2,052 matches
-
politic din Damasc a hotărât să facă aceste negocieri să meargă. Să ajungă la o înțelegere și apoi să-i pună pe palestinieni să-și onoreze promisiunile. Asta e decizia strategică pe care au luat-o. —Și fără Damasc elementele subversive nu pot face nimic? Nu, domnule Al-Shafi. Pur și simplu nu au echipamentele, pregătirea, banii. Nimic. —Jihadul? — Ne-am gândit la Jihadul islamic. Dar avem o sursă foarte sigură acolo. Spune că sunt la fel de surprinși ca și noi. Dar scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Trebuie să urmărim toate indiciile. Prim-ministrul se aranjă mai bine în scaun, scuturând punga de hârtie care fusese plină cu semințe de floarea-soarelui, dar care era acum goală. Oftă adânc. —Vrei să sugerezi... Nu sugerez nimic. —... că există elemente subversive în structurile armatei israeliene, care comit crime și Dumnezeu mai știe ce ca să răstoarne guvernul ales din țara asta. Și să ne spulbere unica șansă pe care a avut-o generația asta de-a face pace. Știți care e atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oferit maselor, inamicul gândirii libere. Oamenii vor fi liberi să își exercite opțiunile, dar numai în lumile virtuale ale divertismentului nerestricționat. Acesta va fi compromisul pentru anumite societăți într-un viitor în care libertatea omului va fi percepută ca periculoasă, subversivă și nedorită. Chiar și prosperitatea, în special în țările în curs de dezvoltare din Asia ar putea să se instaureze cu un preț ce trebuie plătit - limitarea libertăților individului. Aceasta este situația la ora actuală în unele țări, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Sau tocmai de aceea...? Era geloasă?... O îndoială m-a săgetat prin inimă. Era geloasă pe mine sau pe Laura? Când i-am relatat incidentul, Dinu n-a părut deloc mirat. — E chiar firesc, zise el. Afrodita e o zeiță subversivă. Tot de la Dinu am aflat un amănunt curios; că nici bătrânii nu priveau cu ochi buni apropierea mea de Laura. — E adevărat că Laura e cam înțepată cu ei. Presupun că din pricina asta, a fost de părere Dinu. Altă explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din puținele prilejuri ce le avem pentru a nu ne risipi viața în fleacuri și ambiții neroade. „Crezi că întâmplător s-au pornit cu tot felul de scorniri scârboase împotriva Laurei?” m-a întrebat. Avea chiar o teorie despre forța subversivă a dragostei care, zicea el, se cuibărește în adevărul ei ca într-o oază; de aceea orice flagel tinde în mod natural s-o înăbușe ori măcar s-o murdărească. L-am ascultat, dar am rămas opac la argumentele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În Franța. 1794 La 8 vendemiar, deputatul Grégoire prezintă Convenției proiectul unui Convervator al Artelor și Meseriilor. Va fi instalat la Saint-Martin-des-Champs În 1799, de către Consiliul celor Cinci Sute. Ducele de Brunswick invită lojile să se dizolve, deoarece o sectă subversivă otrăvitoare le-a contaminat deja pe toate. 1798 Arestarea lui Cagliostro la Roma. 1801 La Charleston este anunțată fondarea oficială a unui Rit Scoțian Antic și Acceptat, cu 33 de grade. 1824 Document al curții din Viena către guvernul francez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Franța, Le Contemporain. Și se spune că știrea vine din sursă sigură, de la diplomatul englez sir John Readcliff. În 1896, un anume Bournand publică o carte, Les Juifs, nos contemporains, și relatează scena din cimitirul din Praga, susținând că spusele subversive aparțin marelui rabin John Readcliff. O tradiție ulterioară va spune, Însă, că adevăratul Readcliff fusese condus În fatalul cimitir de către Ferdinand Lassalle, evreu și socialist. Iar planurile astea sunt mai mult sau mai puțin cele descrise În 1880, cu câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Înșelată. Acel fișier al său se Încheia, nici nu se putea altfel, cu citatul de rigoare al celor pe care viața i-a Învins: Bin ich ein Gott? 108 Care este influența ascunsă ce acționează cu ajutorul presei, În spatele tuturor mișcărilor subversive ce ne Înconjoară? Există anumite Puteri aflate În acțiune? Sau este o singură Putere, un grup care le dirijează pe toate celelalte, cercul Adevăraților Inițiați? (Nesta Webster, Secret Societies and Subversive Movements, London, Boswell, 1924, p. 348) Poate că uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
influența ascunsă ce acționează cu ajutorul presei, În spatele tuturor mișcărilor subversive ce ne Înconjoară? Există anumite Puteri aflate În acțiune? Sau este o singură Putere, un grup care le dirijează pe toate celelalte, cercul Adevăraților Inițiați? (Nesta Webster, Secret Societies and Subversive Movements, London, Boswell, 1924, p. 348) Poate că uitase ce-și propusese. Poate-i ajungea faptul că scrisese acest lucru. Poate că ar fi fost de-ajuns s-o fi revăzut imediat pe Lorenza. Ar fi fost cuprins din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o diferență de doar cinci minute, nu de cinzeci de ani. Și, mai degrabă decât a face front comun cu autoritatea meschină reprezentată de paznicul parcului, el o provocase constant, într-o manieră care lui Ben i se păruse destul de subversivă. — Grozav, Rover, uite! Arătă spre lumina de la etaj. — Tata e acasă. Băiatul și câinele intrară în goană pe ușă, oprindu-se doar cât îi luă lui Ben să-și scoată rolele. Îi întâmpină o aromă îmbietoare de sos bolognez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Doi dintre poeții activi în redacția acestor publicații - Tudor Arghezi și Ion Vinea - se vor lansa pe cont propriu, ca directori de gazete: primul editează săptămînalul Cronica (1915-1916), celălalt va reuși să scoată doar două numere din Chemarea (1915), foaie subversivă în plan artistic, dar cu caracter preponderent civico-politic. Capitolul II. Momentul „revoluționar” al simbolismului românesc. Estetismul independenților și insurgența marginalilor. Insularizarea polemică Reînodînd cu gesturile provocatoare ale zutiștilor din prima fază a curentului decadentist, estetismul românesc va cunoaște un prim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sînt, prin excelență, niște poeme ale scindării melancolice: sentimentul rupturii eului este însoțit de neliniște sau nostalgie ironic-dezabuzată, în vreme ce textele lui Tzara sînt mult mai combinatorii, mai agresive, mai dinamice și mai extravertite, compasiunea tandră fiind depășită înspre un histrionism subversiv și iconoclast, dominat de voința rupturii și a demistificării („am scos visul vechi din cutie cum scoți o pălărie, „Îndoieli“), a dezertării și a fugii dintr-o „provincie” sufocantă. În poemele românești ale lui Tzara, „provincialismul” include atît recuzita sămănătoristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doar „burghezia” e respinsă acum, ci și fascismul futuriștilor italieni. Dicteul automat, sexualismul freudist, scufundarea în oniric și celelalte tehnici de eliberare a inconștientului au semnificația unui refuz al realității diurne, represive și utilitariste, în favoarea unei lumi reprimate, subterane și subversive la adresa „ordinii” oficiale. În plus, spre deosebire de futurismul italian - naționalist și războinic prin excelență -, suprarealismul devenise la acea dată un curent internaționalist și emancipator, aflat „în slujba revoluției” proletare... Problema celor de la unu constă în imposibilitatea lor de a interveni eficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acțiunii sociale. Nici Sașa Pană, nici Stephan Roll, nici Sernet sau mai tînărul Miron Radu Paraschivescu nu erau propriu-zis niște suprarealiști. Adeziunea lor la principiile noului curent era mai curînd conjuncturală, superficială, mimetică: un mod (printre altele) de a fi subversivi politic la adăpostul „obscurității” artistice. Din această dilemă nu se putea ieși decît într-un singur fel: tăind nodul gordian și dizolvînd revista. Capitolul IX. „Periferii” avangardiste europene Mișcări artistice novatoare din țări centralși est-europene în publicațiile românești de avangardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zarzavatul sentimental al poetului indian călător”. O notiță din numărul 75 semnalează partizanatul bolșevizant al grupării sîrbe (Mitzic fiind, la acea dată, refugiat în Franța, iar revista sa — interzisă în Serbia): „Zenit «interdit en Serbie». Nu e nici pornografică, nici subversivă. Pur și simplu o revistă de artă nouă. Director Liubomir Mitzitch. Mitzitch, ne spune fluturele volant al revistei, a fost acuzat de „zenitism”, adică de contagiune cu ideile cari au făcut revoluțiunea rusească. Ni se aduce la cunoștință că „Jugoslavia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
schițe și nuvele... aproape futuriste”). Nu știm însă cîte dintre ele erau deja elaborate în 1909, anul „inventării” Futurismului european. „Actul de naștere” sau pseudonimul scriitorului a fost parafat abia în 1922; la începutul lui 1923, Tudor Arghezi îi publică - „subversiv” și după o susținută persuadare - trei texte: „Pîlnia și Stamate”, „Algazy & Grummer” și „Emil Gayk”, în paginile revistei Cugetul românesc, unde Urmuz se regăsește alături de somități ale vieții publice și personalități universitare, dar și de numeroși scriitori moderniști (printre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
afectuos-admirative. Strategie nu lipsită de abilitate. În 1922-1923, Arghezi îl publica pe Demetru Demetrescu-Buzău în Cugetul românesc, uzînd de un procedeu „urmuzian” — plasarea unor texte „bizare”, bulversante, în interiorul unei gazete politice „onorabile”, serioase și grave — un „virus” anarhic infiltrat discret, subversiv și ironic într-un organism rigid și „oficial”. De astă dată, vîrstnicul comediant își readucea în atenție amicul sinucis, folosindu-se de o strategie „la pachet”, adaptată rigorilor epocii. Sub masca bufonă a memorialisticii și a portretisticii bonome, el reproduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
față de al celorlalți (...) atestă scriitorul cu un paroxistic simț critic” (p. 318). În opinia lui Eugen Negrici, textele urmuziene ilustrează o „inadecvare a sintacticului la semantic”, o „ciocnire” între pedanteria clasică a sintaxei și anarhica libertate semantică. Este reafirmată natura subversivă, duplicitar-hibridă a identității scriitorului: „Un contur formal academic ascunde o mezalianță inacceptabilă spiritului comun, veșmîntul de noblețe ascunde hipertrofii” care „desfrînează fantezia în acest spațiu al tuturor posibilităților” (p. 320). Amendînd prejudecata călinesciană a unui „Urmuz parodist”, Negrici consideră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
devenit un mit și datorită refuzului său total, căci el a refuzat și ideea de a aparține unei noi și superioare seminții”. În contextul politic al epocii Ceaușescu, „refuzul” elogiat de critic se cuvine a fi citit și în cheie subversivă... În fine, cu prilejul centenarului nașterii lui Urmuz, criticul invocă „necesitatea unei expoziții de amploare națională a artei de avangardă din România”. O asemenea expoziție va fi realizată însă abia în 1993... Momentul de vîrf al centenarului îl constituie însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
optzeciștilor - trebuie înțeles și ca o expresie a domesticirii avangardismului, integrat intertextual în cîmpul dinamic al tradiției culturale. Dacă protocronismul legitimează politic și identitar inovația estetică radicală, postmodernismul re-legitimează estetic avangarda, cu o vădită simpatie (implicit ideologică) pentru caracterul „cosmopolit”, „subversiv”, „antiautoritar”, „demofil” (v. „coborîrea poeziei în stradă”) și „detabuizant” (la modul ludic, ironic, parodic și experimental) al acesteia. Sub presiunea noului concept, ideea înrudirii între experimentalismul postbelic (înțeles ca model „afirmativ”, ca „preocupare pentru articulațiile formale ale operei”) și avangardismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
definitorie) a optzecismului, iar postmodernismul, în varianta sa autohtonă, e mai aproape de avangardele istorice decît de modernismul înalt al perioadei interbelice. Recuperarea avangardei istorice în canonul critic din România postbelică s-a datorat în fapt „domesticirii” potențialului ei negator, contestatar, subversiv, sub presiunea omologării externe: 1) prin istoricizarea oferită de distanța temporală și de asimilarea creatoare a modelului în cadrul noilor curente estetice; 2) prin sublinierea caracterului estetic, integrator, moderat în raport cu radicalismul iconoclast al mișcărilor similare din Europa; 3) prin specularea caracterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Hennings - soția poetului Hugo Ball - era cunoscută și publicului de cabaret din România), improvizații ale lui Tzara extrase din cîntece de mahala românești ș.a.m.d. Un protest ludic, burlesc și demitizant așadar, o expresie a nealinierii artistice absolute, ireductibil subversivă, ostilă oricărei înregimentări și mobilizări „colectiviste”. Putem vedea în dadaistul Tzara și un „mutant” al periferiei românești: antrenamentul poetic underground, practicat - împreună cu prietenul Ion Vinea - în vacanțele de la Gîrceni, apoi episodul-pilot al revistei independente Chemarea (aprilie-octombrie 1915) i-au îndreptățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însă nevoie de un context favorabil de receptare, de un organism-gazdă pe măsură, în interiorul căruia să explodeze; or, România anului 1916 nu era decît o provincie fără ecou a Europei; internaționalizarea se va produce, așadar, mai întîi în mediul cosmopolit, subversiv și antirăzboinic al Zürich-ului; Dada va asalta apoi Parisul și Berlinul (unde mișcarea se politizează, însă, în sens revoluționar) pentru ca „exhibiția” să se stingă, din nou, la periferia Europei Estice (Boemia), după ce energiile îi vor fi fost preluate și disciplinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
contestatari. Fiul lui Ferrante lucra Însă la Milano, director de marketing al unei firme internaționale. Studentul Aris privea fără prea mult interes cartela lui electronică. Profesorul Îi mai puse trei Întrebări - ușor răutăcioase, din moment ce făceau referință la articolele 270 (asocieri subversive), 272 (propagandă și apologie subversivă și antinațională). Ascultă binevoitor răspunsurile lui și Îi acordă douăzeci și șase de puncte, un compromis echitabil, și Îi dădu liber. Când Îi reaminti să-l salute pe prietenul Elio - accentuând cuvântul cu un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Însă la Milano, director de marketing al unei firme internaționale. Studentul Aris privea fără prea mult interes cartela lui electronică. Profesorul Îi mai puse trei Întrebări - ușor răutăcioase, din moment ce făceau referință la articolele 270 (asocieri subversive), 272 (propagandă și apologie subversivă și antinațională). Ascultă binevoitor răspunsurile lui și Îi acordă douăzeci și șase de puncte, un compromis echitabil, și Îi dădu liber. Când Îi reaminti să-l salute pe prietenul Elio - accentuând cuvântul cu un ton ușor insinuant - Zero dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]