2,072 matches
-
simțit-o din plin. Școala nu mi-a plăcut; și pentru un motiv care pare ciudat, dacă nu chiar ridicol. Pe acoperiș, fixat pe un turn țuguiat, foarte urât, era un cocoș de tablă care se fâțâia toată vremea, scârțâind strident ori de câte ori se apuca să se rotească într-o parte sau alta. Era o morișcă de vânt, o fantoșă care numai la locul ei nu era pe o școală. Nu cred că cineva, vreun alt copil, să fi dat vreo importanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de documente, comisarul fără frontiere spune doar că regretă a fi citat neatent, după care continuă să ciomăgească adevărul cu același sânge rece. Sociologul lumii de dincolo face mare carieră pe lumea asta, inclusiv la firma Vătămatu’ & Vătămătoru’. Împrumutând tonul strident al unui virus pustietor, political corectness, fostul interlocutor al coșciugelor de la Mina Minovici ridică vocea la oameni cărora nu le vine nici până la gleznă, chiar de pe soclul de chirpici unde a fost proptit de eforturile unui gangsterism internaționalizat. Așadar, azi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
În hotel, În pregătirea unei noi pelicule. Ca să ajung la recepție, a trebuit să mă strecor printre fantome cu aer uman, sau așa mi se păreau atunci, căci eram uluit să văd travestiți pe tocuri uriașe, cu păr artificial vopsit strident, fumând marijuana și sărutându-se În plin lobby. Camera pe care mi-o rezervase drăguțul de Jules era la etajul doi și, cum el era sensibil la modestia financiară a artiștilor care vin nu de pe Broadway, ci de dincolo de Viena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
simboluri greu de comunicat. Sătenii Începeau să parlamenteze Între ei, găinile cotcodăceau, copiii se foiau, pierzându-și atenția, ceva era putred În Danemarca de pe covorul nostru teatral. Când actorul-vultur, pregătindu-se să-l atace pe Prometeu, a scos un țipăt strident, În locul fiorului tragic pe care-l așteptam noi, au izbucnit hohote de râs. În alte momente, spectatorii noștri se arătau total indiferenți și Își pierdeau interesul. „Diavolul În teatru se cheamă Plictiseală“, a conchis Brook, observând cum pe fața acestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu-și găseau interpreții. Exact ce lipsea pentru a-mi accentua oboseala cronică pe care o acumulasem. Ambianța orașului canicular nu ușura deloc situația: zgomotul agresiv al motocicletelor, volumul ridicat la maximum al muzicii barurilor de noapte, ca și strigătele stridente ale pescărușilor În zori, toate laolaltă, după un șir de nopți fără somn, mi-au slăbit sistemul nervos și mi-au luat și ultimele resurse de energie. Eram la mică distanță de muntele Athos, dar acum vibrațiile de acolo nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mi-au luat și ultimele resurse de energie. Eram la mică distanță de muntele Athos, dar acum vibrațiile de acolo nu se mai făceau simțite. De ziua mea, un cor de studenți la teatru mi-a cântat pe un ton strident faimosul cântec al lui Sinatra Fly me to the moon, care, În starea mea de surmenaj, mi-a sunat cel puțin deplasat. Cum să-i duc pe alții În lună când eu mă simțeam tras În jos de tone de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai înalt om, cel mai pitic pitic -, tarabe de tras la țintă unde se ofereau premii, ciocane de încercat puterea, corturi cu ghicitoare în palmă, roata norocului, călușei, muzici cacofonice pretutindeni, restaurante improvizate cu fleici și mititei, fum, gălăgie, lumini stridente, mirosuri - distracție, nu glumă. Și mergeam la iarmaroc cu o trăsură: birja cu trei cai. Părinții pe bancheta din spate și eu pe băncuța din fața lor. Strada mare era bătută toată în mici prăvălii, stră moașele buticurilor de azi. Iar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cititorilor? De fapt, pentru cine scrieți, domnule Bellow? Socotiți marele public american suficient de receptiv față de amplitudinea gândirii și a erudiției dumneavoastră? S.B. Erotismul, în cărțile mele, este incidental și peri feric. În ele nu apare nimic din scenele sexuale stridente și practic obligatorii, prezente în majoritatea romanelor americane - ba și europene, dacă mă gândesc bine. Nu cred că îmi datorez popularitatea faptului că aș fi scris romane „sexy“. Adevărul este mult mai bizar. Majoritatea cititorilor mei aparțin acestei noi categorii
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
poate de deranjante pentru niște începători ce voiau să învețe atingerea stării fără gânduri. Așa că... geamurile rămâneau mai tot timpul închise. Întunericul sălii și bezna culoarului, aerul închis și stătut (ca de casă bătrânească și neaerisită de multă vreme), zgomotele stridente ce penetrau dinspre exterior... nimic din toate acestea nu te-ar fi determinat să staționezi prea mult în incinta respectivă. Dacă aș mai fi ținut cont de mulțimea planșelor tehnice de pe pereți și de urâțenia pupitrelor școlare în care nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
elocvența filmului mut. Iată un soldat german din timpul primului război mondial, care, sub efectul gazelor ilariante, intră hohotind de râs în moarte, moare stricându-se literalmente de râs; la câțiva pași de el, un alt soldat, mort, își expune, strident, râsul său mineral. Războiul descoperea o nouă formă de moarte: moartea veselă (Arsenal). Iată, în același film, un tren ticsit de trupe - deraiază. Obiectivul urmărește insistent alunecarea unui acordeon-șarpe care se desface și se strânge succesiv, parcă simulând convulsiile unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
împotriva aberațiilor capitalismului ilustrate atât de limpede în enciclicele Rerum Novarum (1891) și Quadragesimo anno (1931). Chiar și zăbovind asupra subiectului moravurilor, nu credem, în opinia noastră, că adevărul ar fi întru totul apărat. A început să existe o deosebire stridentă de criterii referitoare la modă, așa încât, ceea ce aici poate este pus la Index, în altă parte, sau poate chiar la câțiva metri distanță este îngăduit, cu implicita dezorientare a minților și cu scăderea prestigiului autorității. Dar pericolul cel mai grav
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ea, mă bucur de cruzimea cunoașterii adevărate. Artificiozitate Azi mi-am recitit o parte din versurile scrise la Roma. Sunt perfecte în goliciunea lor retorică. Nu se notează însă nici o amplitudine sufletească, ci totul se reduce la dorința corporală. Artificiozitatea stridentă a concepției iese mai bine în evidență în acest loc. Ar trebui să încerc să scriu ca un poet anonim. Abia atunci s-ar vedea dacă am geniu. Singurătate Aspir să mai am timpul acela pe care l-am risipit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Ce anume este patria? Patria este, acum, casa asta înconjurată de verde, soarele care răsare zilnic, pământul pe care-l cultiv și insula asta pașnică pe care locuiesc. Mă bucur să aud în jur șoapta dulce a Aiei sau lătratul strident al câinelui meu care mă apără. Sunt fericit când ascult vântul șuierând; aproape mi se pare că aud vocea aprigă a Medeei care-l imploră încă pe Iason al ei cu un pathos atât de mare, încât face să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de "variante" pe care ni le-a pus la îndemână osârdia de o viață a lui Perpessicius". Această urmărire în plan stilistic este cât se poate de benefică și eficientă, atrăgând atenția asupra savantei cultivări prozodice eminesciene, demonstrând "originalitatea, niciodată stridentă, a rimelor" sau "cutele mărunte ale alcătuirii poeziei", sau "neîntrerupta șlefuire calitativă a "uneltelor" lingvistice", sau "poezia detaliilor semnificative" etc., de fiecare dată, într-o mai mare sau mai mică măsură, abordând și aspectul istoric al "problemei", care depășește astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
atâția ani, ale acelor nopți de singurătate În fața imenselor răspun deri: mă-ntor ceam spre poștă, pe aceeași uliță În care, la aceeași casă, sin gura luminată, chefuia În fiecare noapte o lume Înne bunită după zaiafeturi, cu cântece și râsete stridente de femei, ca Într-o biserică a despuiaților. Așa au fost salvate totuși, până la una, cele 32 de formațiuni de etape cu mii de căruțe Încărcate și mult mai multe mii de oa meni: ascultând Îndemnurile colonelului meu - să fac
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
iarbă verde, dar numai pe pricini transcendente) l-au mânat mai departe, risipit și excesiv, pe cărările blestematei de Îndeletniciri, vag denu mită, a „publicisticei“ (cea mai rea primejdie a omului de talent), ajungând la o adevărată industrie, cu firme stridente țintuite la poarta fragedei lui reputații literare (Femeia cu carne albă, Sânge Închegat, Omul descompus, Rasputin, Al doilea amant al dnei Chatterley, roman plăsmuit cu intenții pornografice și semnat În fals, de rușine sau pentru amăgirea cititorului român, dar nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
îmbrăcăminte, coafură) deosebite, pentru a fi departe de cele tradiționale. Fără a fi la ocazii speciale, îmbracă haine cu ornamente, numai din dorința de a "șoca" de a fi altfel decât ceilalți. Fetele și chiar femeile mai tinere folosesc farduri stridente pentru machiaj, fiind în contrast cu ținuta. Decolteurile exagerate, îmbrăcămintea sumară, le depărtează de sat și le apropie doar de arena circului. Cei mai în vârsta în zadar le explică că o comportare civilizată înseamnă în primul rând "simplitate". A avea o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
jucând cu mine o mică comedie, care, deși s-a repetat de nenumărate ori, nu înceta să mă intrige și să mă amuze când devenisem în privința asta mai sceptic, confruntat cu serioase îndoieli: își subția glasul, care suna cârâitor și strident, atribuindu-l unei pretinse madam Fârlifus (Firlefanz), veche amică picată ca din cer în vizită. Ascultam cât ascultam dialogul caraghios al tatei cu vizitatoarea, care nu neglija niciodată să întrebe de mine, apoi săream iute pârleazul pătuțului meu (pătuț în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
frumusețea naturală e indescriptibilă, cu toate tainele ascunse. Nu spunea Heraclit că naturii îi place să se ascundă? ÎN ATMOSFERA LIRICĂ DE ODINIOARĂ Fac ce fac și mă întorc la orașul meu. Peste istoria veche se așterne tăcerea uzurpatoare, imaginile strident colorate ale prezentului obturează tandrețea și boema orașului de ieri. Amintirile Cetății se mai păstrează în documentele scrise, în memoria vârstnicilor și în evocările așternute pe hârtie, în acestea din urmă pare a fi salvarea. Am recitit în ultimul timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
statului. În țări unde comunismul s-a sfârșit aproape prin negociere precum Polonia natura discursului politic este clar diferită de a României. Asta nu înseamnă că este mai puțin colerică în acele țări politica poloneză poate fi și ea foarte stridentă. Însă, cooperarea în probleme politice majore este parte din politică la fel de mult pe cât este busculada contestării. Un al doilea efect este neîncrederea persistentă a românilor de rând în politică. România a fost singura țară din regiune care părea să aibă
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
rochia roz de matase pentru ziua onomastică“, și până la cele din urmă cu Happy Birthday și eu făcând uneori pe bodogănoasa, cu gâlgâit de emoție în glas. Acum se cântă la Radio „Triana“; tu făceai tare de se auzea quasi strident, ceea ce mă făcea să-ți spun: „Mais, ma chérie, je ne suis pas sourde...“ și tu schimbai docil, pentru ca încetul cu încetul să o aduci iar la tonul voit. Muzica asta are ceva nostalgic de drum lung, pe care să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
marți seara [...] Ieri-seară am plâns de nu mă mai opream. Am plâns, am plâns, am plâns! Ca să uit, ca să sper, ca să trăiesc, am pus discurile de la tine și vocea ta caldă și profundă a răsunat minunat în casă; dar țignalul strident și de mahala al lui L. a stricat atmosfera intimă. Oh, Doamne, tu și cu mine - pe când, spune, pe când? Ce destin cumplit îmi împinge pașii spre prăpastie fără să te pot revedea? Spune, scumpa, scumpa mea, a mea și numai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
făcut din pușcăriile mizerabile, de un primitivism sălbatec medieval, ale comunismului autohton, tocmai „cheia și unealta” mântuirii, o mântuire care În fiecare din cazurile de mai sus lua o altă, adâncă formă umană. Încât, după o jumătate de secol de stridente și false „victorii și eroi” cu duiumul, noi, Românii, să constatăm cu o stupoare ce se Învecinează cu uimirea tembel-infantilă că cei care au păstrat cu adevărat demnitatea umană și națională au fost aceste „figuri În zeghe”, aceși foști demnitari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ales două vârfuri ale literaturii sub comunism: Eugen Simion și Nichita Stănescu. Dacă eram În general de acord cu multe dintre polemicile sale cu Crohmălniceanu - care mai trăia la Începutul anilor nouăzeci, refugiat În Germania! -, dar displăcându-mi unele accente stridente, de-un subiectivism ce-i făcea rău În primul rând articlerului care se voia și se voiește a fi unul dintre spiritele directoare ale literaturii contemporane, când a fost vorba de atacurile la adresa lui Simion și Nichita, complicitatea mea a Încetat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
asistența medicală și cu medicamente, care le prelungește viața și le atenuează suferințele. O Întreagă industrie li se adresează; care le creează și „ideologia” aptă de a suporta acest „rău” de neocolit și, În primul rând, printr-o cosmetizare uneori stridentă În a „uita” de clipa sau ceasurile „dezagreabile” ale sfârșitului. Moartea, prezența și procesul ei „excluse” din viața de zi cu zi și din preocupări, despuind-o de aura ei magică, solemnă, sub care a patronat secole. Moartea, retrasă În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]