3,231 matches
-
să se strice din nou tocmai în dimineața asta. Era imposibil așa ceva. Oare el nu era conștient că aveau de umplut o cadă de naștere? —Moașele or să ne sune înapoi, a anunțat Jake când Alice s-a întors în sufragerie. Jake stătea în genunchi, printre bucățile căzii de naștere. Alice s-a cutremurat, imaginându-și cada construită și umplută cu apă rece ca gheața. Cum te simți? a întrebat-o Jake plin de solicitudine. Alice s-a forțat să zâmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice persoanei de la spital, nu vă faceți griji. Am un alt plan. Apoi a închis telefonul și a format un alt număr înainte ca o nouă contracție s-o ia cu asalt. Câteva minute mai târziu, Jake a revenit în sufragerie învârtind un furtun de grădină prăfuit. — Am găsit și fondul sonor cu voci de balenă, a adăugat el triumfător fluturând o casetă. —Fantastic, i-a zis Alice. Dar, a continuat ea cu blândețe, n-o să avem nevoie de ea. Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe ore întregi, deseori continua prin a plânge toată noaptea, aparent de foame. Alice spera ca în noaptea respectivă să nu se întâmple la fel. Știi, i-a spus ea pe un ton de conversație, lui Jake, care intrase în sufragerie cu două căni cu apă verzuie, fără lapte, am început să mă întreb dacă, pentru Rosa, n-ar fi o idee mai bună s-o alăptăm cu biberonul. —Cu biberonul? a repetat Jake. Alice a detectat în vocea lui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-l umple. Alice s-a uitat la el deranjată, dar încercând să nu lase să se vadă. De ce nu se ocupa el de apă? Ea își făcuse treaba: făcuse cumpărăturile și gătise. Acum că invitații sosiseră și se întrețineau în sufragerie sorbind vin organic fiert, servit în borcane de gem și sticle de apă de gură reciclate, Alice abia aștepta să aibă parte de puțină stimulare socială. Nu să facă tot pe servitoarea. Așa că Alice l-a ignorat pe Jake și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
acum îi înlocuise cu o pereche de pantaloni de trening găuriți, pe care Jake îi găsise într-un coș de gunoi. Vocea mamei ei a plutit către ea: „Înainte aveai niște haine așa de frumoase...“ Când s-a întors în sufragerie, Alice a descoperit că personalul lui Jake se strânsese în jurul lui. Se dezbătea care ar fi trebuit să fie Pontul Lunii din La Gunoi!. Deodorantele alea cu bilă, a sugerat Jessamy. Trebuie să fie și ele bune la ceva. Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo s-a uitat la ceas. Mai avea zece minute până la ora la care potențialii cumpărători trebuiau să sosească; timp destul ca să intre în casă și să mai aranjeze una-alta. Înăuntru era liniște și o atmosferă mohorâtă. Perdelele din sufragerie erau trase; mare greșeală, s-a gândit Hugo impacientat. Ceea ce-i împingea pe cumpărători să ia decizia corectă era o atmosferă frumoasă. O iluminare isteață, ghivece cu plante cu frunze lucioase și abundente, mirosul delicios de pâine proaspătă sau florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mirosul delicios de pâine proaspătă sau florile puteau face minuni. Aici, însă, dat fiind că timpul și circumstanțele scoteau din joc aceste artificii, Hugo trebuia să se descurce folosindu-se de posibilitățile care-i rămăseseră la dispoziție. Trăgând perdelele din sufragerie, Hugo a observat imediat crăpătura din zid. Aproape simultan a văzut pata mare de vin roșu de pe covor. Dar înainte să sară să tragă canapeaua peste pată sau să pună mâna pe mini-ciocanul lui de încredere, care, la vremea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
semnificația de a-i invita în hol. Soții Buckley a, pășit peste prag, schimbând între ei priviri nedumerite. Mai întâi, haideți să mergem la etaj, le-a propus Hugo aproape țipând, în încercarea de a acoperi mârâiturile care veneau din sufragerie. Ce-a fost asta? a întrebat Sarah Buckley uitându-se speriată în timp ce Hugo o împingea în sus, pe scara elegantă în stil georgian. Hugo i-a răspuns cu un zâmbet senin. —Ce anume? Un soi de muget, i-a explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe scara elegantă în stil georgian. Hugo i-a răspuns cu un zâmbet senin. —Ce anume? Un soi de muget, i-a explicat Steve Buckley privindu-l întrebător pe Hugo. —Muget? a repetat Hugo cu un zâmbet crispat. Câinele din sufragerie a mârâit din nou de să te bage în sperieți. A, mugetul ăla? E doar unul dintre animalele de casă ale proprietarului. Un câine foarte drăguț. Nu e nici o problemă. —Drăguț? Animalul ăla? Steve Buckley s-a oprit brusc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
proprietarului. Un câine foarte drăguț. Nu e nici o problemă. —Drăguț? Animalul ăla? Steve Buckley s-a oprit brusc din urcat. Hugo a văzut cu inima strânsă că bărbatul se holba la bestia iadului care făcea ture, cu intenții letale, între sufragerie și hol. Zgâriind parchetul cu ghearele, animalul s-a uitat în sus, pe scară, la Hugo și a mârâit. —E superb, nu? a bolborosit Hugo. E fetiță și o cheamă Elsie, a adăugat el rapid când animalul a sărit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și așa o provocare. Alice nu mai avea nevoie s-o și vadă plecând cu scaunul. Acum însă Alice s-a decis să-i dea drumul din chingi și să pună capăt chinurilor copilului, care s-a târât imediat către sufragerie. Unde lucra Jake. Birourile revistei La Gunoi! erau, temporar, neutilizabile datorită a ceea ce directorul revistei descrisese ca fiind „o mare cantitate de materiale cu potențială valoare, care urmau să fie reciclate“. Materialele respective ocupau acum redacția. Alice se bucurase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ei avusese dreptate. Oare de ce entuziasmul perfect admirabil al lui Jake privind conservarea și reciclarea se transformase în obsesia de a scotoci prin tomberoane în căutarea gunoaielor altor oameni? —Hei, Al! Vocea enervată a lui Jake s-a auzit dinspre sufragerie. — Vino s-o iei pe Ro, da? Nu pot să fac nimic dacă se învârte pe-aici. Alice a plecat în căutarea fiică-sii. — A cam venit timpul să tragă un pui de somn, a zis ea legănând fetița în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Toate paharele noastre sunt din cristal cu modele, a urlat el. Se pare că Amanda n-a cumpărat nimic altceva, lua-o-ar naiba! — Dar trebuie să ai ceva. Măcar un borcan gol de gem? Privirea lui Alice a măturat sufrageria. Peste tot nu vedea decât borcane de gem - folosite pe post de sfeșnice, umplute cu pământ și folosite ca piedică de ușă, așezate pe șemineu pe post de pușculițe sau pline cu dopuri și bucățele de hârtie. —Al, îți pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să scot piureul cu dalta. Alice a zâmbit. —Ai avut alte griji. Se poate spune și așa, a zâmbit și Hugo, strângând în brațe cu grijă și afecțiune copilul acum adormit. I-a făcut semn lui Alice să meargă în sufragerie. — Ia loc. Eu mă duc să-l pun pe Theo în pat. Servește-te cu ceva de băut - sunt niște sticle pe undeva. Hugo se întreba exact unde. Cândva, Amanda întreținuse o tavă cu băuturi bine garnisită, dar el golise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ceea ce Hugo și făcuse la exact cinci minute după ce desfăcuse jucăria din ambalaj. Dar Theo se pricepea să-i dea drumul la loc bestiei nenorocite. Din fericire, pentru moment animalul părea a fi destul de tăcut. Hugo s-a întors în sufragerie, la Alice. Aceasta stătea pe marginea canapelei, surâzând răbdătoare. Arăta obosită, dar tot încântătoare. Ba chiar mai încântătoare, și-a spus Hugo. Fiindcă motivele pentru care era obosită erau minunate prin ele însele. Așa, a râs Hugo frecându-și mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cealaltă a pus la fiert apa pentru penne, după care a pornit să găsească niște farfurii. Pentru prima dată în seara aia, a început să fluiere. —Cina! a strigat el la puțin timp după aceea. Când a adus farfuriile în sufragerie, Hugo strălucea. —Ce rapid ai fost, a remarcat Alice impresionată, luând farfuria care-i fusese întinsă. — Am pregătit ceva la repezeală, a rânjit Hugo cu modestie. Gustând din paste, Alice a detectat un iz straniu, dur, aspru și dulceag. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Am pregătit ceva la repezeală, a rânjit Hugo cu modestie. Gustând din paste, Alice a detectat un iz straniu, dur, aspru și dulceag. Totuși, era mult prea politicoasă ca să facă vreun comentariu. Amândoi își urcaseră picioarele, relaxați, pe măsuța din sufragerie. Hugo a realizat că era ocazia ideală s-o întrebe pe Alice cum mai mergeau lucrurile cu Jake. Faptul că el fusese cel care răspunsese la telefon nu putea să fie un semn bun, iar misterul referitor la ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Rosa. Decizia de a rămâne cu Jake nu fusese un succes. Nici din punctul de vedere al relației de cuplu, nici din acela al relației dintre Jake și fiica lor. Datorită timpului pe care Jake îl petrecea lucrând, încuiat în sufragerie, sau pe cel pe care îl petrecea făcând pe eco-justițiarul, Rosa începuse să se uite la el fără să-l mai recunoască. Hugo s-a aplecat peste masă cu o mină serioasă. Știu cum trebuie să procedăm. Crede-mă. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să vorbesc cu tine jos. Acum. Alice s-a furișat, vinovată, de sub plapumă. Bănuia, nenorocită, că Jake aflase de Hugo. Dar cum? —Drobușor! a explodat Jake, în chip de explicație, când Alice a ajuns, desculță și tremurând de frig, în sufragerie, ca să descopere că bănuielile ei fuseseră adevărate. —Drobușor? a întrebat ea înfigându-și unghiile în tricoul second-hand, decolorat și supradimensionat cu care era îmbrăcată. —Drobușor! a repetat Jake. Te referi la chestia aia cu care vechii celți se pictau ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
concertul, unii au vrut să meargă Într-un bar. Ea a preferat să meargă acasă. Ajunsă acasă, a găsit ușa descuiată, iar asta a enervat-o pentru că se găsea mereu cineva care să o uite descuiată. Când a pășit În sufragerie, a lovit-o un miros groaznic. Nu era sânge, ci sudoare, izul fricii și al durerii animalice. Nu-și amintea să fi văzut corpul sau să fi chemat poliția, nu-și amintea nici când au sosit, investigația sau cum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a sfârșitul celei de-a doua săptămâni În Locul Fără Nume, prietenii mei bolnavi de malarie Își mai reveniseră, cât să se poată plânge de mâncare și țânțari. Stăteau pe doi bușteni despărțiți de o poieniță, loc pe care Îl numiseră ,,sufrageria“. Se dăduseră pe fețe, brațe și picioare cu pudră de termite, pe care Pată Neagră le-o oferise pentru a-i feri de Înțepăturile de țânțari. Pudra era făcută din scoarță de copac sau rocă, eficientă și Împotriva termitelor, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un sărut și făcu cu mâna. Ce jalnic, spuse Wendy acum suficient de sigură cât să se Înfurie pe Wyatt. La ce se pretează unii doar ca să atragă atenția. În continuare, fu rândul fostei soții a lui Moff, filmată În sufrageria casei ei, un loc pe care Moff nu-l văzuse niciodată. Îl lua și-l lăsa pe Rupert Întotdeauna la curba din fața casei Lanei. Fosta lui soție părea aceeași femeie stăpână pe cum arată, pe viața și gândurile ei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cum își deapănă micile filosofii de viață, încărcate de platitudini și naivități. Le încurajam planurile grandioase, ratate din start (pe Mihnea îl îndemnam să devină un al doilea Ottescu, iar lui Cezar îi sugeram să picteze fresce pe pereții din sufrageria părinților). Îi bibileam cu vorbe alese, stârnind pasiuni efemere și măgulind orgolii ridicole. Ne îmbrățișam, ochii ne străluceau de fericire și recunoștință. Dincolo de pupilă, rânjeam de la adăpostul marilor mele teritorii cerebrale. Pe stradă, îmi găseam plăceri extatice, ascunse după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
strada Vitejescu, colț cu Lânăriei, pândeau fantasmele plăcute și nocive ale copilăriei, segmente de vis, dorință și realitate care ne marchează viața cu delicatețe și violență: aleea cu piatră cubică, șerpuind prin grădină; trandafirii de doi metri, desfăcuți amenințător; răcoarea sufrageriei;; aburii castronului de griș din bucătărie; țigările „Papastratos“, pe care le pufăia bunica Aneta; bradul cu globuri bleumarin, prăbușit peste mine; Dacia 1100 a bunicului Vitalian, pătrată, cu roțile alea crăcănate caraghios în spate, de ziceai că o să cadă; fierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mult loc în propria noastră casă. În fiecare noapte, tovarășul Costea se întorcea pulbere de la uzină, forța ușa pe care, din motive doar de el știute, nu reușea s-o descuie cu cheia și începea să-și scurgă nevoile în sufragerie. Uneori cânta, alteori îl auzeam doar cum oftează. Apoi adormea, prăbușit peste cărțile tatei. Din pătuțul meu cu grilaj nu observam prea multe, dar mirosul de urină îl mai am și-acum în nări. Invazia s-a oprit brusc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]