2,461 matches
-
București, 2013, 1056 p. (2 volume), 46.00 RON. Popularitatea imensă de care s-a bucurat victorianul Charles Dickens ca scriitor, atît în timpul vieții, cît și post mortem, a constituit mai curînd un obstacol în calea receptării sale critice de subtilitate. S-a cristalizat, în timp, stereotipul cultural că autorul lui David Copperfield nu depășește un anumit nivel al abilităților epice (în speță, cel al povestirii) și, ca atare, exegezele de mai mare rafinament eșuează în cazul său. Uneori, se sugerează
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
Ficțiunea se construiește acum sui generis, nemaifiind „invenția” exclusivă a unei singure conștiințe auctoriale. Deus otiosus, acel autor omniprezent și omniscient al trecutului, se descompune ireversibil, în modernism, în rețeaua semiotică a propriei creații. David Copperfield, o altă capodoperă a subtilităților metatextuale, este cel de-al optulea roman publicat de Charles Dickens și a apărut în folieton (între 1849 și 1850) înainte de a fi un volum de sine stătător (în 1852). Textul a fost apreciat încă din faza tipăririi sale seriale
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
cred, pe bună dreptate, că romanul e cel mai autobiografic dintre creațiile autorului Marilor speranțe) și un triumfalism lipsit de ostentație, indus de tehnica premeditată a happy ending-ului. Totuși, dincolo de stereotipurile epicului pencilensian, descoperim aici și nuanțe arhitecturale de mare subtilitate, care - să recunoaștem - l-au consacrat, în fapt, pe scriitor în istoria culturală a Regatului Unit. Nu întîmplător trimiteam, în titlu, la o cunoscută metaforă a lui Alexandru Paleologu (folosită de el în explorarea Baltagului sadovenian). David Copperfield pare, în
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
în zorii evoluției sale, Didahiile vădesc o certă creativitate verbală, raportabilă în mod util la generosul concept de "literaritate condițională", teoretizat de G. Genette. Rigorile exprimării în românește a unui univers funciarmente complex și abstract pentru un public neinițiat în subtilități teo-metafizice induceau imperativul plasticizării limbajului, cu toate inerentele și explicabilele stîngăcii. Conștientizîndu-și, de la bun început, menirea specială, Antim se arată compătimitor: "...să vă fiu de mîngîiare la scîrbele robiei cei vavilonești a lumii aceștia... și dimpreună cu dumneavoastră să pătimesc
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
al observației și își ia distanță față de personajele pe care le creează. Chiar această filiație avea să o conteste Tudor Arghezi, într-un Medalion Valjan, publicat în "Vremea" (1936), cu nedrepte caracterizări la adresa maestrului, coborât pentru a scoate în evidență subtilitatea artei presupusului discipol: "N-aș putea să identific, însă, preferința din care domnul Valjan se socotește într-un interviu ucenicul lui Caragiale. Am avut plăcerea, de care nu se pot bucura mulți din generațiile mele, să-l cunosc și pe
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
mai cumplit, pe care fără discuție l-a presimțit, sau pe care a început să-l bănuiască pe la mijlocul întîlnirilor noastre, lăsîndu-mă să pricep asta, era imposibilitatea conceperii acestor două marionete ca niște simple păpuși mecanice, cu alte cuvinte inconștiente de subtilitățile și subtilizările de informații care circulau înlăuntrul careului nostru; repet: lucrul cel mai cumplit nu era că eu sau doamna S. ne comportam ca niște contururi perfect previzibile unui insolit teatru de păpuși, ci că eu sau poate ea, într-
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
parte, și disponibilitatea pentru construirea unor ipoteze hermeneutice noi, plauzibile, apte să explice resorturi ale literarității, structuri și forme expresive. Definitoriu pentru modalitatea critică a lui Ion Simuț este chiar stilul cărților sale, un stil marcat nu de rafinament și subtilitate exegetică alexandrinistă, de abundența mijloacelor de expresie, ci, mai curând, de economie a procedeelor, de sobrietate și limpezime a frazării, fără ca prin aceasta autorul să-și reprime cu totul fascinația pentru eseu ("Trebuie să spun însă că eseul (...) este pentru
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
știe, în orice moment, cât de mare este soliditatea terenului aflat sub el. Un roman precum Moștenirea Familiei Bildungsroman l-ar fi putut lesne trimite în ridicol pe autorul său dacă acesta nu ar fi cunoscut, precum Florin Toma, toate subtilitățile limbii. Din fericire, autorul domină cu nonșalanță torentul verbal pe care l-a declanșat cu bună știință, jocul său de-a literatura este în permanență sub control și chiar dacă, așa cum bine observa Mircea Iorgulescu, preocuparea pentru construcție nu se prea
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
Și chiar dacă autorul se ferește a emite judecăți de valoare, o idee se desprinde cu claritate din rîndurile cărții: astăzi civilizația imaginii a înlocuit-o pe cea a cuvîntului, imaginea ajungînd să fie nu atît o chestiune menită amatorilor de subtilități speculative, cît mai degrabă o problemă de viață cotidiană. În această privință, viața a devansat filozofia, filozofiei nemairămînîndu-i decît să încerce să țină pasul cu o lume căreia, sincer vorbind, puțin îi pasă de filozofia imaginilor. Privim imagini, trăim printre
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
excesiv de teluric, gest sinonim cu grațioasa ridicare a degetului mic la apucarea ceștii de cafea)? Cu siguranță mai rău. Despre lexicul poeziei lui Emil Brumaru se pot scrie lucrări de doctorat. La fel ca Șerban Foarță, poetul ieșean știe toate subtilitățile limbii române și nici un cuvânt din versurile sale nu este pus la întâmplare. Întotdeauna expresiile sale, chiar cele mai triviale, nu fac decât să potențeze strălucirea sentimentelor care se insinuează în umbra lor. Un astfel de poem în care noroiul
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
Hannah. - ...ci un roman pe care l-am făcut noi înșine." (p. 181). Autorul speculează din plin aceste trape deschise de imaginația liberă a femeii, compensându-și lipsa de suflu printr-o continuă alternare a planurilor. Prozator mai curând de subtilitate, decât de forță, Dumitru }epeneag nu poate dezvolta scene de mai mare întindere, pornind de la câteva puncte și construind, cu ele, în spațiu. Cele mai bune fragmente se nasc din țâșnirile onirice, fulgurante, luminând deodată pagina, dar neputând-o prelungi
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
Cele mai bune fragmente se nasc din țâșnirile onirice, fulgurante, luminând deodată pagina, dar neputând-o prelungi. Spre deosebire de proza scurtă, romanul pretinde acumulare și sedimentare epică. Cu resurse limitate în această privință, prozatorul se folosește de tehnica narativă (cu toate subtilitățile ei) ca de un adjuvant indispensabil, preferând să-și destructureze lumea ficțională abia conturată, în loc de a o construi și omogeniza. Vedem în paginile cărții - de un curat postmodernism - numeroase aparteuri, glisări de perspectivă, scene reluate din unghiuri și la momente
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
victimă a propriului său succes, scriitorii fiind prizonieri ai aceluiași complex: intraductibilitatea limbii. Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugčne Ionesco, Tristan Tzara sunt excepții care confirmă regula. Literatura română este superbă dar nu este transportabilă. Dezrădăcinat, sufletul operei se ofilește, iar subtilitatea limbii este inexorabil trădată. Văzută de pe malurile Senei, literatura română se reduce la câteva nume. Bibliotecile publice, librăriile si anticariatele, de exemplu cele de pe bulevardul St. Michel, în Paris, mustesc de cărți semnate Virgil Gheorghiu și Panait Istrati. Cam atât
Corespondență din Franța - Literatura română este intranSportabilă? by Iulia Ba () [Corola-journal/Journalistic/11149_a_12474]
-
bune cunoștințe: Leonte Răutu, Iosif Chișinevschi (în 1953 și 1954), Constanța Crăciun (1954). Jurnalul anului 1953 începe, de pildă, cu o scrisoare (trimisă sau nu?) lui Gheorghiu-Dej. în toate epistolele, printre problemele de interes general, M. R. P. strecoară cu subtilitate ideea necesității reabilitării și revenirii sale, făcând risipă de sentimente, elogii, cunoștințe și idei, după destinatar. Lui ,dragă Traiane", bunăoară, îi scrie în 1952 cum, cu ,multă prudență de grija sănătății încerc să reintru în lume", scriind poezie de calitate
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
triunghiulară pe care îl asociază, expresiv, dar și denotativ, cu golul din suprafața suportului. Există aici, începînd chiar cu aceste gesturi, aparent simple și banale, o extremă sensibilitate la sonoritățile tactile și plastice ale materiei, dar și o la fel de mare subtilitate a privirii și a capacității de receptare. Pornind tocmai din acest loc, de la aceste elemente, devine posibil saltul mai departe, într-un alt nivel al preocupărilor, legat și el de aceeași experiență a restauratorului - nivelul spațiului cultural, al istoriei artei
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
Gheorghe Grigurcu Nu e nici o surpriză. Așa-numitele Memorii din cînd în cînd ale lui Constantin Țoiu confirmă inteligența suplă, subtilitatea parcă nesățioasă de sine, scrisul irezistibil, calofil cu aspect de naturalețe, al prozatorului de bun și meritat renume. însușiri care beneficiază de un liant temperamental a cărui analiză e trebuitoare pentru a le marca specificul și pentru a-l situa
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
își presimt căderea dacă, mai de voie, mai fiindcă n-au încotro, cluburile vor deveni plătitoare oneste de impozite. Cine va mai avea nevoie de Mitică Dragomir în ziua cînd cluburile vor intra în legalitate ? Gigi Becali, care n-are subtilitățile, vorba vine, din declarațiile lui Dragomir, n-a găsit altceva mai bun de spus, pentru a-și demonstra puterea, decît să-l întrebe pe șeful ANAF, de la distanță, dacă nu-i e frică de el. Las deoparte mirarea mea că
S-a rupt cuiul lui Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11219_a_12544]
-
pe care le-a realizat de 75 de ani încoace..." Știm că preteriția, veche figură înrudită cu ironia, consistă în a spune că nu vei vorbi despre un lucru asupra căruia, astfel, atragi mai vârtos atenția. E una dintre figurile subtilității însușite prin educație sistematică, absolvită de puțini dintre politicienii din zilele noastre. Ubi sunt qui ante nos...? Un model - dacă mai ținem la modele - ar fi discursul senatorului conservator Gr. N. Filipescu, intitulat Politica bunului simț (1932), cu un debut
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
au ales coabitarea. Nu a fost rezultatul unui calcul rațional explicit, ci un rezultat politic al unui vot - chiar dacă românii votează pentru un candidat din dorința de a-i da toată puterea (așa se întâmplă mereu, nu este o mare subtilitate aici), efectul votului lor a fost unul de coabitare, ceea ce reprezintă o noutate. Tema "să nu lăsăm toată puterea în mâna unui singur partid" a fost una importantă, iar efectul a fost acela de impunere a coabitării. Deși mulți cred
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
în cărți e lumină.../ De-a valma cresc toate din câte visăm./ Dar ora-i târzie. E vremea de cină./ O fiară de gheață pândește la geam." (pp. 40-41). Există în lirica lui Valeriu Stoica versuri de mare sensibilitate și subtilitate. Ele probează incontestabilul său talent: ,Bunicii în tablouri plâng cuminți./ Tratate triste se-nvechesc pe masă./ Erori superbe zămislesc noi sfinți./ Absența ta a viscolit în casă.// Nisipul în clepsidră-i tot mai rar,/ Eu mor din când în când
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
detașarea ironică specifică unui scriitor inteligent, mereu lucid, care nu își pierde capul nici în fața sofisticatelor tehnici de asamblare a textului, nici în fața fascinantelor și adesea seducătoarelor căi ale epicului pur. În mod paradoxal, deși este un stilist de mare subtilitate, un povestitor situat binișor peste media congenerilor săi și un virtuoz al tehnicilor narative, Ioan Groșan mizează cu sublimă autoironie tocmai pe un soi de îndoială în privința calității sale de scriitor. Acest tip de realism, singurul din scrisul său referitor
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
comparație dragă lui Kobo Abe, rece ,ca un pește congelat". Toate astea din partea unui regizor și scenarist la care te așteptai să nu te aștepți în privința modului în care va evolua povestea... Tot anti-american, dar de o infinit mai multă subtilitate, se pare că este Duncan Tucker, la rîndul lui regizor-scenarist, care a dat lovitura cu al treilea film, Transamerica, premieră mioritică proaspătă. Americanii n-au avut ochi decît pentru actrița din rolul principal, Felicity Huffman, (Glob de Aur, nominalizare la
Danez and american by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10704_a_12029]
-
din fundul țării? care trag societatea înapoi. Modelele de succes: târfele, securiștii și noii îmbogățiți, alături de anexele lor, sufletele ?friabile? și conștiințele ?de vânzare?, gen Dan Pavel ori George Pruteanu. Asemenea accente negative, distribuite în majoritatea articolelor, nu angajează defel subtilitatea speculativă și spiritul critic pe care le observam, altădată, în paginile lui Mircea Cărtărescu. Ele sunt clișee, imagini ale Patriei (cu majusculă) întoarse pur și simplu pe dos, fără un minim efort de obiectivare: ?mărunta noastră istorie?, ?mica lume culturală
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
Se înțelege, făcând această afirmație, c-aș fi și împotriva democrației? La felul în care se practică arta răstălmăcirii într-o anumită parte a presei culturale dâmbovițene, nu m-ar mira! Deranjant e, de asemenea, faptul că un intelectual de subtilitatea și experiența ta se repede atât de pripit la generalizări. Faptul că am scris un articol în care, pe ton sarcastico-ironic, mă refeream la una din ,originalitățile" lumii în care trăim, și anume, o lume în care după ,corupția fără
Scrisoare lui Gabriel Andreescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10715_a_12040]
-
și trupa Teatrului ,Bulandra". Iată ce spune Fernando Toledo în ziarul El Tiempo din 3.04.2006: ,Alexandru Darie propune publicului un efervescent marivaudage, printr-un spectacol a cărui arhitectură recuperează sensul primordial al teatrului: amuzamentul... Un permanent climat de subtilitate și viclenie îi permite spectatorului să pătrundă într-un joc teatral plin de ironii la adresa iubirii, puterii și legăturii dintre aceste noțiuni. Nu trebuie să ratați acest spectacol oferit de o trupă cu un înalt nivel interpretativ și cu o
Dragostea a triumfat la Bogotá by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10726_a_12051]