5,716 matches
-
console rouge, comme les mures, et une armoire avec beaucoup de miroirs. La sale de bain, très spacieuse, avec un jacuzzi, toute pleine de miroirs, et la terasse, à une vue sublime sur la ville qui me fait sentir le sublime, sont mes préférées." Timpul trecu repede. Curând rămasei iar fără bani și trebui să lucrez ca dansatoare într-un club din Franța. Folosind numele de fată al mamei, folosind și nume false, reușii să fac imposibilă orice depistare a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și nu pot pentru că a avut un potențial spiritual extraordinar a început să vorbească pentru a-l abstractiza, defini, înțelege, valorifica? Iar această descoperire se bazează doar pe înțelegere și o siguranță propice. Un moment de plăcere pură care atinge sublimul lasă mintea clară pentru o experiență absolută. Momentele de fericire trebuie trăite cu orice preț; sunt atât de rare. Fericirea e efemeră. Apare mereu ceva care să ne arate că am visat lumea greșit. Individualismul e cu atât mai apreciabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să fac popas cu povestirea mea, Eugen avea treizeci și patru de ani. Și, cu toate că era înzestrat cu un spirit care, cu micile lui păcate, era cu totul plin de bunătate în munca sa neîntreruptă și bine făcută pentru aproapele său - această sublimă abnegație, ce dintotdeauna l-a împlinit pe om și l-a făcut mai nobil -, este imposibil de explicat clar ce s-a întâmplat, de fapt, cu acest bărbat, căci dintr odată, într-un moment pe care nimeni n-a ajuns
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Domnul meu a vrut ca eu să mă deprind cu virtutea răbdării, a ascultătii și a supunerii necondiționate, pe care să le folosesc laolaltă în slujba aproapelui meu, în cea mai blândă, mai suavă și mai adâncă străduință de iubire. Sublim tezaur de mărinimie, ce să zic... Ei bine, greșit! Atâția ani numai asta am făcut, am stat în spital și am văzut cum suferința îl chinuie pe om, și am încercat, după puterea și priceperea mea, s-o alung sau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iveală, într-o răbufnire neașteptată, ce te face să tentrebi dacă nu cumva Îl ai pe Dumnezeu în tine! Întocmai așa, ei bine, se petrecu și cu eroul acestei povestiri, căci, într-o clipă Istorisiri nesănătoase fericirii 99 de sclipire sublimă, își aminti de mai vechiul și mult-îndrăgitul său obicei, cu care se îndeletnicise ori de câte ori avusese ocazia în trecut, și anume scrisul. Astfel, cugetând serios la acest lucru, parcă deja și pornise în el agitația febrilă, care apare întotdeauna înaintea marilor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
căci acele biete întâmplări de toată ziua, la care fusese el nevoit să ia parte, tot timpul și fără voia lui, până atunci, de acum înainte, ei bine, le putea foarte lesne schimba pe dulci deliruri relaxante, căci „acea stare sublimă de deplin extaz merită toată osteneala” - așa obișnuia el mereu să spună mândru. Iar această stare a lucrurilor avea să dureze câteva luni bune. Cu toate acestea, însă, contrar total tuturor acestor aparențe, care ar putea repede părea - nu-i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ales că, se pare, nu numai eu gândesc și simt în felul acesta. Altfel, nu-mi pot explica deloc cum de femeia lângă care am stat, chiar puțin mai înainte, în bancă la slujbă, exact în vreme ce se interpreta un cântec - sublim cântec! -, și-a scos ușor ochelarii de vedere de la ochi și, tăcută, și-a șters cu insistență lacrimile fierbinți, care se încăpățânau să-i curgă și să-i tot curgă! Firește, de la muzică a plâns dânsa, pentru că muzica i-a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prima vedere. Scurtă radiografie a unei națiuni asistate Mură-n gură.... Vorbă proastă O vedere inițială asupra Japoniei poate fi excitată de o mulțime de lucruri: riscând o glumă de un gust îndoielnic, aș zice că spectrul variază de la imaginea sublimă a Marelui Buddha (Daibutsu) de la Kamakura (despre care voi mai vorbi într-un rând) la cea a prozaicelor bude, descrise cu atâta vervă de Andrei Pleșu. Pentru că trebuie, totuși, să încep de undeva, vă voi spune că, personal, am fost
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
biletul să fie arătat și la urcare, și la coborâre. Nu mai are nici un rost să vă povestesc despre crucile pe care ni le facem post factum... Vin dintr-o țară latină în care leneveala (eu numesc, afectuos, "contemplație" acest sublim fenomen care m-a definit încă din copilărie, traumatizat, cum eram, de perspectiva temelor de algebră și de geometrie, preschimbate brusc în teribile arcana coelestia) și fentarea grațioasă a legii se găsesc la loc de cinste. Astfel, îmi vine destul de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lor ascunse. El știe că nu forțează ordinea lumii, ci o urmează cu subtilitate, cunoscând momentul în care liniile de forță se aranjează astfel încât să îi acorde supremația. Mai mult decât atât, el nu este niciodată singur, povara necruțătoare a sublimei sale irepetabilități nu îl apasă: el este o fugară expresie a unui subiect colectiv, care, în acest moment, l-a ales pe el drept recipient. Obsesia afirmării de sine, încrâncenarea de a ataca redute îl ocolesc. De aceea forța lui
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Atunci când nu va mai fi loc în iad, morții vor colinda pe pământ. Peter/Ken Foree, Dawn of the Dead Problema morții este singura care merită, cu adevărat, atenție. Trebuie precizat, ab initio, că thanaticul s-a menținut în sfera sublimului doar atâta vreme cât el a constituit obiectul pur al metafizicii sau măcar pretextul estetic al unei subcomponente a literaturii romantice. Trăim însă într-o epocă în care suportul vizual se substituie într-o măsură din ce în ce mai accentuată celui scris, în care cartea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ca sigur că face față vechii proze a doamnei de curte. Oare așa să stea lucrurile? De vreme ce noi, balcanicii, suntem, cu toții, rude mai îndepărtate sau mai apropiate ale lui Stan Pățitul, vă sugerez să nu pornim de la idei preconcepute și, în sublima expresie a lui Chicoș Rostoganul, să intrăm în makerie... Subiectul romanului japonez pe care îmi propun să-l discut în continuare în oglinda celui românesc este mai puțin familiar cititorului de la noi, deși opera se găsește de mult timp în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
îmbălsămat de mirosul florilor sălbatice și de acel parfum răcoros al frunzelor de curând crescute, răspândea peste tot o suflare învitătoare; păsărelile (ah, iarăși diminutivele care îl excedau pe Maiorescu, n. m.), săltând prin crăngi, cântau acele mii de melodii sublime care inspiră în inima omului și melancolie, și plăcere (liber la batiste, vă rog, n. m.)". În ambele extrase, prezența umană este mai mult sau mai puțin implicată (firește, ca insolit recipient emoțional al parfumului naturii), însă doar în primul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dumneavoastră vor da crezare faptelor mele de neînchipuită vitejie: în timp ce, în Germania, am rezistat eroic în fața unui respectabil homosexual și a umbrelei dumisale, în Japonia, am avut tăria să mă sustrag de la jocurile erotice ale unor minore mânate, în expresia sublimă a unei prietene, de hormoneală. Sfârșit de partidă: jocul ca ființare absolută În fiecare om autentic, se ascunde un copil care vrea să se joace. Friedrich Nietzsche În Homo ludens, Johann Huizinga plasează conceptul de "joc" la baza tuturor activităților
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
șters! Fără îndoială, îl putem admira și noi pe cel care se mulțumește cu datul imediat, fără freamăt în fața promisiunilor orizontului larg, dar să fim serioși: cine, cu capul pe umeri, îl va prefera vreodată pe Candide, cultivatorul de varză, sublimului Don Quijote? Cultura noastră, spre deosebire de cea japoneză, a glorificat și glorifică în continuare, sub diferite forme, dorul de nestăvilit pentru absolut, căutarea cu orice preț a fericirii totale, a împlinirii de sine pentru sine, fie în această lume, fie în cea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
odihnim. Acum, Muză, să cântăm despre bloguri Scrieți, băieți, numai scrieți. Ion Heliade Rădulescu Ca lectori pățiți, presupun că ați zâmbit condescendent încă de când ați citit titlul bucății în sumarul volumului. Parând elegant de la debut, trebuie să vă spun că sublimul vers de mai sus mi-a fost inspirat (insolit afflatus de grad secund) de un obscur poet englez din secolul al XVIII-lea, care se autodefinea ca "afundat în transă sacră". Paul Valéry afirma odată că Pythia îți dăruiește numai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
universității din München în semestrul dificil din iarna lui 1918-1919, cu titlul Știința ca profesie, explicase: Este destinul epocii noastre, prin raționalizarea și intelectualizarea specifice ei, și mai ales prin descântecul aplicat lumii, ca tocmai valorile ultime și cele mai sublime să se retragă din sfera publică pentru a se refugia în împărăția de dincolo a unei vieți mistice sau în fraternitatea relațiilor imediate dintre indivizi"10. Nu este întâmplător deci că oamenii din lumea noastră "descântată" cu greu își găsesc
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mereu. Găsesc sensul vieții doar când mă transcend pe mine însumi pentru a ajunge la o persoană, la o societate sau la un lucru căruia să mă dedic. Ar fi greșit, totuși, să ne gândim doar la lucrurile mari și sublime și să uităm viața de toate zilele cu sarcinile ei. Sensul "mic" Am subliniat încă de la început: încrederea mea de fond în realitate nu elimină pentru totdeauna problematicitatea existenței umane. Acest fapt este valabil îndeosebi pentru lume în dimensiunile sale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
misticii. Dar tocmai în acest punct încep problemele actuale. Mistica este mai mult decât acea experiență religioasă prezentă în toate religiile, împreună cu sistemul doctrinar, etică și rituri. Există numeroase genuri de experiențe religioase ce nu pot fi considerate mistice. Senzația sublimă care se trăiește în timpul unei frumoase celebrări religioase, emoția în fața unei minuni naturale sau culturale, sentimentul de protecție al unui loc sacru, experiența apartenenței la o comunitate care se simte într-o manifestare religioasă de masă, într-o convertire, în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
bisericii iubiților noștri morți și încurajarea divină a celor în viață. Maiestatea și solemnitatea serviciului divin din capela crematoriului, a impus și celor mai îndârjiți dușmani ai cremațiuni; predicile ce le ține veneratul nostru preot cu ocazia incinerărilor sunt o sublimă hrană sufletească"104. Alături de Șerboianu era menționat ca având un rol similar la Capela Crematoriului Cenușa cantorul Emil Borenski, ce îndeplinea serviciul religios pentru cei care optau pentru incinerare dar erau de rit mozaic 105. Și în raportul de activitate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
acel moment. Astfel, cimitirul îl percepea ca un oraș de morți, unde crucea devenea simbolul prim prin excelentă iar o asemenea stare îl făcea să exclame: În fața crucii, care-i amintește lupta cu viața și-ți descoperă un ideal mare, sublim dar... depărtat, te simți mai mic față de veșnicie; îți dai seama cât de deșartă e viața; îți îmblânzești sălbăticia omenească; desfrânarea simțurilor dispare; noi ne renaștem și trăim clipe de adevărați creștini"118. Crematoriul îi apărea astfel ca un spațiu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cremaționiste și de aceea merită citată în întregime: "Însuși Dumnezeu iubește focul; că-l încuviințează și-l consfințește ca pe singurul element purificator și demn de majestatea Lui și că nimic din ceia ce este pământesc nu poate fi mai sublim ca focul. Dacă însă îl găsim, în Scriptură, dat și ca pedeapsă pentru păcate, cuvântul "pedeapsă" exprimă numai părerea noastră omenească, pe când în rațiunea și intenția Dumnezeirii această intervenție, atât de drastică pentru noi muritorii, nu este decât o simplă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
crucile și soclurile fiecărui mormânt, unde se destăinuiesc cele din urmă dorințe ale celui ce a murit și mă cuprinde un fior de groază și milă. În fața crucii, care-i amintește lupta cu viața și-ți descoperă un ideal mare, sublim dar... depărtat, te simți mai mic față de veșnicie; îți dai seama cât de deșartă e viața; îți îmblânzești sălbăticia omenească; desfrânarea simțurilor dispare; noi ne renaștem și trăim clipe de adevărați creștini. Cimitirele noastre din România sunt, cu mult mai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
biserici, în case și religii și pe la mormintele celor dispăruți. Focul a fost și este singura jertfă de onoare, pe care omul de totdeauna, a adus-o lui Dumnezeu, căci cu nimic altceva nu I-a putut asemăna măreția și sublimele Sale atribute, decât cu "focul", acest element în care nu există necurăție și nici materie destinată putreziciunii. După căderea în păcat a strămoșilor noștri Adam și Eva (oameni necurați de aici înainte) vedem din Sf. Scriptură, că Dumnezeu a rânduit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cele relatate în acest capitol se vede că Însuși Dumnezeu iubește focul; că-l încuviințează și-l consfințește ca pe singurul element purificator și demn de majestatea Lui și că nimic din ceia ce este pământesc nu poate fi mai sublim ca focul. Dacă însă îl găsim, în Scriptură, dat și ca pedeapsă pentru păcate, cuvântul "pedeapsă" exprimă numai părerea noastră omenească, pe când în rațiunea și intenția Dumnezeirii această intervenție, atât de drastică pentru noi muritorii, nu este decât o simplă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]