8,354 matches
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Lucrari > ESEU DESPRE PUTERE (II) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 212 din 31 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Putere - Supuși ; Stat - cetățeni! În despotia orientală supușii se învârtesc în jurul unui punct central, în jurul stăpânitorului, care stă în fruntea statului ca patriarh și nu ca despot în sensul Imperiului Roman și unde, în afara acestei unice puteri nu există altceva decât arbitrariul
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Lucrari > ESEU DESPRE PUTERE (II) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 212 din 31 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Putere - Supuși ; Stat - cetățeni! În despotia orientală supușii se învârtesc în jurul unui punct central, în jurul stăpânitorului, care stă în fruntea statului ca patriarh și nu ca despot în sensul Imperiului Roman și unde, în afara acestei unice puteri nu există altceva decât arbitrariul, în toată cruzimea sa, rătăcind fără
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
central, în jurul stăpânitorului, care stă în fruntea statului ca patriarh și nu ca despot în sensul Imperiului Roman și unde, în afara acestei unice puteri nu există altceva decât arbitrariul, în toată cruzimea sa, rătăcind fără rost în jurul ei. În despotie, supușii se află într-o unitate impusă cu stăpânitorul prin acceptarea esenței divine a naturii puterii sale iar exprimarea fidelității se face la început sub forma credinței, încrederii și a supunerii. Regimul patriarhal al despotiilor reușește să țină laolaltă întregul social
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
Regimul patriarhal al despotiilor reușește să țină laolaltă întregul social prin prevederea, îndemnurile, pedepsele sau, mai curând, prin prin măsurile de corecție. Nu există însă în acest cadru o contradicție sub forma exercitării Puterii cu idealul, cu aspirația, reclamate de supuși iar statul despotic oriental nu va avea durată în timp pentru că regulile structurii ce-l compun nefiind amenințate din interior intră într-o necontenită schimbare a raporturilor cu celelalte state, în conflicte de neînlăturat care pregătesc dispariția lor bruscă. Dacă
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
neînlăturat care pregătesc dispariția lor bruscă. Dacă ar fi să comparăm aceste ipostaze ale relației stăpân-supus cu vârstele omului, primei faze îi corespund acele acte ale puterii - să le numim legi - care nu trebuie neapărat să corespundă voinței proprii a supușilor, astfel încât aceștia sunt ca și copiii, care, fără voință și înțelegere proprie ascultă de părinți. De îndată însă ce apare libertatea interioară, subiectivă și omul se coboară din realitatea exterioară în spiritul său se ivește ca necesare reflecția, opoziția care
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
când e pasiv și suveran când este activ, putere când este comparat cu semenii săi. Cât despre asociați, ei capătă în comun numele de popor și se numesc fiecare în parte cetățeni, ca participanți la autoritatea suverană și supuș, ca supușii legilor statului. Îndată ce mulțimea s-a unit în felul acesta într-un corp, nu se mai poate jigni un membru fără a se jigni corpul întreg și, cu atât mai puțin, nu se poate jigni corpul, fără ca fiecare membru să
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
am văzut cărucioare de copii controlate cu detectoare, bebeluși purtați de părinții lor în “ranițe” la spate sau la piept care se “lăsau” întorși pe toate fețele și cu dezinvoltură controlați ca atare (dușmanul se putea ascunde oriunde, nu ?!), erau supuși aproape unor probe (exerciții) impuse și nu liber alese (pentru a cârti!), teama de acțiuni necugetate se simțea peste tot și sunt mult mai normale “punerile” în gardă - chiar încălcând anumite libertăți sau drepturi - decât eventuale confruntări cu nenorociri fel
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
a celui care emite un ordin sau o comandă, în basm, de obicei, împăratul: - Măi băiete, acu să te pornești și să-mi aduci la masă pește cu solzul de aur(8) și b) a celui care receptează acest ordin: supușii împăratului, fiii, fiicele etc. sau necuvântătoarele alese a fi în slujba voinicului: - Să trăiești, stăpâne; sunt gata chiar de azi, de poruncești, îi răspunse calul.(9) Totemic, nobilul patruped (equus caballus) sugerează blândețe, iuțeală, cutezanță, cel în slujba căruia intră
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
îi spusese să facă. Nu-și putea imagina ca el, Irod Antipa trebuia să lase tot ce avea și să se pocăiască în așa măsură încât să lase ceea ce el considera de drept a fi al lui, adică: mărirea, bogăția, supușii, regatul, poziția socială. Irodiada era și ea nemulțumită pentru că Ioan nu pierdea nici o ocazie să aducă aminte poporului de faptul că Irod trăia cu ea, care era de fapt soția lui Filip fratele tetrarhului, stăpân în Cezareea Philipi. Iar această
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
parte și de alta a drumului, înșirați, obosiți de luptă, în straie ponosite, pătate cu sânge, stăteau cu capetele plecate boierii credincioși care nu-și părăsiseră Doamna până în cele din urmă clipe. Când cea legată de fiii săi își văzu supușii, se ridică și înlăcrimată, cu fața acoperită jumătate de păru-i negru, despletit, începu să strige: - Boieri, boieri, rușinatu-m-au păgânul . M-a smuls din mijlocul vostru, de pe pământul vieții noastre și acum mă duce ca pe animale în jug. Să
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
vornicul cu alți doi boieri ce nu îi mai vrură domnia vasală leșilor, în fruntea celor două mii de tătari, în apropierea lacului Dracșani, pe drumul dintre Hârlău și Botoșani, tăie drumul fugarilor, făcându-i prizonieri. Cum îl văzu în mâna supușilor lui se apropie ca turbat de Alexandru Movilă și-i smulse cuca din cap, semnul puterii voievodale: - De azi, familia ta nu va mai domni peste Moldova! se auzi vocea gâfâindă a vornicului. Noi avem alt domn care să ne
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
să-l privească amenințător. În fața eșafodului, tânărul căpitan se opri. Căzu în genunchi, spunându-și rugăciunea: "Tatăl nostru care ești în ceruri Sfintească-se împărăția Ta, Facă-se voia ta, precum în cer si pe pământ..." Tobele băteau căutând să astupe vocile supușilor ortodocși care recitau odată cu cel condamnat, rugăciunea. Pașa se ridică în picioare. - Nemernicie. Ghiauri netrebnici. Faceți ceva să tacă! răcni puternic, îndemnând să i se taie cât mai repede capul. Ienicerii îl aplecară pe butuc. Vocea lui nu înceta să
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
o mare iubitoare de artă. Nimeni nu pictează atât de frumos ca ea steluțe de gheață, nimeni nu cântă ca ea la țurțuri și nimeni nu inspiră atâtea poezii și colinde cum o face Înălțimea-Sa Iarna. Cei mai dragi supuși ai Iernii sunt oamenii de zăpadă. Nimeni nu știe însă, că oamenii de zăpadă au un mare concurs odată pe an și numai câștigătorii au voie să plece în lume să-i bucure pe copii. Tot anul, în Ținutul Zăpezilor
MICA POVESTE A LUI OMINOMI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367031_a_368360]
-
impresionantă, favoriți uriași și figură de bătrân înțelept fiind considerată cea care redă perfect ideea de conducător glorios. Toate manualele de istorie și toate filele cronicilor postume îl consideră a fi un exemplu de virtute, devotament, iubire și credință față de supușii săi, un model demn de a fi urmat de toți cei care conduc destinele popoarelor. În mod curios, în tot acest timp, oamenii se consideră o specie inteligentă spre marele amuzament al tâmpiților de extratereștri care nu pot înțelege de ce
GLORIOASA DOMNIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367070_a_368399]
-
ale timpului, tocând ațos ca lama de brici (a unui anumit serviciu al Majestăților lor!) toate servituțile galante și umile ale vasalilor, asta și cu ajutorul unui cinism greu de contracarat ... Pasul către încoronare ca rege al amerindienilor californieni - de un supus al Coroanei - fusese făcut atunci când dangătele de acioaie ale turmelor de oi și capre ale acestora fuseseră acoperite de zăngănitul metalic, strident și lugubru al muschetelor și halebardelor cotropitorilor. Conquista spaniolă își găsea astfel, un mai abitir și mai violent
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367076_a_368405]
-
adevăr, pentru dreptate. Funcție de calități și caracter ei aleg diferite moduri de a face dreptate. Istoria a consemnat multe exemple. Citez pe domnitorul Țării Românești Vlad Țepeș care a domnit în anii 1448, 1456-1462 și 1476 și care, făcea dreptate supușilor prin aplicare de pedepse severe celor care încălcau legile, sau celor care furau, sau dușmanilor țării care cereau întruna tribut, pedeapsa preferată a lui fiind „trasul în țeapă”. De aici se poate trage concluzia că fiecare timp al istoriei necesită
DESPRE DREPTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368662_a_369991]
-
Prin poarta aceasta vom trece toți Cei pribegi, prin ai noștri părinți, Bunici și frați de ce să stați? În viața asta plină de nevoi. Lumini minuscule vibrând din noi Ne face inima să ne apropie iar de voi, Trăim mereu supuși pământului. Și dacă plânge plănsul Și dacă râde râsul, Și dacă cerul s-ar topi din noi Și dacă lacrimile toate ar vindeca cuvântul din noi doi, Și dacă îmbrățișarea ta ar fi o candelă aprinsă, Mereu aș fi lumină
POARTA PRIN CARE TRECEM de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368760_a_370089]
-
arpacaș de cruci Ne fi-vor hrana morții când ai să ne usuci În gheața altor lumi mai bune și mai drepte... Dar, cât mai trebuie românul să aștepte? Cum Dumnezeu îi congelezi de generații Și îți supui la chin supușii - sinistrații, Și îi îngheți de vii și-nchizi congelatorul În care îi arunci trîgându-le zăvorul..?. Iar voi, cei osândiți la foame glaciară Și la nemernicii de gheară prinsă-n gheară, Veniți-vă în fire cu Dumnezeu în fire, Treziți-vă
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
aceea păreau să se așeze într-o ordine anume în preajma datei evenimentului solar. Personificarea astrului zilei-Apolo Hiperboreanul avea un cult deosebit în imperiu și orice schimbare pe cer a astrului invincibil năștea îngrijorări împăratului, flamenilor, sacerdoților, și în general tuturor supușilor săi. Romanii erau foarte suspicioși la orice mică schimbare observată în natură și nici lucrul acesta nu fu trecut cu vederea de împărat. Claudius Thrassylus aflase acele lucruri de la câțiva prieteni ai săi cu care purta corespondențe, astronomi, și geometri
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
sumbru al milei lumești, al josnicului nimic, care îi înconjoară. De aceea fac rău, iar răul nu este numai cel faptic, ci și cel gândit. Gândurile negre se ridică vijelioase în ceruri și coboară ca un trăsnet pocnind ființa celui supus, precum un blestem. Ce poate fi blestemul? O acumulare de energii malefice într-un sistem - omul, ființa în interiorul căreia se sting și se aprind ideile ca becurile în beznă. Este teama pe care Blaga o avea de ființele luminătoare, de
CAPITOLUL 1) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349597_a_350926]
-
a apucat să selecteze, pentru antologiile domniei sale, voci scriitoricești și talente autentice, pe care consideră că este bine (pentru axiologia culturii românești!), să le susțină, să le stimuleze și promoveze. Nu suntem siguri, firește, că absolut toți/ toate persoanele, supuse/supuși selecției axiologice a domniei sale, sunt, a priori, genii scriitoricești, sau viitori ARHEI ai culturii valahe. Ceea ce este, însă, mai mult decât evident - este faptul că doamna LIGYA DIACONESCU a salvat, de la un anonimat nedrept și dureros, si a dăruit Duhului
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
inchizitor a trecut de partea diavolului dar nu pe față. Pactul său cu satana este un secret bine ascuns sub „odăjdiile fastuoase” ale solemnităților religioase sau de „vechea lui rasă călugărească făcută din pânză groasă”, purtată în zilele contactului cu supușii. Marele filosof creștin rus speculează atitudinea cardinalului, care prin întortocheata ipocrizie a demersului său ia chipul lui Antihrist: „principiu nou, rafinat și seducător ce apare întotdeauna sub înfățișarea binelui.”( 13) Sistemul catolic al cezaropapismului, ce preface Biserica în stat, este
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
așa cum mă sfătuise, de fapt, și bătrânul vrăjitor de pe Planeta Albă, apoi voi lovi fulgerător. Direct în plin, cum își atacă un șarpe veninos prada. Odată înghețată pentru o mie de ani, restul va deveni destul de ușor. Știam că și supușii ei o urmează din teamă, nu din convingere, astfel că nu mă temeam prea tare de o revoltă sau o răzbunare a acestora. Însă ceea ce am văzut după aterizarea acolo a depășit orice imaginație, făcându-mă să-mi înghețe sângele
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
mult, dar esențial este că este posibil - și că răul nu va triumfa, în final. Vorbind despre dualitatea noastră, trebuie spus că, într-adevăr, în afară de sfinți și de călugări, toți avem în noi un germene al răului și toți suntem supuși greșelii. Și, chiar dacă, așa cum spuneam, evoluăm pe parcursul vieții, ne îndreptăm greșelile comise, întotdeauna (în cazul unui om obișnuit, al meu, al dvs., dacă vreți) va rămâne loc de un alt sâmbure al răului și de o nouă greșeală. Și, ca
ÎNTR-O LUME CREATĂ PRIN PUTEREA IMAGINAŢIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350229_a_351558]
-
această zonă a țării ei sunt o majoritate dură care nu e dispusă să ofere altora ceea ce cere pentru ea însăși. Jurnalistul bistrițean precizează faptul că într-o Europă în care cuvântul de ordine este „multiculturalism”, românii din secuime sunt supuși celei mai crâncene opresiuni pe baze etnice, la fel ca în Timoc și Ucraina, dar cu atât mai tragică este situația lor cu cât această situație se petrece în propria lor țară. Un alt capitol al cărții care merită evidențiat
„RĂDĂCINILE” LUI MAXIMINIAN de ION ALEXANDRU MIZGAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349059_a_350388]