3,370 matches
-
eu în fața lui privesc,/ Pân-ce mintea îmi adoarme, pân-ce genele-mi clipesc?/ Lumânarea-i stinsă-n casă ... somnu-i cald, molatic, lin.” (Noptea). Eminescu ajunge mai aproape de sine, atunci cănd se evocă precum: „Dar nu vine ... Singuratic/ În zadar suspin și sufăr/ Lângă lacul cel albastru/ Încărcat cu flori de nufăr”. (Lacul). Poezia eminesciană este, înainte de toate, un climat al Spiritului și apoi un climat al Cuvântului, al Inteligenței și Visării, prin Cuvânt. Începând cu ridicarea bustului Eminescu din Botoșani
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
mă sfârșesc; În Valea Plângerii speram să Te găsesc! Aveam ochii plânși, credeam că-am să mor Și... am pierdut multe nopți în pridvor, Căci, îmi plângeam soțul și pe al meu trecut... Sunt doisprezece ani, de când l-am pierdut! Suspin de-atunci într-una și ochii îmi sunt uzi Te chem să mă ajuți, știu bine că mă-auzi. Zilnic mă rog la Tine, să ierți al meu păcat. Îmi voi purta povara - crucea ce mi s-a dat! Mă
ÎN VALEA PLÂNGERII de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360801_a_362130]
-
de jocul ideilor, de imaginația perpetuă să dea spor izvorului care nu seacă din mintea mea și care nu doarme decât caută fără odihnă tainele creației și arta ca fiind a ceea ce vreau pentru semeni. Existența literatului este ca un suspin pentru grosierii gușați, ei cred că omul de artă este o povară a fiindului lor însă tot ei sunt aceia care îi caută, deșteptându-le vocile care îi trag în abisuri întunecate. Cerul se frânge și lumina fulgerului joacă o
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului •Hanul Rucăr începe să semene a motel și nu e rău. Noua conducere a Cooperativei de consum (președinte, dl.Mircea Avram) a hotărât să dărâme „zidul” suspinelor ... masculine (o să vedeți de ce!). Spre satisfacția consumatorilor (aici, de gen masculin, exclusiv) care, nu puteau datorită lui, să „monitorizeze”, nici vizual și nici audio iminența primejdiei venită „furibund” din partea „jumătăților” turbulente! Acum, pare-se, totul e O.K. Oricum, vajnicii
SATUL MEU ÎN TIMPURILE DIN URMĂ, CU BUNE ŞI RELE !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360848_a_362177]
-
și de aceea se refugiază în diferite practici și artificii spirituale ori substituți religioși, care sunt oferiți de către ocultismul oriental. Tocmai la această solicitare poate să răspundă Biserica, însă numai atunci când își menține autenticitatea ei, căci dacă Europa are încă suspinuri și dureri în alienarea ei, acest lucru se datorează, în cea mai mare parte și inconsecvenței noastre, fiindcă suntem, de foarte multe ori, ortodocși doar cu numele nu și cu fapta, precum și a modului greșit în care purtăm dialogul cu
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]
-
și de aceea se refugiază în diferite practici și artificii spirituale ori substituți religioși, care sunt oferiți de către ocultismul oriental. Tocmai la această solicitare poate să răspundă Biserica, însă numai atunci când își menține autenticitatea ei, căci dacă Europa are încă suspinuri și dureri în alienarea ei, acest lucru se datorează, în cea mai mare parte și inconsecvenței noastre, fiindcă suntem, de foarte multe ori, ortodocși doar cu numele nu și cu fapta, precum și a modului greșit în care purtăm dialogul cu
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]
-
împărtășești pe frigul ăla! Tu cu biserica ta , cu prostiile tale! Acum descurcă-te singură! Pe mine nu mă interesează! Anica, îl luă pe Gigel, înfășurat într-o pătură și fugi pe ușă fără să mai scoată un cuvânt; doar suspinele mamei răzbăteau până la ea, lovindu-i sufletul scăldat în lacrimă... -Doamne, nu ne pedepsi! Că doar la tine am fost! Erau Sfintele Paști și Anica își primenise cei doi copii și plecase la biserică pentru împărtășanie...Era cam frig afară
DĂ-MI , DOAMNE, UN PETEC DE CER! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360938_a_362267]
-
târg din insula Cipru. În acest târg este o mănăstire numită Filoxenu. Când ne-am dus acolo, am găsit în acea mănăstire un monah, de fel din Meletine, cu numele Isidor. Pe acest călugăr îl vedeam că plânge necontenit cu suspine. Deși era rugat de toți să-și potolească puțin plânsul, totuși nu voia, și spunea tuturor: - Sunt foarte păcătos, cum n-a mai fost om de la Adam până astăzi! - Într-adevăr, avvo, nimeni nu-i fără păcat, afară de Dumnezeu. - Credeți
LIVADA DUHOVNICEASCA (10) de ION UNTARU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360922_a_362251]
-
descifrat cu atenție, pentru că în sufletul lui vibrează poezia eternității! La „Abstrcțiuni cantabile” eu aș adăuga „suav-dramatice”. Iată cum se naște poezia în sufletul lui Aurel Avram Stănescu: „Ieri am visat oglinzi prăfuite,/ livezi în crepuscul;/ omătul topit curgea în suspine” (Criptica). Poezia lui are profunzimea limpede a lacurilor montane! Și apoi: „Viața este drumul pe care mergem, cu sufletele pline de iubire, pînă ne pierdem de noi înșine! Acei ani frumoși și fermecați (...) cu dungile subțiri și arse de pe grătarul
CRONICĂ LA VOLUMUL „ABSTRACŢIUNI CANTABILE” DE AUREL AVRAM STĂNESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360950_a_362279]
-
și de aceea se refugiază în diferite practici și artificii spirituale ori substituți religioși, care sunt oferiți de către ocultismul oriental. Tocmai la această solicitare poate să răspundă Ortodoxia, însă numai atunci când își menține autenticitatea ei, căci dacă Europa are încă suspinuri și dureri în alienarea ei, acest lucru se datorează, în cea mai mare parte și inconsecvenței noastre, fiindcă suntem, de foarte multe ori, ortodocși doar cu numele nu și cu fapta, precum și a modului greșit în care purtăm dialogul cu
DESPRE STEFAN CEL MARE SI SFANT AL MOLDOVEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360936_a_362265]
-
o lasă să fie închisă în urmă de către cei de-ai casei, care rămân în prag cu suflete pustiite, oftând de dor în plină zi senină A plecat dandy! Pleacă și liceenii la oraș, cu geamantanele doldora de lucruri. Rămân suspinele celor de acasă și melancoliile prietenilor din vecini. N-ar fi deloc un paradis acest loc de n-ar fi atâta nostalgie în sufletele oamenilor!... Au plecat cei veniți de la oraș. Rămân singure pajiștile frumoase ca-n basme. Rămân luncile
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
fiu cu tine eu, măcar, Când cazi, în brațe să te prind Și să te strâng cu drag și blând, Suflare prin sărut să-ți dau, Din somn, din suflet și din gând Tot răul strâns să ți-l preiau, Suspinele ce le suspini Și-al patimilor abur gros, Să port coroana ta de spini Și crucea ta, ca un cristos... Și când te vei trezi să fiu La căpătâiul tău un fir Ca de lumină, purpuriu Pe geana ta, un
PE GEANA TA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364160_a_365489]
-
doar unul. M-a condus prin toate stările, aducându-mă, într-o plăcere inimaginabilă, spre acele momente de final pe care ea le declanșa arcuindu-se ca o vioară ce cântă în neant și le sfârșea prin cele mai plăcute suspine de satisfacție, de uitare de sine, de fericire... Nu s-a liniștit decât când trupurile noastre erau vlăguite și buzele frământate aproape sângerau. Întinsă pe spate, cu respirația întretăiată de suspine din ce în ce mai rare, cu sânii tresăltând firav sub palmele-mi
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
în neant și le sfârșea prin cele mai plăcute suspine de satisfacție, de uitare de sine, de fericire... Nu s-a liniștit decât când trupurile noastre erau vlăguite și buzele frământate aproape sângerau. Întinsă pe spate, cu respirația întretăiată de suspine din ce în ce mai rare, cu sânii tresăltând firav sub palmele-mi ocrotitoare, îmi prezenta, printre dulci săruturi, planul activității noastre amoroase și surprizele pentru următoarele zile! M-a rugat să-i dăruiesc slipul. Dorea să-l păstreze ca amintire... Nu se mai
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]
-
emoții, ca să ajungă, tată și fiică, într-o îmbrățișare puternică, precum izvoarele de început. Adela își strânse tatăl după gât, fiind purtată prin aer de brațele puternice ale părintelui drag. Din ochii fetei curgeau lacrimi: - Unde e mama?! întrebă printre suspine. Ilona, dintr-un suflet, ajunse lângă ei. Trecea de la agonie la extaz și nu realiza pe deplin scena în care era actor. Își îmbrățișa fiica cu sete, cu dor, cu dragoste. Plângeau amândouă, ca două prizoniere evadate din lagărele sorții
PROMISIUNEA DE JOI (XX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364153_a_365482]
-
cu nostalgie că este pământul strămoșesc din țara natală, pe care au fost nevoiți să-l părăsească, dintr-un motiv mai mult sau ai puțin întemeiat. Am stat de vorbă chiar cu persoane de etnie germană din Ardeal și cu suspin în glas mi-au mărturisit că pentru ei acasă reprezintă România. Acolo au lăsat pe cineva drag, au amintiri, au trăit bucurii și chiar dacă au trecut mulți ani de când au plecat, ochii celor în vârstă sunt înlăcrimați când își amintesc
TROSSINGEN (2) – UN TĂRÂM AL TRADIŢIEI ŞI CULTURII ŞVĂBEŞTI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364196_a_365525]
-
1046 din 11 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Prea târziu... pentru-ndurare! Am avut odat’ o țară Ca din basme zămislită. Plaiul sfânt era comoara, De Strămoși, tot ocrotită... Au luptat până la moarte Apărând-o cu-al lor sânge! Un suspin s-aude-n noapte: Este Țara...care plânge! Ce-ați făcut cu România Moștenită din Străbuni? De ce-o sugrumă hoția? Unde sunt oamenii buni? De ce au plătit cu viața Cei căzuți ”la datorie”? Să conduc-acum... ”Paiața” Ce ne'afundă-n sărăcie
PREA TÂRZIU...PENTRU-NDURARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363089_a_364418]
-
lui Gică Petrescu, pierderea este ireparabilă. Odată cu dispariția ultimului lampagiu al mahalalelor a venit în locul său romanticul ce-a ținut felinarele bulevardelor și cârciumelor aprinse până la sfârșitul veacului. Era Gică Petrescu! El a rechemat atâtea iubiri, a trezit nostalgii, fiori, suspine, doruri de chef, uitarea din pahar, venită pe caii distracției! Ce atmosferă boemă țesea din cântece de petrecere romanțe, tangouri, romanțe, muzică jazz, sentimentalul Gică Petrescu! Unde sunt ele acum? De ce n-are nimeni grijă de crucea lui de mormânt
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
Publicat în: Ediția nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului siluetă de lumină pierdută în asfințitul iubirii răsfirată în gânduri de seară iubită cu doruri fierbinți de veghe în șoaptele nespuse se-nalță și cerne rugăminți... aidoma unui suspin valsează printre regrete... pecete pe suflet senin... Blue Mireille, 16.11.2013 Referință Bibliografică: Pecete / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1052, Anul III, 17 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PECETE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363134_a_364463]
-
ce-mi cad lin pe față iubito, iubito, eu văd chipul tău. E verde pădurea și-abia câte-o frunză pe-aleile mele se-mprăștie lin, cu gândul pictez chipul tău pe o pânză din ruguri aprinse de dor și suspin. Mi-e toamnă de tine, iubito, și-n brațe aș vrea să te am să te strâng, de-ai fi lângă mine culcuș eu ți-aș face din cetina-n care durerile-mi plâng. Doar trupul tău cântec ar pune
CÂNTEC TOMNIU de LEONID IACOB în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363151_a_364480]
-
poezii cu o temă națională („Basarabie română”), cu o temă religioasă („Ziua Înălțării Sfintei Cruci”, „Zi de Crăciun”), poezii din „interior” („Gânduri” sau „Vis”), versuri de dragoste („Dacă mă cauți”, „Tu să mă ierți”) și poezii dedicate naturii („Farmecul iernii”, „Suspin de toamnă”, „Cântecul frunzei” etc.). În ce rezidă coerența interioară a acestui volum cu abordări atât de diverse? Care este elementul de unitate?... Sunt întrebări legitime și totodată un impuls suplimentar pentru a purcede la o lectură atentă a versurilor
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
nu mai este bun. SERBAREA MORȚII Moartea mea nu va fi decât somn, copile. Tu să-mi zidești narcise, pe ape găsească-și crini galbeni, surori, când fi-va serbarea deschisă, izvoare lucească în ochii de om. Sublimul să șteargă suspine și calmul pădurii să-și aibă inel, mă-mpresure lin, cu verde m-anine visul de ieri. Altoiul cu neputințe, cel scris fără de cuvinte să-ți fie, copile, îndemn. ÎMI AMINTESC În urma noastră, semne de întrebare încovoiate ca trăirile noastre ostenite
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
Articolele Autorului Carnavalul cu roboți Se stinge-o lume, alta se zărește. Vin timpuri noi ce oameni noi aclamă, Din tot ce-a fost nimic nu trebuiește, Configuram o lume din reclamă. Nu va fi zâmbet și nu vor fi suspine Ci doar o simplă trecere-n revistă, A clipelor ce-or murmura destine Pe-o mare-a vieții, cu-o apă mult prea tristă... O nepăsare ne va crește-n oase Și-n ochii reci lacrima va seca, Vor înflori
CARNAVALUL CU ROBOȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368319_a_369648]
-
Acasă > Stihuri > Semne > ALHAMBRA Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1321 din 13 august 2014 Toate Articolele Autorului În cămara adâncă, sub tălpile casei, rezemata de-un raft încărcat de borcane cu dulceața străveche, uitată, singura, împovărata de suspine, aristocrata mea chitară cu corzi de mătase, meșteșugita într-o noapte de dor și filosofie de bătrânul maestru lutier Boiangiuc, așteaptă. În cutia ei locuiește acum un descendent al familiei de șoareci regali care stăpânea odinioară insula greacă Pontikonisi. Între
ALHAMBRA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368361_a_369690]
-
știți ceva?Duceți-vă draculuicu toții!... XXV. ALHAMBRA, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1321 din 13 august 2014. În cămara adâncă, sub tălpile casei, rezemata de-un raft încărcat de borcane cu dulceața străveche, uitată, singura, împovărata de suspine, aristocrata mea chitară cu corzi de mătase, meșteșugita într-o noapte de dor și filosofie de bătrânul maestru lutier Boiangiuc, așteaptă. În cutia ei locuiește acum un descendent al familiei de șoareci regali care stăpânea odinioară insula greacă Pontikonisi. Între
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]