie, peste care s-au spart cîteva ouă. E fericit și-și simte aripile întinse, gata de zbor, ca atunci, cu aproape douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
spre casă, trece pe sub părul sîntiliesc. Mîngîie un timp creanga crescută direct din trunchi, închizînd ochii strîns, pînă la durere. Oftează prelung și-i deschide. Vede încețoșat. Intră cu greu în casă. Mai bea cîteva pahare de țuică, mănîncă o strachină cu fasole fiartă, cu usturoi și ceapă, apoi se culcă. La noapte, cînd se va trezi, va continua să lucreze la roman. Cam lung! Din ăsta mai cad pe puțin două sute de pagini... Bine, dar au căzut deja patru sute; l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
bogat și a peștelui gustos. Produsul nelipsit de pe masa bucovineanului este smântâna, care se consumă dimineața, unsă pe felia de pâine sau se adaugă la numeroase mâncăruri (sarmale, borșuri, preparate din cartofi ș.a.). Specifice sunt laptele acru (chișleag) servit din strachină de Marginea, ciorba rădăuțeană (din carne de pui și legume, dreasă cu smântână), iepurele cu smântână și ceapă, păstrăvul fiert în smântână, mămăliga de cartofi și tocineii. Bucovina mai este și ținutul vechilor mânăstiri, care păstrează mâncăruri de post dintre
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
foarte aproape și se puse sa-i privească fără pic de stinghereală. Cerșetorii Îl cercetau și ei, iar cîțiva i-au zîmbit chiar, el n-a mai stat mult pe gînduri și i-a Întrebat de ce foloseau toți o singură strachină, dar Vilma a intervenit: „Haide!“, Îl porunci ea, trăgîndu-l de mînă. Dar degeaba. Se proțăpise acolo, cu călcîiele apropiate, vîrfurile depărtate și mîinîle pe lîngă corp. Era mai Înțelept să-l lase puțin. Cerșetorii intrară În vorbă cu el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-l Întrebe: „unde este dădac?, undé est ta cass?, de ce merj singur?, ce imprudans! și cîte și mai cîte, disperată, sărmana de ea și cu deliciosul ei accent franțuzesc. Cerșetorii n-aveau altă grijă decît să-și umple bine străchinile, nici nu băgară de seamă cînd măicuța Bendicion plecă ținîndu-l de mînă. Acasă se stîrnise o tevatură Îngrozitoare. Totul Începuse cînd Vilma termină de pozat pentru Palomino și-și puse din nou uniforma. Înapoindu-se din grădină se Întîlni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de ei părintele Brown și Începură să vorbească În engleză spre disperarea lui Juan Lastarria, care nu Înțelegea o iotă. În schimb, Susana Își mai amintea ceva din anii de școală și se amestecă Îndată În vorbă, bineînțeles călcînd În străchini. „Tradu-mi și mie, tradu-mi și mie“, Îi cerea nervos bărbatul ei, umflîndu-și pieptul. Amîndoi voiau să stea de vorbă cu părintele Brown. Susan se uita la mustața lui Juan și la mustăcioara Susanei gîndindu-se că probabil era ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rîsul celorlalți, cum pățise Cano, care, În urmă cu cîteva zile Îi ceruse Roșcovei o bomboană de ciocolată pe datorie și Întreaga clasă a izbucnit În hohote. Cano nu era de loc chibzuit, Își etala sărăcia și călca mereu În străchini: ar fi putut trece neobservat, la urma urmei nu era atît de sărac, nu era sărac, era sărac numai aici, dar făcea o mulțime de imprudențe, bunăoară traversa strada printre camionete, cînd le dădeau drumul acasă și o lua pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tăiței cu carne, dar grosul erau cartofii. Din niște legături mai mici scoteau linguri de tablă și pîine pe care zidarii le luau În tăcere; apoi se așezau pe cîte o piatră, formînd un cerc și-și Înfigeau lingurile În strachina cu mîncare, scoțînd o primă Îmbucătură uriașă din care se scurgeau picături de grăsime și pe care o duceau repede la gură: Își aplecau fața spre farfurie, În loc să ducă lingura la gură, cum Învățase Julius de mic. Mușcau din pîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și pătate și cu mîinile cu care mîncau pline de ciment și se gîndi că n-aveau să-l mai scoată niciodată de sub unghii. Femeile le Întindeau mereu cîte o sticlă de bere și pe urmă, cînd terminau de răzuit străchinile fără să lase nimic pe fund, se duceau la o cișmea, cîțiva pași mai Încolo și le spălau. Dar frați n-ai? Întrebă Turturică. Am doi, dar unul e În Statele Unite. — Turturică ăsta nu-i zdravăn; nu știe să-ntrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din conducere: stătea de vorbă cu inginerul și chiar cu arhitectul. — Nu mă bate la cap, meștere! — Lasă-l să Învețe! Albinețu, alb ca laptele și adus puțin de spate, ajuns În mod inexplicabil zidar, se ridică În picioare lăsîndu-și strachina cu mîncare pe o piatră, luă găleata lui Agheasmă și-i spuse lui Julius să vină cu el. Îl duse pînă la malaxor, care făcea un zgomot infernal, silindu-i să strige tot timpul, să Înjure tot timpul de mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
semblable, mon frère... Lui Petru i se urcă la cap, se ia În serios, Ioan amenință că va spune adevărul, Petru și Pavel pun să fie prins, Îl cetluiesc pe insula Patmos și bietul de el Începe să calce-n străchini, vede lăcuste pe tăblia patului, faceți trâmbițele acelea să tacă, de unde vine tot sângele acesta... Iar ăilalți Îl vorbesc că bea, că are arterioscleroză... Și dacă o fi fost chiar așa?” „Așa a fost. Citește-l pe Feuerbach, În loc de hârțoagele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zi în urmă de la râul Harlem, iluzionistul își pusese costumul de îngrijitor și îl urmărise pe Swensen încă de la bomba păduchioasă de hotel în care stătea și până la Greenwich Village doar pentru a fi sigur că acesta nu calcă în străchini în ultimul moment. Planul lui Malerick cerea ca planul lui Swensen să eșueze; arma pe care Barnes i-o dăduse era oricum stricată. Ideea lui Malerick era că prinderea unui asasin le-ar induce gărzilor de corp o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu experți și să plătească pentru astfel de know-how. Dacă aveau acești experți din umbră, și unul și celălalt ar fi fost educați să nu facă greșeli majore de etică politică și de etică jurnalistică. Învățau măcar să nu calce în străchini în raport cu valorile contemporane ale democrației. Dar, așa cum corect îmi replica un jurnalist important al unui mare cotidian, în România se vinde mult mai bine amatorismul decât profesionalismul. Or, cultura civică și cea politică au și ele experții lor. Altminteri, le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
avut vreodată. În acest context, a vorbi despre artă ignorând ceea ce aduce ea în mod real României ca prestigiu și imagine, în schimb subliniind că temele alese de artiști ne sunt defavorabile, este doar un mod de a călca în strachina străveche pe care, din păcate, mulți conaționali o poartă încă la ei în momentul în care ajung în fața festinului. Cristian Mungiu și alți regizori, prin filmele lor, scriitorii români, prin cărțile lor, orice alt artist prin producțiile sale culturale nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
doamna. — Cred - zise Metodiu șovăind - că dumneavoastră sunteți cea mai în măsură să cunoașteți acest lucru. — Știu eu?... - zise doamna. E posibil... Dar, preacuvioase, eu am stat mereu atât de retrasă încât nu țin minte să fi călcat vreodată în străchini. — Nu e vorba de a călca în străchini - plecă Metodiu cu finețe privirea. E vorba de a aranja străchinile în așa fel încât, la momentul potrivit, soțul dumneavoastră și cu dumneavoastră înșivă să vă puteți înfrupta cu cumpătare din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cea mai în măsură să cunoașteți acest lucru. — Știu eu?... - zise doamna. E posibil... Dar, preacuvioase, eu am stat mereu atât de retrasă încât nu țin minte să fi călcat vreodată în străchini. — Nu e vorba de a călca în străchini - plecă Metodiu cu finețe privirea. E vorba de a aranja străchinile în așa fel încât, la momentul potrivit, soțul dumneavoastră și cu dumneavoastră înșivă să vă puteți înfrupta cu cumpătare din ele. — Preacuvioase dragă, - suspină doamna Potoțki - eu toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
doamna. E posibil... Dar, preacuvioase, eu am stat mereu atât de retrasă încât nu țin minte să fi călcat vreodată în străchini. — Nu e vorba de a călca în străchini - plecă Metodiu cu finețe privirea. E vorba de a aranja străchinile în așa fel încât, la momentul potrivit, soțul dumneavoastră și cu dumneavoastră înșivă să vă puteți înfrupta cu cumpătare din ele. — Preacuvioase dragă, - suspină doamna Potoțki - eu toată viața am aranjat străchinile astea, dar n-a venit nimeni să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu finețe privirea. E vorba de a aranja străchinile în așa fel încât, la momentul potrivit, soțul dumneavoastră și cu dumneavoastră înșivă să vă puteți înfrupta cu cumpătare din ele. — Preacuvioase dragă, - suspină doamna Potoțki - eu toată viața am aranjat străchinile astea, dar n-a venit nimeni să vadă ce-i în ele sau măcar să le calce. — Nimeni? - se uimi Metodiu. Dar soțul dumneavoastră? — Potoțki? - dădu din mână a lehamite doamna. Iubea prea mult caii. Continuând alegoria cu străchinile, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am aranjat străchinile astea, dar n-a venit nimeni să vadă ce-i în ele sau măcar să le calce. — Nimeni? - se uimi Metodiu. Dar soțul dumneavoastră? — Potoțki? - dădu din mână a lehamite doamna. Iubea prea mult caii. Continuând alegoria cu străchinile, vreau să spun că, tot așteptându-l să se întoarcă din bătălii, mă pregăteam, îmi aranjam, cum se zice, străchinile și când venea în sfârșit, intra nervos și zicea: „Cine dracu’ a pus străchinile astea aici?”. Apoi sforăia până dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se uimi Metodiu. Dar soțul dumneavoastră? — Potoțki? - dădu din mână a lehamite doamna. Iubea prea mult caii. Continuând alegoria cu străchinile, vreau să spun că, tot așteptându-l să se întoarcă din bătălii, mă pregăteam, îmi aranjam, cum se zice, străchinile și când venea în sfârșit, intra nervos și zicea: „Cine dracu’ a pus străchinile astea aici?”. Apoi sforăia până dimineața. — Bine - spuse Metodiu - dar atunci cine e tatăl fiului dumneavoastră? — Asta mă întreb și eu - spuse ea visătoare. O fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prea mult caii. Continuând alegoria cu străchinile, vreau să spun că, tot așteptându-l să se întoarcă din bătălii, mă pregăteam, îmi aranjam, cum se zice, străchinile și când venea în sfârșit, intra nervos și zicea: „Cine dracu’ a pus străchinile astea aici?”. Apoi sforăia până dimineața. — Bine - spuse Metodiu - dar atunci cine e tatăl fiului dumneavoastră? — Asta mă întreb și eu - spuse ea visătoare. O fi vreun zburător. — Ei, zburător - făcu Metodiu. Zburătorii vin la tinerele fete, nu la neveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ziua, numai gura nu vi se oprește un minuțel! La studiu cu voi! La studiu și la muncă, fiindcă asta v-a făcut oameni! Păi până când să vă mai îndurăm?! Am ajuns să legănam copiii, facem sosurile, curățăm putinile, frecăm străchinile, mânăm vacile în ciurdă, culcăm găinile, golim piețele și ne cârpim mânecile! Și voi? Bateți copiii, gustați sosurile, spălați putina, călcați străchinile, mulgeți vacile, tăiați găinile, bântuiți piețele și vă faceți unghiile, ’tă-vă pustia de paparude! Bunul Metodiu se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
făcut oameni! Păi până când să vă mai îndurăm?! Am ajuns să legănam copiii, facem sosurile, curățăm putinile, frecăm străchinile, mânăm vacile în ciurdă, culcăm găinile, golim piețele și ne cârpim mânecile! Și voi? Bateți copiii, gustați sosurile, spălați putina, călcați străchinile, mulgeți vacile, tăiați găinile, bântuiți piețele și vă faceți unghiile, ’tă-vă pustia de paparude! Bunul Metodiu se opri răsuflând greu și-și scoase batista. Iovănuț privea spre el încremenit: niciodată nu-l mai văzuse ieșindu-și din fire în așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]