2,071 matches
-
nu numai psihologice, cum ar fi experiențele anterioare (trecutul) sau credințele de tot felul, complică și mai mult această problematică. Adevărul este impus și de condiționările cotidiene, putând fi respins dacă nu „aduce” nimic sau conectat la tot felul de superstiții, însă acest aspect e o temă centrală a psihoterapiei. L.A.: Revenind la prelucrarea trecutului - în ce măsură ne-ar ajuta nu numai să ne descotorosim de moștenirile de gândire, ci să fim și pregătiți pentru așteptarea unui viitor eliberați de prejudecăți puritane
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
acasă, la prășit și secerat, și în armată (La țintă), unii se cufundă în băutură, câte un nesăbuit înecându-se, la propriu, în licoarea revărsată din butoaie (Dușmanul). Creierul le e năclăit nu doar de aburii alcoolului, dar și de superstiții și eresuri. Cred în blesteme, așa cum, intrați în vreun impas, își anină speranța în descântece, în datul în bobi, în leacurile băbești („Tot făcut mi-a fost”, Diplomata din Vădeni, Doctorul și baba). Precum nefericita mamă din schița Izbăvirea blăstămului
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
dat se află și Titu Maiorescu, le răspunde cu argumente extrase dintr-o pasionată lectură a lucrărilor de referință, iar după 1885, cu trimiteri la idei marxiste. Atee, ca și soțul ei, participă la popularizarea unor teorii științifice, combate înflăcărat superstițiile, chiar dacă, intermitent, se preocupă de altceva (Despre viața viitoare la români, Credințele religioase la români). În aceeași cheie scrie la „Drepturile omului”, „Muncitorul”, „Literatură și știință”, „Munca”, „Lumea nouă”, „Gazeta săteanului”, „Lumea nouă științifică și literară”, „Albina” ori la „Calendarul
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
ale momentului. Din N.r. transpare viața culturală intensă a provinciei, iar cronica muzicală, cronica teatrală sau plastică au în vedere concomitent și educarea publicului. Se promovează deschiderea spre spații cu mentalități diferite, articolele de știință având rolul de a combate superstițiile, problemele femeii sunt tratate în numeroase articole, sunt discutate amplu chestiuni de antropologie. Pagina literară apare de la numărul 19/1936 și conține mai multe rubrici: „Încrestări”, „Scurte note” (despre reviste nou-apărute, apariții editoriale), „Comemorări”, „Poeme”, „Siluete artistice”, „Reviste”. Poezia este
NAŢIUNEA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288364_a_289693]
-
și a naziștilor. Aproape nici o pagină din scrisul lui N. nu rezistă examenului vremii, în ciuda tonului mai temperat și a câtorva inserții documentare valide din romanele istorice scrise în perioada „dezghețului” ideologic. SCRIERI: Întovărășirea, București, 1949; Credințe rătăcite, București, 1949; Superstițiile sunt buruieni ale întunericului și neștiinței, București, 1949; Danie chiaburească, București, 1950; Îndoiala, București, 1950; Viață nouă, București, 1950; Pe marginea Dunării, București, 1955; Furtuna stârnește valurile, București, 1957; Drum deschis, București, 1960; Învățătorii, I-II, București, 1961-1964; O vizită
NEDELCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288400_a_289729]
-
modul în care s-au născut, au evoluat și au supraviețuit (sau au dispărut) stereotipurile referitoare la evrei. Traseul acestei evoluții începe cu felul în care este perceput evreul la nivelul culturii arhaice și tradiționale (legende, basme, balade, colinde, snoave, superstiții, reprezentări iconografice) și se încheie cu imaginea evreului la nivelul culturii „înalte” (literatură cultă, eseistică, publicistică, literatură sociopolitică în secolele al XIX-lea și al XX-lea), fiind avută în vedere migrarea motivelor specifice „antisemitismului popular” în planul „antisemitismului intelectual
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
diferă sau nu de imaginea altor „străini” cu care poporul român a conlocuit de-a lungul secolelor (maghiari, nemți, rromi, turci, armeni, greci). O. desenează portretul robot al așa-numitului „evreu imaginar”, format de-a lungul timpului din clișee, legende, superstiții, spaime și informații greșit digerate. Măsurarea distanței dintre portretul „evreului imaginar” și cel al „evreului real” (distanță variabilă în timp și spațiu) este una dintre metodele de antropologie culturală folosite de autor. Stereotipurile - negative sau aparent pozitive - din care se
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
Andrei Bârseanu. Mai târziu, Ovidiu Bârlea avea să sublinieze că valoarea lor „stă în bogăția variantelor inedite, nu în interpretările care, de cele mai multe ori, nu sunt plauzibile”. A lăsat în manuscris o amplă lucrare intitulată Studii de folclor (basme, povești, superstiții, mitologie), însumând peste cinci sute cincizeci de pagini. SCRIERI: Datinile și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică, Cernăuți, 1903; ed. I-II, îngr. Victor Durnea, introd. Lucia Berdan, Iași, 1998; ed. I-II, îngr. și introd. Iordan
NICULIŢA-VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288457_a_289786]
-
a luat valul, București, 1990 (în colaborare); Vom muri și vom fi liberi, București, 1990 (în colaborare); Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara, urmată de Mărturia lui Cornel Drăgoi, pref. Gabriel Liiceanu, București, 1993 (în colaborare cu Theodor Nițu); Credințe și superstiții românești, după Artur Gorovei și Gh. Ciaușanu, București, 2000 (în colaborare cu Carmen Huluță); Versuri din flori, București, 2000. Repere bibliografice: Datcu, Dicț. etnolog., III, 113; Luminița Marcu, Irina Nicolau, scriitoarea, RL, 2002, 7; Otilia Hedeșan, Irina, O, 2002, 8
NICOLAU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288438_a_289767]
-
Aceste convertiri au condus spre situații În care era vorba despre pseudoconversiuni, care au dat naștere la religii noi ce mențin formele vechilor credințe, adăugându-le la cele ale noii religii. Ierarhia diferitelor religii a protestat continuu Împotriva menținerii vechilor ,,superstiții” păgâne; catolici, ortodoxi sau musulmani oferă numeroase exemple În această privință. Culegerile de obiceiuri și credințe, desfășurate intens Încă din secolul al XIX-lea, au pus În lumină un număr impresionant de supraviețuiri care Își au Încă un rol Însemnat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
comentat, București, 1997; Eugen Lozovan, Dacia Sacra, tr. Mihai Popescu, București, 1998; Grigore Nandriș, 8 ani din viața României. 1940-1948, București, 2000; O radiografiere a exilului românesc. Corespondență emisă și primită de Grigore Nandriș. 1946-1967, București, 2000; Gh. I. Ciaușanu, Superstițiile poporului român, București, 2001; Pamfil Șeicaru, Scrieri din exil, vol. I: Figuri din lumea literară, vol. II: Portrete politice, București, 2003; Theodor T. Burada, Puncte extreme ale spațiului etnic românesc, pref. edit., București, 2003; Nicolae Petrescu, Primitivii, București, 2003. Repere
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
amintindu-i pe Heredia și pe Al. Macedonski în hieratismul de blazon al versurilor, poetul este totuși interesant prin eleganța cu care își transcrie himerele. În teatru, adaptând Pâinea păcatului a provensalului Théodore Aubadel, ce-și avea izvorul într-o superstiție, și nuvela fantastică Sărmanul Dionis a lui Eminescu, O. reface aceeași scenerie în jurul unei taine ce înfioară: puterea blestemului în prima, „mistice sisteme”, metempsihoza în a doua. Frazarea este curată, aici ca și în traduceri, dar autorul este copleșit de
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
așezările, tradițiile, credințele. Bogatul capitol de texte folclorice (569 de piese) cuprinde doine, strigături, orații de nuntă, bocete, colinde, rugăciuni, balade (categorie poetic-muzicală cu o prezență mai slabă în zona maramureșeană), descântece, cimilituri, jocuri de copii, tradiții și legende, datini, superstiții, basme, în fine, muzica unor texte. P. este, totodată, un cercetător de seamă al graiului (Dicționarul dialectului aromân general și etimologic, cu două ediții, 1963, 1974) și al creațiilor populare ale aromânilor, în lucrări precum Antologie aromânească (1922), Folclor român
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
colaborator al revistelor „Transilvania”, „Apulum”, „Sociologie românească” și „Anuarul Arhivei de Folclor”, unde publică și prima contribuție științifică mai importantă - Pasărea suflet (1942). Acest studiu închinat riturilor funerare va inaugura una dintre direcțiile activității sale - cercetarea mentalității arhaice sătești (credințe, superstiții, obiceiuri), preocupare constantă vreme de șase decenii. Mana în folclorul românesc (1944; Premiul „C. Rădulescu- Codin” al Academiei Române) aprofundează cercetările privind mentalitățile arhaice, urmărind cu acribie științifică concepte mai noi aplicate la datele culturii populare românești. Cercetări asupra magiei la
PAVELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288736_a_290065]
-
mai teoretic, cel puțin în prima parte. Spre a obține definiția conceptului, exegeta apelează și la alte discipline, precum filosofia, sociologia lecturii, istoria mentalităților. Trece în revistă și delimitează o lungă serie a prejudecăților literare (prejudecata și termenii apropiați - prostie, superstiție, clișeu, canon etc.), observând rolul lor paradoxal: prejudecățile împiedică, dar uneori și ajută judecata de valoare. Spirit foarte informat, cu o solidă cultură teoretică modernă, P. este în același timp un critic penetrant, ca atunci când reface istoricul premiilor Uniunii Scriitorilor
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
fost „mânat în luptă” de necesitatea de a denunța inechitățile sociale, ura de rasă, „deșucherile politicii instinctive”, „nedreptățile de tot felul”, „calomnia ticăloasă”, „legalitatea concediată”, „moraliștii fără morală”, „tâlharii servind lecții de onestitate”, „prostituații care blamează prostituția”, „vidul din mirajul superstițiilor” și alte multe tare morale. Ateu, și-a făcut din scris „o mistică și unică religie”. Figură marcantă a presei românești interbelice, K. se afla „în termeni excelenți” (N. Carandino) cu oameni politici ca Al. Vaida-Voevod, C. Argetoianu, Armand Călinescu
KALUSTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287700_a_289029]
-
ș.a. Tot G. Călinescu, la „Cronică mizantropului”, scrie despre Occidental, Oriental, Sentimentul cetății, Frigmania și Bovenia, Definiția scriitorului, Întunecatul Ev Mediu, Examenul, Furnicile, Propagandă, Gloria, Războiul și literatura etc. La rubrică „Ocultism”, sub semnătură Nostradamus, el vorbește despre grafologie, chiromanție, superstiții ș.a. în articole precum Originea viselor, Zodia Cancerului, Despre farmece, Sacrificiile umane și magia, Animalele și superstițiile, Puterea sugestiei, Despre ierburile magice, Numerele, Vrăjitorie și descântec. Călinescu tine și rubricile „Prostologhion”, „Repertoriul nostru literar” ș.a. Foarte activi sunt și tinerii
JURNALUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287694_a_289023]
-
scriitorului, Întunecatul Ev Mediu, Examenul, Furnicile, Propagandă, Gloria, Războiul și literatura etc. La rubrică „Ocultism”, sub semnătură Nostradamus, el vorbește despre grafologie, chiromanție, superstiții ș.a. în articole precum Originea viselor, Zodia Cancerului, Despre farmece, Sacrificiile umane și magia, Animalele și superstițiile, Puterea sugestiei, Despre ierburile magice, Numerele, Vrăjitorie și descântec. Călinescu tine și rubricile „Prostologhion”, „Repertoriul nostru literar” ș.a. Foarte activi sunt și tinerii săi discipoli: G. Ivașcu semnează cronici la un mare număr de cărți (La curțile dorului de Lucian
JURNALUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287694_a_289023]
-
energia funestă a unei ambiții diabolice antrenează spre glorie și spre pieire eroina, principesa Nocturna, care sub diferite întruchipări se întâlnește mereu, prin timp și spațiu, cu Satan, cavalerul Întunericului înfățișându-se ca un irezistibil seducător. În povestea ei de superstiții și mistere oculte, K. întrețese, pornind de la Drăculești, și un fir istoric, mizând pe interferarea de real și suprareal. Formula care ar putea sugera impulsurile acestei narațiuni este „febră și viziuni”. Dyonisia (1926), „roman de voluptate și durere”, istorisește, cu
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
și social, pentru a constitui ceea ce D. Hume a numit „științe morale”. În această perioadă, s-a pus problema înțelegerii mai profunde a condiției umane ca preludiu al emancipării omului modern de ceea ce în epocă se considerau a fi constrângerile superstițiilor, ignoranței, ideologiei sau relațiilor sociale feudale. Acum au fost inventate tradițiile și tradiționalismul trecutului, ce trebuiau depășite prin tranziția către modernitate. Și tot acum, în numele afirmării unei raționalități științifice atotcuprinzătoare, se considera că filosofia morală veche trebuia înlocuită de acea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a modernității îi corespunde și prima mare paradigmă sociologică, ale cărei principii le putem deja identifica și formula: - cunoașterea sociologică este similară cu cea din științele naturii și diferită de cunoașterea comună, de prejudecăți, de religie, de ideologie sau de superstiții; - cunoașterea sociologică trebuie să fie rațională și să contribuie la instituirea raționalității sociale sau a formelor raționale de organizare socială; - cunoașterea sociologică este holistică și progresează prin cumulativitate; - teoria sociologică este universală și obiectivă, descoperă „legi” și identifică direcții viitoare
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
care, pe cât este de critic cu tradiția, pe atât este de animat de speranța indicării unui nou curs al societății și istoriei. Categoria centrală este cea de rațiune, considerată nu doar ca acea facultate producătoare de cunoaștere rațională, emancipată de superstiții, prejudecăți, revelații sau ideologii și bazată pe experiență și experimentare, pe fapte empirice și date senzoriale, ci și ca sursă institutoare a raționalității în organizarea socială. Forma pe care ar trebui să o ia cunoașterea rațională este știința, adică acea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
au identificat și noile instanțe ale activării (e.g. rațiunea), procesele care le-ar corespunde (i.e. raționalizarea), finalitățile vizate (i.e. raționalitatea), precum și scopul etico-politic ultim (i.e. pacea universală). Iar pentru toate acestea era nevoie de un „om nou”: emancipat, eliberat de superstiții și religiozitate, capabil să înțeleagă știința și, prin aceasta, să stăpânească natura. Pentru Im. Kant, omul Iluminismului era „omul care-și realiza propriul potențial prin utilizarea propriei minți”. „Omul nou” nu se putea realiza decât într-o societate nouă, desprinsă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
stilistic al basmului, astfel încât nu distonează deloc prezența în text a unui basm propriu-zis, parcă extras din colecția Povești ardelenești a lui Ion Pop-Reteganul. Prozele componente pun în scenă mici pozne, pățanii diverse (unele cu valoare de pildă), personaje pitorești. Superstiții și eresuri sunt „recuperate” cu farmec în cadrele realului. Privirea povestitorului zăbovește asupra unor mici ritualuri casnice sau asupra unor gesturi cotidiene, consemnate cu acuratețe, procedeul vorbind despre o fascinație a detaliului neînsemnat, alcătuitor de viață, ce amintește uneori de
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
păsul acestor oameni adesea marginalizați, dar și în măsură să ofere îndreptare. Este un semn clar că pentru foarte mulți ortodocși apartenența la Biserică este o funcție a unei identități etnice. Ne putem imagina că doar fascinația pentru ritual și superstiție mai determină membrii comunităților țigănești să ia parte, aleatoriu, la slujbele Bisericii, percepute de cele mai multe ori ca rituri magice. Totuși, universalitatea ortodoxiei ar trebui să aibă ceva de spus nu doar românilor, ci și maghiarilor, germanilor, țiganilor și altor neamuri
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]