1,118 matches
-
Ne-am dat seama de asta. Aveam deci trei suspiciuni... Toate până la un punct. Iluzionistul schiță un zâmbet vag. - Până la un punct, șuieră el. Vezi tu, atunci când te folosești de magie pentru a păcăli oamenii, cei inteligenți continuă să fie suspicioși. - Așa că ai pus în joc păcăleala cu numărul trei. Ca să ne menții atenția concentrată departe de circ, ne-ai făcut să credem că te-ai lăsat arestat în mod voit, ca să poți intra în Centrul de Detenție, dar nu ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ezitasem să o semnez de data asta, adăugând curajos sub textul tipărit: Cele mai calde urări pentru o însănătoșire grabnică de la prietenul tău „cupug“ - Charles Thornton. Tânărul Chipstead - eroul lui Stacey, mi-am amintit eu cu regret - mă privea ușor suspicios. Îmi luasem cea mai reușită voce de „avocat respectabil“ și-i zâmbisem. „Doar o mică felicitare pentru o membră valoroasă a personalului dumneavoastră. Stacey m-a ajutat foarte mult în micile mele excursii la cumpărături câtă vreme soția mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
venit timpul să se întoarcă la serviciu pe 2 ianuarie, pur și simplu n-a mai putut. În ziua aceea și în ziua următoare a sunat să spună că e bolnavă, lucru care se întâmplase atât de rar încât Henry, suspicios, a dat un telefon să întrebe ce mai face. — Chiar ești bolnavă, Eisner, sau s-a întâmplat ceva ce trebuie să știu? a întrebat el. Ea îl sunase la șase dimineața să-i lase un mesaj pe robot, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lui. — Jim...! Nu te mai gîndi...! Doamna Philips, una dintre văduvele misionare, Îl prinse cînd se aplecă Înainte, aproape leșinînd În fața imaginii acesteia de arhanghel căzut printre orezării. Jim stătu drepți, prefăcîndu-se slăbit de foame și Încercînd să evite privirea suspicioasă a santinelei japoneze de la ușa dispensarului. Așteptă să se termine apelul, reflectînd la potențiala pradă Întruchipată de un pilot american mort. Curînd, unul dintre americani va fi dus mort În lagărul Lunghua. Jim Încercă să decidă care dintre clădirile ruinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Ca să nu mai vorbim de interpretarea ca expresie idiomatică a acelui „Să fi fost cel al zorilor de ziuă“ cu care începe un capitol, când capitolul precedent se încheie cu cuvântul ceas. Publicul nostru, ca orice public puțin cultivat, e suspicios din fire, cum e și poporul nostru. Aici nimeni nu vrea să fie luat peste picior sau să se lase îmbrobodit, și nici să fie bătaia de joc a cuiva sau să iasă pleoștit, drept care, ori de câte ori cineva ți se adresează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
popor amestecul de glume și seriozitate poate fi atât de vexant, cât despre faptul de a nu ști bine dacă un lucru e sau nu serios, câți dintre noi îl suportă? Și e mult mai greu ca spaniolul mediu și suspicios să-și dea seama dacă ceva e rostit serios și totodată în glumă, adevărat și mucalit, din aceeași perspectivă. Don Miguel e preocupat de tragicul buf și nu doar o dată mi-a spus că n-ar vrea să moară înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
minciuni, asta era nesemnificativă. Pe parcursul săptămânii care a urmat, am tot mutat cartea de colo-colo. Așa cum unii dintre cei care se ascunseseră se furișaseră din pivnițe în dulapuri și apoi în grote atunci când binefăcătorii începeau să se teamă, vecinii deveneau suspicioși sau banii cu care cumpărau tăcerea unora se terminau, așa găseam și eu mereu locuri noi unde să îmi ascund povara. Am luat-o din torpedou și am pus-o la loc pe raftul din sufragerie care era prea înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de canal. Un bărbat plimba un câine cu trei picioare. Doi băieți se stropeau într-o băltoacă. O femeie, înfofolită într-o pelerină și cu un batic pe cap, îi ocoli. Nici unul nu se uită la mine. Ușile întorceau fețe suspicioase spre stradă. „Vezi-ți de treabă“ plutea în aerul umed al dimineții. Eram departe de Indian Hills. Fațada de cărămidă roșie, brăzdată acum de dâre negre lăsate de ploaie, avea nevoie de reparații și o bucată de carton acoperea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am prins ideea. Dar nu am decât hainele astea și rochia neagră pe care n-o pot purta. M-ar judeca complet greșit. Sunt de acord, spuse Lisa. —Și eu. Maria dădea din cap. Aici începeam eu să devin foarte suspicioasă. Și pe bună dreptate. Aveau ascunsă la spate câte o geantă. —Ce-aveți în genți? am întrebat, știind ce era în genți, dar, în același timp, sperând să mă înșel. —Ți-am adus câteva haine de la noi să le încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
rău. Dar asta e grija mea. Ce e important este că Harry nu mai are ce să ascundă de tine acum. Evident tot secretul a fost chestia cu banii pierduți. Așa că te poți întoarce acasă. Lynn se uită la mine suspicioasă. Din gura ta sună atât de simplu. —Mătușă Lynn! Întoarce-te la el și gata. Te rog. Vorbește cu el. Și-atunci mi-am amintit ce s-a întâmplat când am vorbit eu și Mark. Pe de altă parte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
spus îndoită. —Tu și generația ta credeți că aveți dreptul de a fi fericiți. Nu știu de unde v-a venit o asemenea idee. Nici măcar în Biblie nu scrie că ai dreptul să fii fericit. Sunt sigură că scrie, am zis suspicioasă. Sau doar părinții mei mi-au spus-o? —Părinții fac asta, fu de acord Alfie. Dar nu le fac nici un favor copiilor lor. Și acum îți voi oferi cheia mea secretă a fericirii. Așteptă până văzu că-l ascult cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
doarme. Norman ridică seringa În lumină și stropi câteva picături În aer. — OK. Ar fi bine să vin cu tine, să-l țin dacă se Împotrivește. Nu, spuse Norman. Dacă e treaz și ne vede venind pe amândoi, va deveni suspicios. Amintește-ți că tu nu mai dormi În dormitoare, ci În laborator. — Și dacă devine violent? — Cred că pot să mă descurc. — Bine, Norman, cum spui tu. Luminile din coridorul Cilindrului C păreau nefiresc de puternice. Norman Își auzea pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
știind că nu o vor mușca nici pe ea. — Cu mâinile pline de șerpi arătai precum Meduza. — Asta cine e, vreo vedetă de rock? — Nu, e un personaj mitologic. Cea care și-a omorât copiii? Întrebă ea, cu o uitătură suspicioasă. Beth, mereu pregătită să riposteze unui afront, oricât de voalat. — Nu, aceea a fost Medeea. Meduza a fost o femeie din mitologia greacă și care, având șerpi În loc de păr, Îi prefăcea În stană de piatră pe toți cei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
avion s-au transformat în niște hoți odioși de bagaje. Sunt convinsă că fiecare dintre ei, până la ultimul, urmărește banda cu un unic scop, și anume acela de a-mi fura bagajele. Stau lângă bandă cu o expresie încruntată și suspicioasă. Cu un ochi urmăresc trapa prin care ies bagajele, iar cu celălalt ochi monitorizez fiecare persoană, încercând să le transmit ideea că m-am prins de jocul lor, că și-au ales greșit omul pe care să-l tragă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bună, Michael, intră! Ia un biscuit! a zis Helen, în timp ce Michael a intrat în bucătărie șchiopătând și ținându-se foarte teatral de șale, ca și cum l-ar fi durut din cauza muncii istovitoare. —Bună seara, a mormăit el aruncându-mi o privire suspicioasă. Clar, era convins că eu îl vorbisem de rău. Nimeni n-o bănuia niciodată pe Helen, cu fața ei angelică și inocentă. Ce proști, ce proști! —Să-ți torn ceaiul? l-a întrebat mama obedientă. Mai târziu, spre seară, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sun la sonerie fiindcă plecasem fără cheie. Mi-a deschis mama. Am venit, i-am spus. Ne-am distrat de minune, nu-i așa, Kate? Mama m-a privit în timp ce căram în bucătărie pungă după pungă. Mi-a dat târcoale suspicioasă, în timp ce am scos legumele pe masă. —Ai luat tot ce-ți trebuia? m-a întrebat cu vocea tremurândă. Totul! i-am confirmat eu entuziasmată. —Deci n-ai renunțat la ideea de a pregăti cina? a zis ea părând pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
continuat ea. Ai auzit vreodată expresia „Dacă nu e rupt, nu-l repara“? Și ce e asta? m-a întrebat ea referindu-se la o pungă din celofan în care erau frunze proaspete de busuioc. Mama le împungea cu degetul suspicioasă. —Ăla e busuioc, mamă, i-am răspuns eu ocolind-o ca să pun în dulap niște semințe de pin. —Și ce faci cu el? m-a întrebat ea uitându-se la busuioc de parc-ar fi fost radioactiv. —E o plantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe farfurii și le-am adus mesenilor. Sosirea mâncării i-a proiectat pe mama, tata și pe Helen într-o stare de indecizie. Faptul că era vorba de mâncare gătită în casă i-a făcut pe tata și pe Helen suspicioși. Și pe bună dreptate. Dumnezeu știe că aveau tot dreptul să fie suspicioși după felul în care suferiseră în trecut. Mâncarea de casă le aducea aminte mult prea bine de dezastrele mamei. Și, în mod evident, mama era mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mama, tata și pe Helen într-o stare de indecizie. Faptul că era vorba de mâncare gătită în casă i-a făcut pe tata și pe Helen suspicioși. Și pe bună dreptate. Dumnezeu știe că aveau tot dreptul să fie suspicioși după felul în care suferiseră în trecut. Mâncarea de casă le aducea aminte mult prea bine de dezastrele mamei. Și, în mod evident, mama era mai mult decât încântată să bage zâzanie. Dacă-i încuraja să-mi refuze mâncarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
prezenți la căpătâiul tuturor paturilor, ci era un radiator normal, ca ăla pe care-l aveam și eu în apartamentul din Londra. Ceainicul era chiar un ceainic, și nu o cutie de metal postată direct pe ochiul de la aragaz. Eram suspicioasă. —Celelalte persoane care locuiesc aici, l-am întrebat pe Adam. Sunt tot studenți? Nu, a zis el luându-mi haina și agățând-o lângă radiator. Amândoi lucrează. Ei, asta explica multe. —Ești udă? m-a întrebat el cu drăgălășenie. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eu în a ta. — Și, a continuat Adam, știu că ai mulți prieteni în Dublin, dar dacă vreodată vrei să vorbești cu mine, să știi că poți. Nu mă folosești pentru vreun experiment psihologic de-al tău? l-am întrebat suspicioasă. Absolut deloc, a râs el. E doar că te-am plăcut din prima clipă când te-am întâlnit. Și după seara asta te plac și mai mult. Și mi-ar plăcea să fim prieteni. De ce? l-am întrebat eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
deloc, a râs el. E doar că te-am plăcut din prima clipă când te-am întâlnit. Și după seara asta te plac și mai mult. Și mi-ar plăcea să fim prieteni. De ce? l-am întrebat eu și mai suspicioasă. Aveam tot dreptul să-ntreb, nu? Pur și simplu, nu înțelegeam. Eram o tipă absolut banală. De ce hotărâse Adam că sunt specială și că merit să fim prieteni? Nu era vorba că mă descalificam singură. Aveam o mulțime de calități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-mi burta, verificându-mi profilul și, într-un final, de parcă anii s-ar fi evaporat, iar eu aș fi avut din nou cincisprezece ani, mi-am sucit capul să văd, în oglindă, cum îmi arăta fundul. Mama a fost extrem de suspicioasă când am rugat-o să aibă grijă de Kate în după-amiaza aia. — Iar? m-a întrebat ea. — Da, dar numai pentru vreo două ore, am bolborosit eu. De ce? a vrut ea să știe. Ce-ai de gând? —Nimic, mamă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ai născut. —Mersi, mamă, am zis amuzată de delicatețea ei. Dar cred că totul, în interior, e în perfectă stare. Ca să fiu sinceră, abia aștept să mă duc. N-ar fi trebuit să spun chestia asta. A devenit din nou suspicioasă. Știu că mama mă încurajase să am o aventură cu Adam, dar mă simțeam așa de vinovată fiindcă mă întâlneam cu el, că nu voiam să afle nimeni. Așa am plecat în oraș. Simțindu-mă îngrozitor de vinovată, fiindu-mi frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lui Kate. Nu-mi venea să cred că trecuse așa de mult timp. Și așa de repede. Am condus către casă în mare viteză. Drumurile erau libere tocmai fiindcă era așa de târziu. Când am ajuns, mama era supărată și suspicioasă. Ce oră zici că-i asta? a vrut ea să știe. —Scuze, am gâfâit eu. Am pierdut noțiunea timpului. Am hrănit-o eu pe Kate, mi-a spus ea. (Slavă Domnului! Asta însemna că fetița mea era încă în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]