105,057 matches
-
După ce cărasem sute de găleți Din apa freatică Și nu reușisem să-i scad nivelul Atunci mi-am dat seama că s-a spart coaja Și nu mai ține vraja că focul nu mai arde Genunchiul nu mai îngenunchează Iar sufletele se însuflețesc pe la amiază Ca să se împrăștie pe la icoane seara Să se îngrijească de sfinți Poate vin mai repede pînă nu Rupe apa asta care tot urcă pămîntul Să ne bată în piept Deci mai potrivit ar fi Etcaetera Pentru
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]
-
așa stă treaba cu toamna păcătoșilor) multe zile am așteptat timpul pe drumul lung de la belgrad în scopuri curative asta e. FIȘĂ CLINICĂ Față de slăbiciunile omului țara e bătrână pacientul declară ninge negrăit asemeni logicii matematice melodică e întâlnirea cu sufletul la frontierele sănătății firave nămeți de ninsoare asupra posibilului aproape de încăpere momentul critic al adevărului la întrebarea dacă și-a luat temperatura la ora șase a răspuns timpul trebuie să aibă sens dar țara s-a amestecat prea mult în
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
balaurii de fum dansau în cercuri moi Tatăl meu bea foarte mult, a adăugat, scormonind cu privirea modelul etanș al covorului Un om minunat, însă ne jignește la beție, apoi se simte rău și scuipă câte un pic din zeama sufletului așa că Nu-mi vorbi mie de Halicarnas, le-am băut pe toate Întins pe spate, cu picioarele spre mausoleu, mi-am spălat părul în supa sărată Câteodată valul îmi acoperea ochii, așternând o peliculă uleioasă pe zborul agitat al vulturilor
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
nesfîrșit te stăpînește. Fie! În mine drumurile se zbat ca peștii în plasă mucezește absența iar cîțiva admiră dîra de sînge a privighetorii ucise pe cînd palmele devin arme și primăvara-i abisul oricărei priviri. Cu grădina Getsemani topită în suflet O odisee a singurătății vei scrie. Mucezește absența. Dacă locuiești într-un fulger floarea furtunii iat-o! Dințișorii curajului iată-i! Se clatină lacrima îngenunchează hotarul. Încă o dată poezia e haosul condamnat la visare. STRĂZILE Nimeni n-a dat ordin
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
strânge buluc, mă privește curioasă, o dâră de sânge mi se scurge încet din tâmplă, însă eu nu-mi dau seama că am căzut și continui să pășesc prin văzduh, glorios, ajung pe acoperișul Halei Obor, mă opresc, îmi trag sufletul, apoi plec mai departe, spre Inter, prin aer. Avem și noi ăștia, poeții, un Dumnezeu al nostru care nu ne lasă, care ne ține în viață și în plutire fără să simțim că, de fapt, ne-am prăbușit și o
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
aruncată în lacrimă cercuri concentrice obsesia trupului îngemânează în tine străzi înguste pline de nechezat o nevoie bolnavă de iubire aruncă zarurile carnea încremenită-n exilul tău sunetul acela de expirare a eșecului în odihna de sine trupul tău amăgește sufletul celui spânzurat de eroarea sărutului o sămânță s-a întors din țărână în lacrimă spre rodirea luminii o-auzi cum oftează trupul tău în alte trupuri nepotrivire de caracter totul încape într-o pălărie a mutului om ce-și rupe
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
ca pe-o-mpietrire-n zăbavă a crucii formă de inimă păsării phoenix tăcerea îi taie-n mii de felii zborul sângele ei cald pătează albimea pădurii de mesteceni spirale de lumină îmbălsămează răbufnirile tale de lavă lacrima ta înger grijă a preapuținul suflet copt în iubire clipele zilei nuiele-mpletite în gard ochi deschiși de trădare aburește ochiul deschiderea involuntară a încifratelor tale bâjbâieli fals sângele morii de vânt poate salva zgomotul numărând printre dinți buzele tale arogante ca soarta atletică zbatere a ochiului
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
la amănunte Știute doar de bunul Dumnezeu: Cum îți lucesc și buzele și dinții Dacă surîzi, mîncînd o portocală, Cum faci pașii mai mici în pielea goală, De mi se clatină în cap stîlpii credinței, Și-aproape-s prăbușit peste icoane Cu sufletul umplut de o dulceață Ce nu mi-a fost dată nicicînd în viață De miezul copt și plin al unei poame Anume atîrnată să-mi dezmierde Visul ce, uite,-ncet-încet se pierde...
Ciudat, nu m-am uitat la șoldul tău… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4397_a_5722]
-
Emil Brumaru Cum să-ți mai caut sufletul sub sîni... Cum să-ți mai caut sufletul sub sîni, Cînd roua mi se-ncheag-opacă-n iarbă? Mi-s umerii căzuți, fluturi străini Îmi taie fața, nu mai știu să-mi șteargă Cu-aripa lor, mîngîietori, obrazul. Vezi? Apele se-nvîrt fără pricină
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
Emil Brumaru Cum să-ți mai caut sufletul sub sîni... Cum să-ți mai caut sufletul sub sîni, Cînd roua mi se-ncheag-opacă-n iarbă? Mi-s umerii căzuți, fluturi străini Îmi taie fața, nu mai știu să-mi șteargă Cu-aripa lor, mîngîietori, obrazul. Vezi? Apele se-nvîrt fără pricină În reci bulboane, ne măresc necazul Și doar
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
blînd, tija Subțire, s-o hrănescă trupul meu Ce-atît de mult dorea să-i poarte grija În fața lumii și-a lui Dumnezeu Ce te-a împodobit, ți-a dat miresme, Spre a ne fi iubirea și mai lesne... Mi-e sufletul curat ca un pahar Mi-e sufletul curat ca un pahar Nemurdărit de buze. Cînd respiri Se aburește fin de amintiri De care tu, acum, nici n-ai habar. Oh, ele te vor face să roșești: Căci vei afla ce
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
meu Ce-atît de mult dorea să-i poarte grija În fața lumii și-a lui Dumnezeu Ce te-a împodobit, ți-a dat miresme, Spre a ne fi iubirea și mai lesne... Mi-e sufletul curat ca un pahar Mi-e sufletul curat ca un pahar Nemurdărit de buze. Cînd respiri Se aburește fin de amintiri De care tu, acum, nici n-ai habar. Oh, ele te vor face să roșești: Căci vei afla ce șolduri tandre ai ( Dacă te uiți la
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
ochi cad peste mine ca mărgelele, numai ochii ei, nu, numai ochii ei, nu - la ce gît stau acum atîrnate pe șiraguri trecute printre degete, numai mărgelele ei sunt pierdute în alte ape albastre, degete subțiri de gheață îmi zgîrie sufletul, pielea lui se face sare de mare uscată pe spinări de femei plecate de-acasă, murmurul lui se face vuiet de ocean în urechile lor surde - un milion de ochi mai frumoși ca ai ei mă strecoară în paturile lor
Patul pustiu by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4464_a_5789]
-
ochi mai frumoși ca ai ei mă strecoară în paturile lor, numai ai ei, nu, numai ochii ei, nu - cad toate apoi în nisipul uscat peste care stă deșirat trupul meu ostenit, mîini întinse ca arcurile înfig degete reci în sufletul meu ciuruit ca o piele de urs în bătaia puștii, prin el se vede cerul ca prin găurile lăsate de cuie în palme, Dumnezeu mă aruncă din cer pe pămînt, unde cad în doi ochi uzi ca plajele peste care
Patul pustiu by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4464_a_5789]
-
patul și dulapul și biroul și biblioteca. Trupul meu e-o federație străveche, Cu legi de neînțeles. Mintea mea E-un plasture plin de sânge, Fereastra, un triptic de toamnă. Gelatină Casa mea e din cărămidă, privirea mea de oțel, Sufletul, sufletul de gelatină. Cărțile sunt covoare, vorbele vaze emailate, Carnea mea e de plastic, oasele de titan, Sufletul, sufletul de gelatină. Hainele-s eprubete, cărțile, fluturi de noapte, Inima mea e din cauciuc și ebonită, unghiile Din aur și argint
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
și dulapul și biroul și biblioteca. Trupul meu e-o federație străveche, Cu legi de neînțeles. Mintea mea E-un plasture plin de sânge, Fereastra, un triptic de toamnă. Gelatină Casa mea e din cărămidă, privirea mea de oțel, Sufletul, sufletul de gelatină. Cărțile sunt covoare, vorbele vaze emailate, Carnea mea e de plastic, oasele de titan, Sufletul, sufletul de gelatină. Hainele-s eprubete, cărțile, fluturi de noapte, Inima mea e din cauciuc și ebonită, unghiile Din aur și argint, sufletul
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
mea E-un plasture plin de sânge, Fereastra, un triptic de toamnă. Gelatină Casa mea e din cărămidă, privirea mea de oțel, Sufletul, sufletul de gelatină. Cărțile sunt covoare, vorbele vaze emailate, Carnea mea e de plastic, oasele de titan, Sufletul, sufletul de gelatină. Hainele-s eprubete, cărțile, fluturi de noapte, Inima mea e din cauciuc și ebonită, unghiile Din aur și argint, sufletul de gelatină. Telefonul e un păianjen, televizorul o broască țestoasă, Fruntea mea e de porțelan, ochii de
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
E-un plasture plin de sânge, Fereastra, un triptic de toamnă. Gelatină Casa mea e din cărămidă, privirea mea de oțel, Sufletul, sufletul de gelatină. Cărțile sunt covoare, vorbele vaze emailate, Carnea mea e de plastic, oasele de titan, Sufletul, sufletul de gelatină. Hainele-s eprubete, cărțile, fluturi de noapte, Inima mea e din cauciuc și ebonită, unghiile Din aur și argint, sufletul de gelatină. Telefonul e un păianjen, televizorul o broască țestoasă, Fruntea mea e de porțelan, ochii de mercur
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
sufletul de gelatină. Cărțile sunt covoare, vorbele vaze emailate, Carnea mea e de plastic, oasele de titan, Sufletul, sufletul de gelatină. Hainele-s eprubete, cărțile, fluturi de noapte, Inima mea e din cauciuc și ebonită, unghiile Din aur și argint, sufletul de gelatină. Telefonul e un păianjen, televizorul o broască țestoasă, Fruntea mea e de porțelan, ochii de mercur, Casa mea e din cărămidă, cărămidă adevărată, Sufletul, sufletul de gelatină. Casa de peste drum A cui e casa de peste drum? E Casa
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
de noapte, Inima mea e din cauciuc și ebonită, unghiile Din aur și argint, sufletul de gelatină. Telefonul e un păianjen, televizorul o broască țestoasă, Fruntea mea e de porțelan, ochii de mercur, Casa mea e din cărămidă, cărămidă adevărată, Sufletul, sufletul de gelatină. Casa de peste drum A cui e casa de peste drum? E Casa Spaimelor, e Casa Cântării. În ea se adună și sunt fericiți. Vorbesc într-o limbă pe care n-o pot înțelege, Trăiesc într-o lume pe
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
noapte, Inima mea e din cauciuc și ebonită, unghiile Din aur și argint, sufletul de gelatină. Telefonul e un păianjen, televizorul o broască țestoasă, Fruntea mea e de porțelan, ochii de mercur, Casa mea e din cărămidă, cărămidă adevărată, Sufletul, sufletul de gelatină. Casa de peste drum A cui e casa de peste drum? E Casa Spaimelor, e Casa Cântării. În ea se adună și sunt fericiți. Vorbesc într-o limbă pe care n-o pot înțelege, Trăiesc într-o lume pe care
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
s-a arătat de mult Poate vrea să-mi spună că îndoielile mele Din aceste zile neputințele uituceala Au un loc de trecere Să nu mă dau cu capul de pereți că limită Mizeriei nu este periferia nici a bucuriei Sufletul luminat de fulger Parcă ar vrea să-mi spună Dar acestea sînt vorbele mele care vor Sa inteleaga tăcerile lui Și deodată se arătă lîngă părul mare sîntamaresc Cam răscolit de drum cu părul alb Vîlvoi nebărbierit și cu hainele
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
Paul Vinicius septembrie - 6.45 a.m. anul tigrului alb și al sufletului de plută pauză de somn la o țigară câștigătoare de timp. frig străin într-o casă la fel de străină. o lumină-mpleticită calică și urâtă cernută prin nori tremurul fricos al frunzelor precum o fecioară subțire înainte de iar eu - ei bine eu
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
dincolo a toate în nimeni nu afli mângâiere decât amestecându-te cu ceea ce nu-ți aparține, cu imposibila țărână. 3. Dar acelora (voi sunteți?) mintea nu le vedea că le măsuram în cuvinte adâncimea mierii și-i ungeam la subțiorile sufletului. Nu vi s-a spus o părere - că ați trecut ca o umbră de pasăre peste sistole și diastole dar fără să zburați. 4. Dâre de soare căzute-ntre fagi tremurau deasupra umbrelor, din urmă și de apoi. Prin sita
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
cuvinte, piatra și cenușa amarnic le-ndoaie, încearcă să scânteieze cuvinte. Eu stau la hotarele morții ca azi după ieri. De ieri nu pot vorbi decât bătrânii și piatra care i-a văzut. 6. Speranța într-un trup și un suflet toate ale ei, speranța întrupată și însuflețită, să nu-mi cadă ca urâta ploaie resemnată, pustie, lacrima pieirii. Speranța zgribulind în ploaia tristeții, noi, în noiembrie, amăgiți, departe, uitând aproape firul de iarbă, abia crescut prin amândoi. 7. În timpul și
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]