1,237 matches
-
au batjocorit și mai mult, arătîndu-se necredincioși față de Mine; 28. și anume, cînd i-am dus în țara pe care jurasem că le-o voi da, și ei și-au aruncat ochii spre orice deal înalt și spre orice copac stufos, acolo și-au adus jertfele, acolo și-au adus darurile de mîncare care Mă mîniau, acolo și-au ars miresmele de un miros plăcut, și acolo și-au turnat jertfele de băutură. 29. Eu i-am întrebat: "Ce sunt aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
a treia, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit, astfel: 2. "Fiul omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, și mulțimii lui: "Cu cine te asemeni tu în mărimea ta? 3. Iată că Asirianul era un cedru falnic în Liban, ramurile lui erau stufoase, frunzișul umbros, tulpina înaltă, iar vîrful îi ajungea pînă la nori. 4. Apele îl făcuseră să crească, adîncul îl făcuse înalt, rîurile lui îi scăldau răsadnița, și își trimiteau pîraiele la toți copacii de pe cîmp. 5. De aceea, tulpina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
trimițându-ne la mal, ne-a debarcat. Ne-am luat rămas bun și am promis că ne vom întoarce. Altam Bianca Clasa a IX-a La câmpie Este vară! Soarele răsare și încălzește toată câmpia. Iarba este proaspătă, verde și stufoasă, ca o țesătură din zestrea bunicii. În zare se văd păsările obosite de atâtea călătorii, dar care încă ciripesc de bucurie. Cuiburile lor au încărcat toți copacii din zonă în tot acest anotimp. Lumina soarelui ocrotitor încălzește toată valea din
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
nchid ochii și-mi imaginez un raft de bibliotecă - românii despre angloamericani, francezii, nemții, englezii, italienii și rușii despre români, românii despre ruși, germani, englezi, Biserica Română între Moscova, Athos și Vatican ș.a.m.d. - că întrevăd deja o coadă stufoasă, profitabilă pentru toată lumea, la standul ICR de la Salon du Livre 2020... Trei. Cine și când își va aronda responsabilitatea unei colecții editoriale care să le facă tinerilor educația judecății estetice a unui tablou, a unei sculpturi, a unei expoziții, a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
însoare cu ea, Pygmalion știe că statuia va primi, o dată cu viața, și condamnarea morții. Totuși, nu ezită. Apoi, Icar nu e și el un romantic? Narcis nu e un romantic atunci când așează un mormânt în adâncul cunoașterii de sine? în stufoasa legendă a lui Empedocle apare, întîi, un personaj excentric ce se credea de origină divină, umbla cu sandale aurite, cu o mantie de purpură pe umeri și cu o ghirlandă de lauri pe cap, ghicea viitorul și împărțea rețete de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
E la fel cum ai opune unui "cor antic" o flecăreală de la un chef. Când am ajuns la răspântia pe care o căutam, ea arăta altfel de cum o lăsasem. Acum, acolo, era o esplanadă mărginită de copaci uriași, cu coroane stufoase, printre crengile cărora lucea marea. Am coborât, încet, o scară de lemn. Jos, mă aștepta un bărbat roșcovan, cu barbă, care vroia să-mi arate ceva. Valurile aduseseră o nimfă moartă la țărm. Brusc, pământul a început să se scuture
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
salariul cuvenit și scrisoarea lui m-a descurajat, deși pentru mine o evadare din Iași ar fi fost foarte binevenită. Căci nimic nu întrece mărginirea provincială a Iașului, șicana de vorbe înrădăcinată la Junimea, felul de a discuta, îndeajuns de stufos, cu care onorata societate întîmpină de la o vreme orice lucrare. Pe de altă parte trebuie să ținem totuși seama că această societate este într-adevăr singura care arată oarecare pricepere în ce privește producțiile literare. De la un timp încoace această pricepere a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cu o pensie de bătaia de joc a lumii, cu soțul mort,în urma unui accident de șantier; cu copii care te-au părăsit, ca pe un gunoi - ce poți face, altceva, decât să te înghesui, odată în lună, la coada stufoasă de la ușa primăriei, pentru pomene de o sticlă cu ulei, un Kg de făină, un pachet de zahăr, un tacâm de pasăre, și două pâini albe. Pe deasupra, până nu demult, pomana se repeta, de douăsprezece ori pe an. Tot de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fost dat să văd pe cineva care să pară un aristocrat îmbrăcat țărănește, înalt, cum îl arata un tablou comandat de "unchiul George" la Cluj, unde bunicul se dusese să-și vadă fiul aflat la facultate, blond, cu o mustață stufoasă, îmbrăcat cu un cojocel înflorat peste cămașa de bumbac (era iarnă, probabil), cu cioareci și cizme, are o distincție de boier în redingotă. În copilăria mea, se vorbea despre el cu respect, ca despre un fost stâlp al satului, ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a șaptea. 15. Atunci au trimis să răspîndească vestea aceasta în toate cetățile lor și la Ierusalim: "Duceți-vă la munte și aduceți ramuri de măslin, ramuri de măslin sălbatic, ramuri de mirt, ramuri de finic, și ramuri de copaci stufoși, ca să faceți corturi, cum este scris." 16. Atunci poporul s-a dus și a adus ramuri, și au făcut corturi pe acoperișul caselor lor, în curțile lor, în curțile Casei lui Dumnezeu, pe locul deschis dinaintea porții apelor și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
zi ea. Și așa mai departe. Dacă mă gândesc bine, Des choses cachées... e probabil și primul text în care fiica mea și-a băgat nasul la tradus, pentru că mai pălăvrăgeam despre asta când mă împotmoleam eu în vreo structură stufoasă. Cristian i-a menit un destin de traducător, care s-a împlinit apoi cu vârf și îndesat... Însă e clar, primul an al băiatului meu mi-a redeschis în forță pofta de muncă. Am scris de zor prima parte din
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
că de la postul de radio s-a molipsit de jurnalism (contra jurnalismului n-avem vaccin și nici praf de purici, dar nici nu ne trebuie pentru că jurnalismul nu vrem să-l stârpim). Ticuță-Suflețel are spinarea tigrată, o coadă stufoasă, ca de veveriță, botul, burta și picioarele - albe ca zăpada. Pe bot are un triunghi alb perfect. Îi plac trei cuvinte: „Da!”, „Așa!” și „Bravo!” Protestează când aude: „Nu!”, „Dă-te jos!” sau „Nu-i voie!”. Atunci cască disprețuitor gura
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
un tors plin de recunoștință... Altfel obosește și nu mai face nimic. E periculos, copii, să nu le mulțumiți celor care fac lucruri bune pentru voi... Știți de ce? Pentru că se pot descuraja și nu le mai fac. Pe coada mea stufoasă, prieteni, e mult mai bine să le zâmbiți imediat binefăcătorilor voștri, să le mulțumiți dar să nu uitați să le spuneți și pentru ce le mulțumiți. De exemplu: „Mulțumesc că te-ai jucat cu mine!” sau „Mulțumesc că m-ai
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
lungă, cu ciucuri, și am stat ghemuit pe un scaun până seara, când am ieșit la cină. Mi-era milă de PAM, că i-am doborât draperia, dar eram tare mândru de mine. Noroc că am coadă - și încă una stufoasă -. O pot ridica nu numai când mă întind ca un arc, ci și când simt că sunt un motan frumos, deștept și pornit pe fapte bune. Pentru cine n-are coadă, cred că-i mai greu să arate cum e
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
intrare, pe scările palatului, în pridvor, miroase a nefericire. Știți, copii, cum miroase nefericirea? Miroase greu. A tristețe și a singurătate. Chiar așa stau lucrurile: Verde Împărat e grav bolnav. După ușa asta mare, din lemn sculptat, pe coada mea stufoasă, că se află chiar el, Verde Împărat, care, la fel ca arborii, ...precis nu mai e deloc verde, adică sănătos și în putere. Dar ce se întâmplă acum? Stop! Nu putem intra. O doamnă bătrână-bătrână, cu fața zbârcită- zbârcită și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Poftiți în vagoane, copii, adică poftiți în visul lui PAM! PAM doarme dusă și parcă nici nu-i pasă de câte lucruri îngrozitoare se petrec în visul ei. Noi, Ana și cu mine, am ajuns - știți unde? Pe coada mea stufoasă, că am ajuns tocmai în Maramureș. Și aici sunt munți. Licuriciul și râma ne-au adus aici. Drumul șerpuiește ca o râmă mai mare. Ana le-a mulțumit frumos mititeilor, a mângâiat ușor licuriciul pe care îl portă mereu în
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ceilalți, dacă ne primește Prințul pe toți și dacă acceptă să ne sfătuim cu el... Brrr. În sfârșit, am ajuns pe creastă. Bate vântul tare, dar ne ținem bine pe cărarea asta îngustă, și eu și Ana. Pe coada mea stufoasă că e o cărare foarte îngustă dar nu mă clatin deloc. Nici spre dreapta, nici spre stânga. Pantofii albaștri o duc pe Ana unde vrea ea... Acum pantofii ei înaintează rapid și nu-i poate clinti nimeni și nimic din
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
din diamant. Un adevărat castel de basm... Poate că visez. Ar fi adică un vis în vis. ...M-o fi bătut rău vântul, am înghețat, poate, de frig, ca doamna viperă, și acuma visez frumos. Dar, nu! Pe coada mea stufoasă că nu-i vis. Nu-i visul meu, adică, e visul lui PAM, dar pentru mine e chiar adevărat. Ana sare în sus și strigă: „Ura! E aici! Am ajuns. E Castelul Prințului Culorilor!” Eu mă abțin. Din cauza acelei vorbe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
aici Ana, cu pantofii ei albaștri, și i- ar preface pe toți ăștia în stane de piatră - eu aș putea să mă reped la ei și doamne ce le- aș face! I-aș zgâria rău de tot! Pe coada mea stufoasă, că i-aș învăța minte. Și cum ei nu mă pot vedea, pentru că numai Prințul are Culoarea Culorilor cu care pot fi văzut, îmi vine să râd, ha-ha-ha, zmeii ar putea crede că s-au bătut și s-au zgâriat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și i-am pierdut din ochi. Recapitulez: Deci ei și-au împărțit treburile. Dar sunt cam multe și cam urâte treburile lor. Să-ți invidiezi sau chiar să-ți urăști vecinii, rudele, prietenii sau colegii pentru că au o coadă mai stufoasă decât a ta, sau o casă mai mare, o mașină mai nouă sau pentru că sunt mai respectați sau mai iubiți decât tine... Pfui, nu mi se pare deloc ca lumea. O altă grozăvie: Răzbunarea să-și facă de cap, la
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
la Castel fără să am habar că merg pe creastă și fără să văd vipere trezite de căldură? Ana se uită la mine. Parcă ar vrea să-mi spună ceva. Se apropie de mine și îmi explică. Pe coada mea stufoasă, copii, aflu de la Ana că eu, de fapt, nici n-am plecat nicăieri, am fost, tot timpul ăsta, aici în Castel. N-am fost la zmei? Cum adică n-am fost, când am văzut tot ce au făcut, am auzit
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
era o oglindă, iar un dulăpior cu o ușă din oglindă era agățat de peretele opus. Deplasînd ușa, reuși să se vadă în profil. Jack îi răsese barba și-i potrivise mustața. Părul lui cărunt, dat de pe frunte, se aduna stufos în spatele urechilor, creînd imaginea impresionantă a unui om de stat. își puse mîinile în șold și-și zise calm: — Cînd lordul Monboddo spune că a făcut tot ce s-a putut pentru Unthank, ne minte sau a fost mințit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-l arunc pe una din laturile libere. Dar l-am căutat degeaba. Dispăruse. Găsise singur calea... Am mai rămas, nu știu cât, pe bancă. Trecuse vremea erorilor. Soarele începea să coboare. Departe, lătrau niște câini. Doi oameni umblau printr-un copac stufos. Poate aveau o schelă acolo, făceau un turn, cine știe, dar eu, de pe verandă, nu-i vedeam decât pe ei și copacul. Pe ei, umblând prin copac. Când au coborât, venise timpul să intru și eu în casă. * Claude Papper
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Dar, lucru uimitor, într-un fel, simțea o ușurare! Deci Cayle începea să aprecieze valoarea părinților. Descinse placa video și spuse: - Veniți să luați banii. Imaginea care apăru pe ecran era a unei fețe ciudate, cu fălci late și sprâncene stufoase. Individul spuse: - Vă vorbește Clerk Pearton de la BANCA A CINCEA din Ferd. Am primit o cambie vizuală de zece mii de unități în contul dumneavoastră. Cu comision și impozit, suma necesară va fi de douăsprezece mii o sută de unități. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mi-i de mărăcine Și cuptiorul de ciuline. - Și m-aș duce, zău, m-aș duce Da mi-i calea-n cruce Și nici c-o să pot răsbate De străinătate, De copacii cei căzuți, De voinici stătuți, Și de tufele stufoase, De fete frumoase. 108 Frunză verde de măr dulce, Blăstemul maicii m-ajunge. De-ar fi Prutu-n deal la cruce De trei ori pe zi m-aș duce, Dar mi-i Prutu mai departe, Nu pot merge făr de carte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]