5,627 matches
-
în care lumea teatrului este un subiect explicit. În general, amestecul de precizie vizuală și ambiguitate expresivă ce caracterizează creația lui Watteau este similar combinației dintre gest spontan și convenție din „commedia del’arte”. În 1715, când pe tron se suie un copil de 5 ani, Franța abandonează în mare măsură constrângerile politice și morale ce caracterizaseră ultimii ani ai domniei lui Ludovic al XIV-lea. O artă monumentală și severă este înlocuită cu o alta mai delicată, mai lejeră, mai
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
doar un joc al concupiscenței, aidoma unei cruciulițe atîrnate pe pieptul dezgolit al unei femei frumoase: "Nu-mi arunca cercelul tău în suflet / (m-aș prăbuși sub greutatea lui!), / Ci dulci frînghii cu noduri parfumate, / Din rochii împletite să mă sui, // Preacredincios, la gura ta de carne / În care fructul moale-i omorît, / La părul ce-ți atîrnă ca paingii / Din turnuri de cetate peste gît, // La sînii albi întemeind religii / Ce-n niciun pergament descrise nu-s, / Cu fragede minuni
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
Am fost puși în dubă din nou, lăsați în fața teatrului cu scuzele de rigoare. Cineva văzuse incidentul „reținerii" noastre și îl alertase pe Miron. N-am apucat să ne îndreptăm din șale, că o altă echipă de milițieni ne-a suit într-o altă dubă și ne-a readus la secție unde trebuia să fim. tunși. Iar a sunat un telefon. Iar am ajuns în fața teatrului. De data asta nu ne-a mai reținut nimeni. Ajunși în sală, ne-am cam
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent, să recupereze un anumit tip de transcendență pierdută, să concilieze sculptura cu un iconoclasm sui generis. Prima treaptă a acestui proces este transferul, adaptarea stilistică, preluarea aproape mecanică a viziunii din pictura bizantină. Asemenea lui Mestrovici, un alt exponent al climatului oriental-ortodox, chiar dacă el era de origine croată, Paciurea încearcă, în Madona Stolojan, hieratizarea sculpturii
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
nu erau ai lor au trebuit să plece. Pentru că nimeni din vecinătate nu era dispus să-i primească, au fost răspândiți în cele patru vânturi. Annie ar fi dorit să rămână cu sora ei mai mare, Tenka, dar a fost suită împreună cu fratele ei Nick într-o mașină care a plecat spre Helena, în statul Montana, unde locuiau părinții Rahilei. Nu-i cunoștea, dar cel puțin erau rude și avea să fie împreună cu Nick. La Helena, însă, Nick a fost lăsat
Mămăligă, sarmale și răcituri à la Regina by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6413_a_7738]
-
stea în picioare în fața unui perete cafeniu și să vorbească oricât va dori, de unul singur, neîntrerupt de întrebări și fără vreun alt element de natură să distragă atenția, despre colaborarea sa eșuată cu Pentagonul. Fusese, e drept, o experiență sui generis: recrutat pentru calitățile sale de comunicator, omul de știință ar fi trebuit să găsească cele mai potrivite formulări pentru a „vinde" strategia americană atât opiniei publice cât și forțelor armate. Elster intenționase „să le ofere cuvinte și sensuri noi
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
dansatori care interpretează un dans de epocă. Și trupa pestriță încearcă stângaci, fără îndemânare și chiar timid să preia treptat pașii și atitudinea celorlalți, reușind pentru câteva clipe să recontureze o lume a armoniei și distincției. Spectacolul este alcătuit din-tr-o suită de mici scene, scurte și bine închegate, al cărui principal liant, dincolo de subiectele care țin de lumea nobiliară, este umorul, aproape omniprezent, exclus doar în scenele tragice, cum este executarea ultimului țar al Rusie, Nicolae al II-lea și a
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
printre țărani stăpânit de un fel de dihonie.// Totuși, totuși, nu sunt un pășunist și nici/ nu mi-am vândut sufletul dracului,/ chiar dacă am crescut acolo sub Hici/ și acum asfințesc în vâltorile veacului./.../ Acum, prin Grădina Icoanei, ultimii fulgi suie, coboară,/ și gândul meu nici nu mai știu prin ce ierni zăbovește./ Argumentul pieții rămâne în urmă, astăzi pentru ultima oară,/ pe un cântar electronic din magazinul cu brânzeturi și pește." (p. 111) De fapt, poemul acesta e tot ce
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
bicepsului. - Tom, nu serios, ce faci? - Vrei, te rog, să mă ajuți, a spus Tom, și să-mi tai o bucată din spatele tricoului? - Tom, de ce faci toate astea? Uneori, se impuneau măsuri drastice. Erau ocazii când cineva trebuia să se suie în mașină, cu un pachet și să meargă până în Palatine, la centrul FedEx cu ultima oră de expediție din tot statul, doar ca să fim siguri că pachetul era livrat peste noapte. Oferta care trebuia să ajungă la un client nou
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
ș-au aruncat afară foc ardzătoriu, ca un părău mare"; „din munte iase focul Etnii, de cură"; un sfânt povestește: „am vădzut și în Neapoli, afară de oraș 6 mile, un munte prăbușit, care izbucniia foc de iarbă pucioasă și să suia ca apa 300 de stânjene la vârful muntelui" etc. Prima atestare cunoscută a termenului vulcan provine, așa cum a arătat N.A. Ursu, în Formarea terminologiei științifice românești (1962), dintr-o traducere a episcopului Amfilohie de Hotin, realizată în preajma anului 1780. Manuscrisul
„Munte focovărsătoriu“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6358_a_7683]
-
uneori. Odată, la sărbătoarea morților, benchetuiau amândoi ei înde ei și Apemantos, încântat, exclamă: «Ce plăcut e, Timon, banchetul nostru!» Și Timon: Da, de n-ai fi și tu!». Altă dată erau strânși atenienii la adunare. Timon veni și se sui la tribună se potoli îndată orice vorbă, toți se uitară cu mirare și așteptară s-audă ce-avea să spună. El zise: «Atenieni, am un locșor în oraș; acolo o crescut un smochin unde s-au spânzurat până azi o
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
ideea patriotică, fie că se vorbește despre „Specificul național în literatura română” (la o masă rotundă a Gazetei literare preluată în numărul din 7 aprile), despre daci, într-o tabletă a lui Tudor Arghezi intitulată chiar așa, despre „O hartă sui generis a țării” (chiar dacă subiectul reportajului este unul ce ține de sculptură) sau e o pagină întreagă de poeme de Victor Tulbure cu supratitlul „Soarele României”. O variație a temei patriei o reprezintă întoarcerea la originile latine, cu ilustrații de
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4741_a_6066]
-
postură sensibil diferită de cea a congenerilor covîrșiți de o dispoziție eruptivă, de un discurs eterogen, sans rivages. Înzestrat cu un spirit critic ce reverberează asupră-i, Ilie Constantin vădește o fibră clasică. Îl putem socoti un soi de clasic sui generis, plantat în ambianța modernistă, adică, spre a-l cita pe Paul Valéry, „un scriitor ce poartă în el un critic pe care îl asociază în mod intim în lucrările lui”. La hotarul dintre prototipul apolinic al Muzelor și actualitatea
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
țel „a depune mărturie”, informînd, comentînd realul, prozatorul nostru a preferat a se închide în crisalida mărturiei sinelui către sine, ca performanță nu doar stilistică ci și expiatoare, sub chipul, adesea, al „literaturii de sertar”. Neîndoielnic, era și o reducție sui generis impusă, precum la Kafka, de orarul oneros al măruntului funcționar de nevoie: „aș dori să evidențiez, precizează exegetul, că Radu Petrescu a scris relativ puține cărți de ficțiune. Faptul este motivat de mersul la serviciu, care fie îi răpea
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
Soviany. Pudibonzii, domnișoarele și o samă de prelați se vor fi uitat cu rezerve la asemenea focalizări pe vieți soioase, îmbâcsite în crime și pulsiuni animalice. Radu Aldulescu ne-a obișnuit cu descinderile sale narative, cu o concretețe de antropolog sui generis, prin cotloanele sufletului de lumpen, de vicios sau de bătut de soartă pur și simplu. Problemele cotidiene legate eminamente de subzistență, măcinările generate de gândul ieșirii din sărăcia abrutizantă, relativ îndulcită în aburii alcoolului ubicuu, acuplările la granița păgânismului
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
creația lui Virgil Duda poate fi sintetizată prin două etape distincte, întinse, fiecare, pe aproximativ 20 de ani. Pe de-o parte, cărțile apărute până în 1988 și, de cealaltă parte, romanele postrevoluționare. Firește că nu e vorba de o reinventare sui generis, ci de o infuzie importantă de teme și concepte. În prim-plan se găsesc inadaptarea, înstrăinarea, evreitatea, identitatea și exilul. Ele alcătuiesc magma cărților sale din actualitate și acest aspect a crescut mult cota scriitorului. Pentru cei familiarizați cu
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
o performanță de fachir, cea de a-și ține respirația nu doar ani întregi ci și secole și eoni. Dar o astfel de penitență de suflet nu întîrzie a se răzbuna. Sastisit de „hrana asta extralumească”, bardul cedează unei senzualități sui generis, care e atracția spre decorativul bogat, spre o imagistică încărcată, sublimare a simțurilor supuse restricției: „în el în adîncuri se-ntruchipa/ ca în rana de aur a scoicii/ cuvîntul mărgăritar” (un banchet de lumină & glorii). Verbul liric luxos, e
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
care trebuia să le-o trezească discursul meu a căzut o tăcere apăsătoare. - Jos, strigă căpitanul. Vocea sa răsună dintr-odată cu totul altfel decât în camera lui. Soldații ridicară în grabă mesele în picioare și luară loc și băiatul aproape suit pe dulap își căută ușurat scăparea. În tăcerea de mormânt care se lăsase, m-am așezat în spatele unui pupitru, am răsfoit puțin prin hârtii, așa cum fac mereu oratorii, și am zis: - Vă voi citi o povestioară veselă. Băieții mă priveau
Simon Carmiggelt - Despre ținerea unui discurs () [Corola-journal/Journalistic/4394_a_5719]
-
iar când s-a oprit, grohăind infuriat, tot trupul mătăhăos scuturându-se, l-am văzut prin lentilă, negru, împroșcând zăpada - nu se mai zăriră decât pulberile de nea sburătăcite... Era un solitar. Trei focuri. N-a căzut. Dâra de sânge suia o colină. Cobora o văiugă. Și pielea ca-ntr-o pânză primitivă din secolul XIII. A doua zi, pe înoptat, pe platforma unui tren plin de chiciură, sosit de la Câineni, se putea vedea leșul enorm al unui mistreț. Vânătorii s-
Oltenia sprintenă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5860_a_7185]
-
în sistem, cum s-ar zice, părintele lui, care l-a făcut prea liber pentru căpătuieli mărunte îl ia, spre păstrare, la sine. Asemănările dintre cele două istorii de sfârșit de secol XIX nu se opresc la personaje. Rețeta lor, suită de pățanii respectând o vagă cronologie și în a căror privință nu se intră în detalii, doar cât se vede abaterea de la așteptările celorlalți, e cvasi-identică. Sigur, Creangă nu-și trădează stilul, pariul pe savoarea zicătorilor, dincolo de care se întrezăresc
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
foarte complet, din această lume a exceselor proporționate, dacă se poate spune așa. O rețetă la care Macedonski însuși a râvnit, însă nu întotdeauna cu folos. Postmodernismul revine, prin Mircea Cărtărescu, la Levant. Nu doar pentru a profita de exotismul sui generis al unor strămoși literari care par străini și înduioșător de neîndemânatici în orice altă epocă decât a lor, ci și pentru a scrie manifestul unei vârste care a obosit de reguli. Sau, mai curând, de sistemul lor. Între ferice
Orientalism by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5079_a_6404]
-
al limbajului didacticist ori scientizant de pe suprafața operelor, proiectînd pe ele imaginea omenească a celor ce le-au produs, într-o atmosferă de comuniune biografic-critică. Metodologul (fie și lipsit de scorțoșenie) nu rezistă ispitei de a-și urmări eroii aventurii sui generis pe care o presupune istoria în cauză, așa cum apar în marginea textelor ori chiar prin intermediul acestora. Romancierul aplică definiții ultraconcentrate, aidoma unor mărci, sub numele lor, cu un tremolo savuros: Nicolae Filimon, „Un Balzac rătăcit în București”; Constantin Dobrogeanu-
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
cea pe care ne-o oferă Paul Aretzu. D-sa nu raționează, nu explică, ci încearcă a sensibiliza motivele sacre printr-un imaginar pios. Propune noi variante ale acestora, delicate, ușor tremurătoare precum imaginile răsfrînte în apă. Iată o Geneză sui generis a omului adamic în chip de poet: „stau chiar în mijlocul cuvîntului / și cresc încet/ și simt cum mi se formează picioarele,/ mîinile, coșul pieptului, și inima/ și sprîncenele și ochii și buzele / care vorbesc”. Nașterea Mîntuitorului, evocată în liniile
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
Academia Latinității, de curînd înființată, printre ai cărei membri fondatori aveam cinstea să mă prenumăr. Însă în ritmul presant al ceasurilor ce mă despărțeau de plecare, se instala mustrător pulsația unui text desăvîrșindu-se atunci, ecou însoțind, de la Paris, o manifestare sui genesis, croită să încerce, de la București, pariul de a îmblînzi cordial redundanța unei planeități redutabile ... Bineînțeles, comentariul meu, astfel cristalizînd, de la distanță, s-ar fi cuvenit liber de orice constrîngere, căci închipuia o laudă a ingenuității fără echivoc, a zvonului
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
Simona Vasilache „Și stând în preajma singurelor punți/ Pe cari cumătrul munte suie seara/ Mă dau în pârg cu zarzării mărunți/ Și-ncet mă coc în brațe cu secara...” (Pan). E, pe un motiv din Blaga programatic ales, o bună aproximare, cred, a universului poetic al lui Radu Stanca. Dezvăluind delicat minunile mici
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]