1,146 matches
-
contratimp cu bătăile inimii victimei și îi oprește inima. Cealaltă fotografie arăta un piton uriaș, de vreo șapte-opt metri, înfășurat în jurul unui bărbat care avea fața răvășită de groază. Vânătorul strângea cu mâna dreaptă reptila de după cap, ca s-o sugrume; i se vedeau degetele crispate, încordate cu disperare în spatele ochilor pitonului, fascinanți, semănând perfect cu două pietre de ametist; și încă nu se putea ști dacă vor ceda mai întâi vertebrele șarpelui sau va ceda inima omului... Această ultimă fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
claustrare de cinci stele. Nu m-ai iertat niciodată, nu-i așa, Laurence? — Pentru Dumnezeu, mamă, nu începe. Am avut o zi plină. — Crezi că te-am trădat. Crezi că ar fi trebuit să-ți spun adevărul. Vocea îi era sugrumată de durere. — Dar pe vremea aceea nu se credea că e un lucru bun. Toată povestea asta cu sinceritatea și cu găsirea mamei biologice e ceva nou. Noi credeam cu toții că era mai bine să nu se știe. Să începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un măr și îi dădeam, avea el de două ori. Sunt prost. Păi, el avea cinci, eu șapte. Dădea un măr, făceam șase-șase, dădeam un măr, făceam opt, el patru. „M-a lovit cu o proteză și să se fi sugrumat” - Callo 20 Carpați și un nes. Mândria lui: părul prins în coadă de cal, spălat cu săpun, nu cu șampoane și figuri. Cercel în ureche, „primit de la un băiat roșu, cu păr castaniu, că e o ocupație, mai scot, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eu doar doi pumni i-am dat, n-am fost pornit să-l suprim, am vrut să fur și să plec. Cum a putut să moară omul ăsta nu știu, se spune că asfixiat mecanic, sau nu știu cum. Nu știu cum să-l sugrumi de ceafă de aici, nu văd, nu există așa ceva, trebuie să ai o forță supranaturală să strângi un om de ceafă, să-l sugrumi. Eu, când am lovit, l-am luat după ceafă și l-am ținut așa ca să lovesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să moară omul ăsta nu știu, se spune că asfixiat mecanic, sau nu știu cum. Nu știu cum să-l sugrumi de ceafă de aici, nu văd, nu există așa ceva, trebuie să ai o forță supranaturală să strângi un om de ceafă, să-l sugrumi. Eu, când am lovit, l-am luat după ceafă și l-am ținut așa ca să lovesc. Și de aici mi-a ieșit cum că l-am sugrumat. Mă gândesc că datorită protezei cu care m-a lovit, că m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să ai o forță supranaturală să strângi un om de ceafă, să-l sugrumi. Eu, când am lovit, l-am luat după ceafă și l-am ținut așa ca să lovesc. Și de aici mi-a ieșit cum că l-am sugrumat. Mă gândesc că datorită protezei cu care m-a lovit, că m-a lovit cu o proteză și să se fi sugrumat, sau datorită frigului, nu știu, nu-mi dau seama. Lu’ tovarășul meu de faptă i-a dat 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ceafă și l-am ținut așa ca să lovesc. Și de aici mi-a ieșit cum că l-am sugrumat. Mă gândesc că datorită protezei cu care m-a lovit, că m-a lovit cu o proteză și să se fi sugrumat, sau datorită frigului, nu știu, nu-mi dau seama. Lu’ tovarășul meu de faptă i-a dat 18 ani. De ce? Că tovarășul meu îl știa pe mortăciune, era bătrân, avea 70 de ani, îi spărgea lemne. Și l-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de plasat doi candidați la nemurire. (...) critica s-a purtat cu Ion Minulescu cum se poartă drept-credincioșii cu un cîine ce se strecoară în biserica licăritoare de luminile nenumărate ale Învierii. Noul venit se apără și luptă viguros. Ca Laocoon sugrumat de balauri, el clamează tăriilor revolta sa împotriva criticei universitare. Și... (horrescor referens), tocmai d. Mihail Dragomirescu e cel care-l ocrotește în revista sa și-l impune tuturor...” (Facla, an IV, nr. 84, 30 decembrie 1913, semnat Ion Eug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se cuvin, căci pe un clandestin, dacă nu vrei să-l plătești, dacă te plictisești, nu-l plătești. Îl dai afară - oricum, mai sunt o sută gata să-i ia locul. În țara asta trăiești tu. Apoi vocea i se sugrumă Într-un icnet și el ar fi vrut să-și muște limba. Nu voia s-o acuze pentru ceea ce era ea și că Îl smulsese de lângă prietenii lui pentru a-l implica În toată șarada asta - dar o spusese. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
arunca În apă. Avea nevoie de un ultim contact cu ea. Cu corpul ei. Te voi strangula, Înfășurând În jurul gâtului tău ciorapii de mătase autocolanți pe care ți i-ai pus astăzi ca să te Întâlnești cu iubitul tău. Te voi sugruma cu propriile mele mâini - și nu-mi va fi milă de tine, cum nici ție nu ți-a fost milă de mine. Și apoi, ca să scot răul din tine, te voi despica folosind cuțitul de vânătoare pe care mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu voce impersonală agentul care scrisese denunțul. Acesta m-a lovit violent În față și m-a strâns de gât, cu ambele mâini, atât de puternic, Încât a lăsat echimoze evidente care reproduc amprenta degetelor sale, a Încercat să mă sugrume, Înjurându-mă cu epitete jignitoare și de nereprodus, cum ar fi „curvă“ și altele asemănătoare, urlând apoi (reproduc cu aproximație) „acesta e ceasul judecății“ „Îți mai las timp să spui o rugăciune“ „cere-ți iertare“ și așa mai departe, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
polițistul avea permis de port-armă. Pistolul putea oricum să-l țină În torpedo. Nimic nu i-o interzicea. Pe lângă asta, nici măcar nu trăsese vreun foc de armă. Nici nu luase măcar pistolul În mână. Poate că Încercase doar s-o sugrume, sau poate că nu. Tempesta nu-și amintea cum se desfășuraseră evenimentele, sau nu voia să spună, poate că era chiar supusă soțului ei - lucru foarte des Întâlnit În cazuri similare. Oricum, dacă femeia spunea adevărul, ancheta avea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
coloanei lui Massenzio și, În timp ce ne supraveghea, asculta la căști vocea Tinei Turner. Dacă-i plăcea melodia, uita de Kevin, iar la un moment dat țâșnea În picioare, și dacă nu-l vedea În fața ochilor, Îl striga cu o voce sugrumată de spaimă. Kevin, Kevin, unde ești? Iar acolo unde frunzele teilor mângâie zidurile Începe strada Carlo Alberto. Acasă. Alergară În sus pe scări. Intrarea În hotel era iluminată. Niște pelerini slovaci abia coborâți dintr-un autocar preistoric stăteau aplecați peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acum mai simte fiorul pe care îl simțise când Fănița se oprise lângă balta din care Pampu aduna lintiță cu 60 de ani în urmă. Dar nu fiindcă l-ar fi cutremurat amintirile, ci pentru că ea era tulburată și-l sugruma cu emoția ei. Se oprise și era neliniștită și tremurătoare ca oricare ființă care își așteaptă împlinirea, oricare ar fi ea. S-a uitat în apă și și-a umezit fața neagră, însemnată cu șanțurile albe ale ridurilor bătrâne. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
chiar posesivă. Acel sărut stârni în corpul meu un tremur. Mi-am pus mâinile în jurul gâtului lui și mi-am lipit buzele de ale lui. El mă trase mai aproape, dar la un moment dat, se retrase, spunând cu vocea sugrumată de emoție: Nu putem fi împreună! Rămase drept privind orizontul. Nu vom putea să ne căsătorim! De ce nu? Eu te iubesc! Tu mă iubești! Și în acel moment când am spus aceste cuvinte am constatat cât erau de adevărate! Din cauza
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
credeai că ai să scapi astfel, Gwen? Farurile anticeață cu care jandarmeria Își echipase mașina 4x4 luminau drumul și părțile laterale. Lucas rula Încet, În direcția reședinței familiei Le Bihan, cînd mobilul Începu să sune. Răspunse. Un glas de femeie, sugrumat de ceea ce el identifică drept spaimă, se făcu auzit, năvălind copleșitor În interiorul mașinii. - Marie... Marie... Lucas privi ecranul mobilului, care afișa doar un nume: Gwen. - Doamnă Le Bihan? exclamă el, stupefiat. Gwen? Dumneata ești?Alo? Telefonul rămase mut. - Gwen! Răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și, fără urmă de șovăială, trase. Lucas scoase un horcăit scurt și Marie auzi cu un sentiment de oroare zgomotul trupului care se prăbușea, făcînd să răsune lemnul podelei. - Lucas! Nu! Morineau, Înșfăcînd-o pe Marie de gît, aproape că o sugrumă pentru a o face să tacă. O tîrÎ spe scara mezaninului. - Am să-l termin, n-o să mă mai sîcÎie! Morineau În sus, Morineau În jos, idiotul! Marie Încerca să reziste În pofida durerii pe care i-o dădea strînsoarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pună. În timp ce Încerca să-i Încheie agrafele, am băut restul de șampanie. Apoi i-am auzit vocea, slabă și puțin behăită: „Sunt gata...” Întorcându-mă În cameră, mi-am dat seama pe loc că totul e ratat. Fesele Îi atârnau, sugrumate de jartele; sânii nu rezistaseră alăptatului. Ar fi fost nevoie de o liposucțiune, de injecții cu silicon - un șantier Întreg... Anne n-ar fi acceptat niciodată. Închizând ochii, i-am vârât un deget În chiloți, eram absolut bleg. În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
restul zilei m-a privit cu neîncredere. După care a lăsat un număr al revistei Marie Claire deschis ca din întâmplare la o reclamă cu textul „Însărcinată ? Ai nevoie de sfaturi confidențiale ?” Pe bune acum. Trebuie să am grijă să sugrum zvonul ăsta din fașă, altfel o să-l împrăștie rapid prin tot satul și-o să mă trezesc că Iris a început deja să croșeteze botoșei. Mă uit din nou la ceas și simt că mă trece un nou val de nervozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nerăbdare așteptai să-i asculți pe cei de la Dennisson Quartet. Îmi Împinge biletele aprins colorate În palmă și-mi Închide degetele deasupra lor. — Connor... Înghit În sec. Pur și simplu nu... nu știu ce să spun. Întotdeauna vom avea jazzul, spune Connor sugrumat de emoție și Închide ușa În urma sa. UNSPREZECE Perfect. După ce că n-am obținut promovarea la care visam, acum am rămas și fără prieten. Și cu ochii umflați de la atîta plîns. Și toată lumea zice că am Înnebunit. — Ai Înnebunit, spune Jemima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mirosiți? ARTUR: Nu... GUFI: Fiți atent! Concentrați-vă! Trageți aer în piept! Tare! Ei? ARTUR (Execută.): Ce duhoare! GUFI: El e! O pocitanie! Fierbe ura în el. Clocotește. Auziți clăbucii? Fierbe zeama în el, se înroșește. Dă pe afară. Îl sugrum cu o fâșie de piele scoasă de pe propria lui burtă! ARTUR: O să țină? GUFI: Știu eu? Niște nemâncați... Au bube în cerul gurii. Ia deschideți gurile! Niște nesătui! (Cei trei cască gurile.) Uitați-vă, uitați-vă înăuntru... Stau bubele acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tu! Ai ucis tu, Grubi! Ai ucis un călător prin ploaie? HAMALUL: Da, am ucis! De ce credeți că stau aici, de ce credeți că mă ascund aici, ca un șobolan, ca o șopârlă? Am ucis, da, cu mâinile astea, l-am sugrumat pentru că n-a vrut să-mi spună... pentru că n-a vrut să-mi mărturisească... nimic... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din ce în ce mai dur, chiar justițiar.): Ce-ai vrut să afli, Grubi? Ce-ai vrut să-ți spună? HAMALUL: Am vrut! L-am rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
apă, așa cum aveți și dumneavoastră... Și s-a uitat tot timpul cu ochii aceia, la mine, s-a uitat fix în ochii mei și mi s-a părut tot timpul că își râde de mine... Da.... Și atunci l-am sugrumat cu mâinile mele... Da... (Istovit, plânge.) Cu degetele mele... cu degetele astea... care s-au și înnegrit... nu mult după aceea... Uitați-vă cât de negre sunt! De ce sunt negre, domnule? De ce? Le-am spălat zile în șir, le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să acționeze, mai ceva ca la Revoluția de la Județeană. Și taica părinte știe, da are legământul de taina spovedaniei și nu poate spune, că... Popa Băncilă își făcu grăbit cruce și întinse automat mâna spre pahar. Geta mai să o sugrume pe fata veterinarei. Gâfâia: - Și mai dai și în omul ăsta? Și tu ce stai, Stoiene. Ce mai aștepți, să te curăț io de oasele alea? Tu n-ai oase în tine? Bărbatul încerca să arunce mizeria de pe el. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
chestia cu paza noaptea în instituții, umbla Aspasia aia lihnită după bărbații altora, nu putea unul să promoveze dacă nu o târnosea cel puțin odată, tot orașul o știa de lihnită, n-a putut s-o facă atunci, să-l sugrume într-una din nopțile când îl privea cum doarme împăcat lângă ea, discutaseră, analizaseră situația, greu îi venea să înțeleagă, exista un prag totuși peste care chiar dacă îți cerea viața nu mai puteai trece, Stelian i-a spus „ăsta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]