4,034 matches
-
de gheață, În inimă, în suflet și-n rărunchi, Copacii se îndoaie dinspre trunchi Și de speranța vieții se agață. Așa suntem cu toții pe pământ, Precum un fir, precum un bob mărunt, Udați de ploi, loviți din greu de vânt, Striviți de timpul care trece crunt. Salvarea o găsim doar în cuvânt: Dacă tu ești, atunci și eu mai sunt. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: GENUNCHI / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1971, Anul VI, 24 mai
GENUNCHI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383571_a_384900]
-
mă cațăr pe coama capriciosului purtător al destinului meu sus, sus atingând torțile celui de-al șaptelea cer, când în cădere liberă până când în cele din urmă, caruselul neobosit în continua-i cursă mă aducea sub tăvălugul bezmetic și mă strivea nemilos făcându-mă una cu întunericul și deznădejdea. Uite așa, se joacă cu viața mea vicleanul, de când m-a prins captivă în cursa lui bezmetică pe cărările vremii și odată cu mine tot ceea ce e parte din viața mea, mă precede
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
măsură a depărtărilor pe care poți să calci navigând cu ochii minții cu vela sufletului lăsată în vânt spre a ajunge din urmă navigatorii ce caut eu la un țărm unde marea nu are valuri stă nemișcată în întinderea ei strivind între maluri lacrimile pământului îndurător de anghel zamfir dan Referință Bibliografică: o mamă pentru fiul meu / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1998, Anul VI, 20 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate
O MAMĂ PENTRU FIUL MEU de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383604_a_384933]
-
-l pun pe-a mea rană Și-apoi să pot să îl fur făr' să spun nimănui. Am să umblu scormonind pe sub frunze Să îți dau de pași și de urma-ți trecută, S-o adun în palmă, s-o strivesc între buze, Să simt gustul trist de iubire pierdută. Am să te caut sub picuri de lacrime reci Și pe sub toți pomii de vânt desfrunziți; Oi răscoli și pe sub umbrele nopților seci Și prin codri pustii, ce zac sub ierni
AM SĂ TE CAUT PRIN TOAMNĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383639_a_384968]
-
răbdătorului pământ și chiar prisosea. Peisajul satului meu, era întocmai cu peisajul dintr-o felicitare de Crăciun coborât din poveste. Lacrimi lungi de gheață franjurau streșinile și când povara cristalelor de apă făceau breșe în masa compactă de nea ce strivea acoperișurile asudate, se prăbușeau la pământ transformându-se în cioburi laolaltă cu avalanșele desprinse de pe acoperișuri. Pe coșurile caselor se înălța în fuioare dezlânate fumul, semn că în case sobele duduiau cu vrednicie, încălzind vetrele și dezmorțind mădulare rebegite de
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
bărbatului era slab, cu un ultim efort i-a prins mâna și a vrut să o sărute, slăbiciunea corpului l-a trădat, neputincioasă mâna a căzut pe pat. A oftat, apoi a privit-o în ochi cu recunoștință, pleoapele au strivit o lacrimă de fericire. Fața, deși palidă, avea o lumină ce venea din interiorul lui, de acolo de unde bunătatea luase loc lăcomiei, se citea pe chipul lui, încă suferind, fericirea. Era ca un om care renăscuse după ce murise odată cu păcatele
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
gândit imuabil, mă reflect în pereți de oglinzi. M-arăt o siluetă în tonuri arămii, creată într-o clipă a jocului alienării părintelui meu, pictorul. Cu privirea zălogită în spatele unei legături plumburii, își înmuiase arătătorul într-o esență de ghindă strivită de-un călcâi nărăvaș, apoi îl îmbibase în uleiul unor nuci nimicite de exacerbate pofte vegetale și-l plimbase pe-o pânză în contur nehotărât. Când întregul cercetat cu latul palmei s-a dovedit acoperit, s-a aruncat asupra ochiului
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > IUBITO NUMAI NU VENI DIN NOU! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Iubito numai nu veni din nou, cu-același colț de rai strivit pe buze, cărări adânci se-nșiră-n părul tău, o toamnă-ți trage clopotul prin frunze! Doar umbra ți-o mai simt foșnind adânc, în patul fără urme de-nserare, se stinge luna când spre cer eu plâng, cerându-ți
IUBITO NUMAI NU VENI DIN NOU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382950_a_384279]
-
merge cu tine oriunde, fă-mă femeia ta! Nu-l reclama! Sanda aproape că plângea, mâna lui Mihai se pierduse între palmele femeii, într-un gest suprem a dus palma bărbatului la gură și a sărutat-o apăsat. Ochii ei striveau lacrimile sub pleoape Mihai a scos din buzunarul de la piept batista albă din cașmir cu monogramă , apoi cu multă delicatețe, la fel cum ai curăța un bibelou fragil și de mare valoare, a șters primele lacrimi care reușiseră să rupă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
și Anton țiganul să i-o fure! I se pusese și ăstuia pata că nuiaua e fermecată. Că...de când a venit ăsta micu’ cu nuiaua lui...armăsarii cei negri ai domnului Ionescu se reped la el cu copitele, să-l strivească, nu alta. Iar când se duce ăsta la ei cu nuiaua lui, se lipesc cu boturile de el. De ce? Că se lasă alintați și țesălați numai de el, fără să le pese de nuiaua lui. Nu e clar că nuiaua
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
să ajungă, acolo, unde inima se află. Ai ascuns sentimente, trăiri, dorințe. Cu ce preț? Ai renunțat la fericire pentru iluzii și minciuni, pentru satisfacția celorlalți. De ce? Ai călcat pe adevăr și principii doar pentru că mentalitatea oamenilor este inflexibilă. Ai strivit imaginea din oglindă. Câte măști dai jos seara când privești în ea? Câte regrete și neîmpliniri numeri atunci când nimic nu îți aduce bucuria și satisfacția zilei încheiate? Câte dureri și insatisfacții blochează drumul spre fericire? Citește mai mult Ai închis
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
să ajungă, acolo, unde inima se află.Ai ascuns sentimente, trăiri, dorințe. Cu ce preț?Ai renunțat la fericire pentru iluzii și minciuni, pentru satisfacția celorlalți.De ce?Ai călcat pe adevăr și principii doar pentru că mentalitatea oamenilor este inflexibilă.Ai strivit imaginea din oglindă. Câte măști dai jos seara când privești în ea?Câte regrete și neîmpliniri numeri atunci când nimic nu îți aduce bucuria și satisfacția zilei încheiate?Câte dureri și insatisfacții blochează drumul spre fericire?... XXX. ILUZIE SAU VIS, de
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
menghină și nu părea să vrea să-i dea drumul. Gilă a strâns din dinți cât a putut, dar adversarul lui, fiind mult mai mare decât el, îl strângea din ce în ce mai tare. Și-a înăbușit un oftat, în colțul ochilor a strivit o lacrimă de durere, dar nu a cedat. Într-un târziu când a simțit că este la limita suportabilității, băiatul i-a eliberat-o. Gilă a băgat mâna, aproape paralizată, în buzunar, în schimb privirea i-a rămas țintită în
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
foame și nu s-a gândit la sublim, decât în virtutea stomacului său. Ea este de iertat. Dar, cum să ierți pe cei care ies din sânul ei, se proclamă elite, își impun salarii bune pentru galerie și în schimb sufocă, strivesc, fură, violează, omoară în tăcere. Nu-i oare, aici, pentru totdeauna, falimentul unei Revoluții? - Datorită poziției dumneavoastră intransigente și a declarațiilor cu ecou internațional ați primit de curând o nouă invitație de a reintra în politică. - Am afirmat demult și
„Trebuie să trăieşti şi să lupţi”-interviu imaginar cu scriitorul şi publicistul Panait Istrati (n. 10 august 1884 – d. 16 aprilie 1935) Partea I [Corola-blog/BlogPost/92396_a_93688]
-
...Cu ilustrații din CESARE RIPA - Della novissima iconologia (Padova, 1625) -, cea de-a 18-a carte semnată de vulcanicul poet Theodor Răpan te lasă mut ca o catedrală gotică al cărei prag abia l-ai trecut. Te strivește, parcă, prin răceala de gheață a zidurilor sale urieșești, prin pereții de statură titanică, dar goi, în care spiritul imperial nu te mângâie, ci urlă de-ți sparge timpanele sufletului, cerându-ți supușenie totală, deloc crâcnire și niciodată speranță că
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
19 și 20 de ani care cad sub gloanțele acelorași nemernici dacă nu tot niște copii. Glorie veșnică vouă copiii noștri eroi. Cu ce a greșit acest popor în fața istoriei, a Dumnezeului său? Cu nimic alta decât că nu a strivit la vreme năpârcile. Dar tragicele zile vor trece. Tributul de sânge pe care l-a dat poporul are drept răscumpărare zilele libertății ce vor veni. Ale demnității neștirbite. Ale sentimentului că ești om. Nu o rotiță într-un mecanism infernal
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
Să ne trăiești”. Ei bine, nu. Destul, năpârcă! Țara a vrut să trăiască fără tine. Țara a vrut ca tu să crăpi, în sfârșit. Iar ea să trăiască în veci, în libertate, în democrație, în fericire. Pe tine te-a strivit cu călcâiul ei uriaș și apoi s-a spălat îngrețoșată. Peste o generație amintirea ta odioasă se va spulbera în tenebrele istoriei din care te-ai zămislit. Ptiu! x Am scris pamfletul ”Năpârcile”, dintr-o suflare, în ziua de 24
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
într-un canion alb. În stațiunea montană de lângă Aomori, stratul de zăpadă a depășit cinci metri și jumătate. Este un record absolut pentru Japonia. Nu vă lăsați amăgiți de frumusețea peisajului, desprins parcă din basme. Tonele de zăpadă amenință să strivească locuințele din cătunele de munte. Pe acele meleaguri, oamenii sunt obișnuiți cu zăpadă multă. Însă chiar și ei se întreabă la ce încercări vor mai fi supuși în iernile viitoare, care par din ce in ce mai grele. stirileprotv.ro
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93320_a_94612]
-
tradiții ?!? Era, atunci, un patrulater european, în mijloc cu o superbă grădină dominată de statuia eroului necunoscut din marele război al civilizațiunii. Eroi care din plin au contribuit la formarea României dodoloațe ! Acum soldatul a fost mutat în altă zonă. Strivit de ziduri. Și-a făcut datoria, așa că ... Centrul este dominat de clădirea Consiliului Județean, ce găzduiește și Prefectura (!?!), Hotelul și Casa de Cultură ce poartă numele acidul național Constantin Tănase, căruia îi este închinat festivalul de satiră și umor, ce
și cu SERGENTUL, ZECE !…(file de jurnal paranormal) [Corola-blog/BlogPost/93402_a_94694]
-
are Să se ciobească-n timpuri străvezii. Tu stai alături ca în veșnicie Și-n gândul meu ce-n vreme s-a oprit Purtând o lună albă pe tărie Și-alt soare peste sufletul zdrobit. Dar țipă corbii prinși între destine Strivind tăcerea-n liniștile ei Acolo unde-s diminețile senine, Iar visele se-neacă-n ochii mei. ASTĂZI TE VAIEȚI Astăzi te vaieți, știu că nu ți-e bine Am fost departe, recunosc și zic; Ce-ai vrea să fac dacă
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
adaugă Moliere, din cealaltă parte a cimitirului. Unde nu sunt dușmani, nu este victorie, spunea Balzac, dar nici unde nu sunt prieteni nu este victorie, adăuga un om hâtru. Când te sărută un ipocrit, numără-ți dinții. Îngeri cu aripi strivite de sfere, râuri care sunt înmormântate, piatra lovită de copite, o dragoste neterminată ne apasă, uneori pământul este mai curat decât cerul. Eu scriu tragedii, spune Dionisos. Cine îl crede? Omenirea seamănă cu ursul fugărit de foame din pădure. Așa
NEVER de BORIS MEHR în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383243_a_384572]
-
Articolele Autorului Am obosit de tot ce-n lume se-ntâmplă azi, ca un blestem. Chem vrăjitoarele pe nume și îngerii și demoni chem Să îmi aducă fiecare un talisman de vindecat, Sau să mă calce în picioare, să îmi strivească un păcat. Păcatul de-a iubi orbește și de-a ierta mult prea ușor Când oamenii aruncă pietre în primăverile ce mor. Să curgă sânge și cangrene să viermuiască-n flori de măr, Minciuna să-mi sărute dorul, batjocorind un
SCRIU DESUET, VETUST ŞI DEMODAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383319_a_384648]
-
cerga de-ntuneric Acolo, în tărie, sub licărul feeric Al aurei divine, pornirea-mi de rebel Mi-o schimbă Dumnezeul în aurit inel. Cu fiecare noapte îmi redevii mireasă, Din depărtarea vremii, cu voia ta aleasă. Când se îngână zorii, strivit în așternut, Te mai pețesc odată cu ultimul sărut. *** Referință Bibliografică: Mireasă-n fiecare noapte / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1924, Anul VI, 07 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate
MIREASĂ-N FIECARE NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383321_a_384650]
-
ideea unui asemenea spectacol. Pe urmă, se reia iluminatul și licuricii pălesc, chiar devin incomozi, findcă se vâră peste tot, cad în mâncarea adusă pentru banchetul nocturn. Oameni anume pregătiți încep să-i alunge cu niște evantaie uriașe, să-i strivească, să-i măture. C-un minciog mare și des, ar putea, în beneficiul serii viitoare, să recupereze mii de insecte. Dar organizatorii știu că niște licurici obosiți noaptea următoare nu vor fi îndeajuns de strălucitori sau vor zbura greu, influențând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
categorie etică. Și nici estetică, pentru că, marcați - din fașă - de morbul crimei, nu vor avea nicicând o aplecare adâncă asupra formelor perfecte. Asupra culorilor adevărate. Asupra sunetelor imperceptibile. Asupra inefabilului. Maturi, vor complota din instinct. Viermi pe care nu-i strivesc pentru că aștept să devină pupe: poate se vor preface în fluturi. Așa cum tinde, tardiv, zbătându-se în gogoașa sa, Filozoful. Actorul va pieri sufocat în propriile lui dejecții. Pentru că se cacă mai mult decât mănâncă. Romancierul e încurcat în firele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]