1,044 matches
-
bazalt de aspri se zidesc pe-albastra boltă, Parc-auzi a Mării-negre și a Dunării revoltă Și a lumi-ncheeture parcă le auzi trăsnind; Răsculatu-s-a-Universul contra globului din aer? Stelele-n oștiri se mișcă? Împărații sori se-ncaer? Moare lumea? Cade Roma? Surpă cerul pe pămînt? Nu. Din fundul Mării-negre, din înnalte-adînce hale, Dintre stînce arcuite în gigantice portale Oastea zeilor Dadei în lungi șiruri au ieșit - Și Zamolx cu uraganul cel bătrân, prin drum de nouri, Mișcă caii lui de fulger și-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oaste Și de-antica lui turbare tremur norii de granit. Lumea pare răsculată din caotic-adîncime. Nori se suie-n stâlpi și-n globuri. Din eternă-ntunecime Ca sa lupte-acuma Joe pe Titani i-a liberat; Și tunând ei urcă cerul surpând scările de nouri, De sub scuturi de fier negru arcurile-ntind în bouri De se nărue văsduhul de-al săgeților vărsat. Negurile-n stâlpi se-nchiagă suind vârful lor în soare - Par un codru sur și vecinic. Lunci albastre lucitoare Se deschid
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tresare Vechiul glob - munții se clatin, ceruri tremur, marea moare. E semnalul cel de luptă între-armiile de zei; Și Zamolx frânele lasă cailor lui de jeratic, Coama lor se îmflă-n limbe de-aur - tremur nebunatec, Bouri daci răstindu-și fruntea surpă norii toți cu ei. Lupta-i crudă, lungă, aspră. Lumin-pavezele dave, Sori și lune repezite printr-a norilor dumbrave Ard albastrele armure ale zeilor romani; Pașii lor amestec cerul - caii tropotă iar bouri Ca de tunete un secol împlu halele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de granit Le întinde-n fundul mării cel amar și fără fine. Păru-i alb flutură-n vânturi, stuf de raze lungi, senine, Umerii, dealuri de neauă se înnalță-n infinit. {EminescuOpIV 143} Iară fruntea lui uscată stă prin viscole rebele, Surpând nourii cei aspri și amestecați cu stele - Jos e-nmormîntat de mare, sus e-ncununat de cer; Atunci luciul mării turburi se aplană, se-nsenină Și din fundul ei sălbatec auzi cântec, vezi lumină - Visul unei nopți de vară s-a amestecat în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mănăstirile sunt pline. Se pare că până acum, doar două cărți au schimbat lumea : Biblia și “Capitalul”. Evident, în direcții diferite. Pragmatismul exagerat îl scutește pe om de sacralitate. Modernismele mușcă lacom din dimensiunea sacră a vieții. Când vor să surpe o religie, cotropitorii îi distrug idolii și preoții. Căința poate fi marele pas spre mântuire. Mă îngrijorează lipsa de feed-back a Cerului. Numai credința îi mai dă omului anvergură cosmică. Pentru impulsuri periodice, Dumnezeu convoacă popoarele pe cruce. Nu mă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
frigi. Viitorul omenirii va depinde și de voința imensei magme islamice. Popoarele care se scufundă în filozofie, nu se pot îneca în istorie. Locul intelectualilor de marcă a fost întotdeauna în preajma roților dințate ale istoriei. Marile imperii nu au fost surpate de armatele din afară, ci de viciile din interior. Secolul al XX-lea s-a spălat pe mâini cu toate naivitățile noastre. Lăsați smintiții în pace! Dar nu pe tronuri. Mulți dintre cei care au pornit să schimbe lumea s
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
își transformă stagnarea în țel. Prostul este imun la entuziasm. Prostul nu are dioptrii pentru valoare. Prostul are pe creier un strat invulnerabil de șuncă. TIMP Timpul transforma trupul în șandrama, iar iubirea, în ironie. Ajutat de femei, timpul a surpat imperii. Hoții de timp ne răpesc resursa care nu se mai poate regenera A mai rămas în urma un mileniu. Timpul și-a făcut datoria. Ne zbatem între Scylla clipei și Charybda veșniciei. După zece ani de lupte cumplite, războiul troian
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
porțelanului depinde de „ răutatea ” focului. Cărțile mari provoacă adevărate entorse sufletești. Cititor ideal nu există. De altfel, nici dintre cei imperfecți nu prea mai sunt în ultimul timp. Îmbogățiții tratează, de regulă, arta ca pe o frivolitate. O poezie poate surpa un imperiu. Unii scriu fără mandat, alții - fără talent. Singura răzbunare admisă geniilor este creația. Frigiditatea este a științei. Pilonii artei nu pot fi decât incandescenți. Câte un petic de cer a furat fiecare artă. Marea artă trăiește din răni
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la îndemână să - ți dea cu ciocul în cap. Nu existența câtorva tirani îngrijorează, ci faptul că devin modele pentru o imensitate de imbecili. Ne fascinează zelul minciunii, nu rechizitoriul tăcerii. Atât înțeleapta Grecie, cât și puternica Romă au fost surpate, nu de armatele vrăjmașe, ci de banale vicii... interioare. Succesul dizolvă prieteniile literare, așa cum mercurul atacă aurul. Miorița - lirismul unei filosofii a candorii sacrificate. Unii și - ar fi dorit doar un duel de bâte. Când o femeie o ia pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a bucuriei. Cei care fac haz de necaz anesteziază puțin timpul, dar nu înving frica. Zâmbetul nu poate vindeca, probabil, nici o boală. Le-ar putea însă preveni aproape pe toate. În umor, inteligența vine cu un-doi-uri scăpărătoare. Micile ironii pot surpa imensele trufii. Râsul nu reușește să interzică moartea. Dar îi poate face multe zile fripte. Roade în noi cariul ironiei corozive. Veselia unei epoci este direct proporțională cu inteligența ei. Oricât de negru ar fi, umorul tot speranță rămâne. Umorul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la ceruri, pînă la locuința sfîntă a Domnului. $31 1. Cînd s-au isprăvit toate acestea, toți cei din Israel care erau de față au plecat în cetățile lui Iuda și au sfărîmat stîlpii idolești, au tăiat Astarteele, și au surpat de tot înălțimile și altarele din tot Iuda și Beniamin și din Efraim și Manase. Apoi toți copiii lui Israel s-au întors în cetățile lor, fiecare la moșia lui. 2. Ezechia a așezat din nou cetele preoților și Leviților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
toată Cîmpia; și iată că a văzut ridicîndu-se de pe pămînt un fum, ca fumul unui cuptor. 29. Cînd a nimicit Dumnezeu cetățile Cîmpiei, Și-a adus aminte de Avraam, și a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetățile unde își așezase Lot locuința. 30. Lot a ieșit din Țoar și a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămînă în Țoar. A locuit într-o peșteră, cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
simian: nevoie de dominare, de confort simbolic și uneori teribil de concret, nevoia compulsivă de succes social. Paradoxul este că, în cele din urmă, tot valorile "obiective" justifică acest carambolaj cultural care, sprijinit doar pe aerul speculațiilor de putere, se surpă altfel ca un castel de cărți de joc. Lucru care se întîmplă, de fapt, în aceste triste zile, când, în lipsa unor elementare criterii de disociere a liniilor și a punctelor de catastrofă ale valorii (datorită dispariției arbitrilor care sânt criticii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
prin legenda meșterului Manole, ar putea fi revelator pentru noua mentalitate emergentă din acest al doilea nivel al imaginarului balcanic. In variantă românească, mitul povestește cum meșterul zidar Manole vrea să construiască o mânăstire, dar tot ce construia ziua se surpa noaptea. într-un vis i se arată soluția enigmei: pentru ca zidurile să nu se mai dărâme, trebuie zidită de vie la temelia mânăstirii o ființă omenească. Manole își zidește propria soție însărcinată 228 și astfel mânăstirea se poate ridica. în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
viață/ Complicat și simplu necesar/ De un veac și jumătate-ncoace/ Vinu-și face-n mine cuibar", încheind cu un fel de laitmotiv: ,, Te vei duce, te vei întoarce/ Niciodată vei muri!" Cu acest lichid poetul amețește doar Tenebra ce ne surpă, face atmosfera terapeutică, transformă viața în vis și poezia în medicament alintător. Dintre toți prietenii lui poeți, cu care a hălăduit prin timpuri de tot felul, el, singurul, a turnat și cimentat în literă un zbor prin Iași al unei
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
din îndoială, zicând în mine însumi: Oare cine mă va întâmpina când mă voi repezi să sar înălțimea zidului? Oare nu cumva e o prăpastie acolo? <footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Precum voia proprie este peretele din mijloc, așa credința surpă acest perete, pentru că credința este voia care vrea să se surpe pe ea însăși ca voie autonomă. Realitățile spirituale dumnezeiești se fac vădite în fața noastră și pătrund în noi, și noi înaintăm și creștem în ele, dacă credem în ele
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
când mă voi repezi să sar înălțimea zidului? Oare nu cumva e o prăpastie acolo? <footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Precum voia proprie este peretele din mijloc, așa credința surpă acest perete, pentru că credința este voia care vrea să se surpe pe ea însăși ca voie autonomă. Realitățile spirituale dumnezeiești se fac vădite în fața noastră și pătrund în noi, și noi înaintăm și creștem în ele, dacă credem în ele, adică dacă vrem să le socotim reale. Ele nu sunt iluzii
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
măguliri un șir de tandre încuviințări și adresări: „Gingașul [sau minunatul sau fermecătorul] meu Ariel“; „Duh destoinic!“; „Ei, bravo!“; „Întocmai cum ți-am cerut“; „Vedenie măiastră, Ariel“; „ Pe harpie-ai făcut-o, Ariel / Cu mare meșteșug, - fermecătoare! Cum te-ai surpat asupra lor!“; „Hai, vino, vrednicie!“; „E bine, păsăruică!“; „Mare diavol!“ (My tricksy spirit!); „Îmi place, vrednicie!“; „copile“ (My Ariel, chick). 174 Oricine simte că între cei doi se instituie o legătură mai adâncă. Într-un loc, Ariel nu mai așteaptă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
măguliri un șir de tandre încuviințări și adresări: „Gingașul [sau minunatul sau fermecătorul] meu Ariel“; „Duh destoinic!“; „Ei, bravo!“; „Întocmai cum ți-am cerut“; „Vedenie măiastră, Ariel“; „ Pe harpie-ai făcut-o, Ariel / Cu mare meșteșug, - fermecătoare! Cum te-ai surpat asupra lor!“; „Hai, vino, vrednicie!“; „E bine, păsăruică!“; „Mare diavol!“ (My tricksy spirit!); „Îmi place, vrednicie!“; „copile“ (My Ariel, chick). Oricine simte că între cei doi se instituie o legătură mai adâncă. Într-un loc, Ariel nu mai așteaptă, drept
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nimic jignitor, ci rezultă din toponimizarea entopicului ruptură „pădure doborîtă de furtună“, „adîncitură lăsată de apă“, „adîncitură mai largă cu surpături“, „vale îngustă, prăpăstioasă, fără apă“, „ruptură, de teren pe care vine apa din ploi“, „coastă care se prăvălește, se surpă“ etc. Toponimul Ruptura numește alte optsprezece obiecte geografice potrivit Dicționarul geografic din 2008-2009 (și probabil mult mai multe topice mărunte, neîncadrabile într-o lucrare dedicată macrotoponimelor). Numele cu care a fost înlocuit toponimul Ruptura, Vîrvorul de Jos, reprezintă un nonsens
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fiind propovăduit de cel puțin două milenii în lumea occidentală. Dincolo de imaginile uneori ilare prin ininteligibilitate ale unor astfel de profeți apocaliptici, de la Spengler la Evola, alteori traduse în istoria factuală prin catastrofale exerciții ale Apocalipsei, în care s-au surpat milioane de vieți, de lumi și de idei, universul se încăpățânează să existe (în ciuda lui Marx), într-un tangou fără pauză cu miturile pe care le susține (ori mai degrabă care îl susțin, căci relația e la fel de ambiguă ca în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
absolut sigur, și sunt momente când această evidență mă aruncă într-o adâncă perplexitate... Cum, adică?!.. Într-o zi „lucrarea“, care sunt eu, mă va părăsi... aburul misterios , numit sufletul meu, se va risipi și încet-încet voi prinde să mă surp, neștiutor, în mine însumi... să mă distram în toate cele ce mă alcătuiesc?!... Dar nu-mi pare rău de asta; după ce nu voi mai fi, de ce să-și mai amintească cineva de mine, ce rost are să le tulbur liniștea!.. Apoi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Eh, într-o zi tot voi muri!.. se resemnă el dar, pe loc se răzvrăti... - Cum adică, într-o zi „lucrarea“ care sânt eu, mă va părăsi, aburul numit sufletul meu, se va împrăștia și, încet-încet, voi începe să mă surp...?! Eh!... E cum vre Domnu‟, nu-i cum vre omu‟! Mai firavi decât iarba sântem...! Acum, bătrânul înțelegea deplin; viața nu este nici ziua de azi, nici cea de mâine... nici anu‟ntreg. Vieții adevarate îi este deajuns clipa... clipa
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
afundăm într-o noapte primordială, unde totul e înfricoșător și sublim. Șacalii stau probabil acum cu ochii arși de fulgere privind cerul și nimeni în junglă nu mai îndrăznește să cânte sau să urle. Tunetele se prăbușesc poruncitoare, parcă să surpe noaptea, s-o transforme în ruine, s-o amestece cu ruinele Mexicului. Plutește în aer ceva tragic și primejdios, ca strigătele aztecilor din acea noche triste când spaniolii au fugit din Tenochtitlanul răsculat. Șoseaua străbate așezări rare, ale căror nume
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de ce știam atât de bine că mai fusesem aici? Că mai stătusem, la îngînarea serii cu noaptea, pe un culoar pustiu, cu uși numerotate, lângă o scară coborând spiralat? Cuprins de leșinul dulce al locului vid de mișcare și sunet, surpat interior de amintirea cu neputință de localizat, m-am ridicat și am apăsat clanța primei uși. Dar ușa nu s-a deschis, pentru că - atunci am observat - un lacăt moale, de carne, obscen, pulsând de o evidentă viață, un lacăt cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]