1,239 matches
-
gata de înot, observă o coincidență tulburătoare. Numărul căsuței în care-și lăsase cheia era 44, ca și numărul locuinței lui, ca și ultimele două cifre de la numărul mașinii lui. Era, de asemeni, și vârsta lui. Mărunțișurile astea aveau un tâlc. Erau semne și, acum, orice fel de semn îl înspăimânta. În timp ce înota, George n-o văzuse pe Diane, nu-i văzuse pe Brian și pe Gabriel, nici pe Alex și pe Adam, deși toți aceștia îl văzuseră pe el. Înota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că filozoful se reîntorsese la Ennistone? Pentru ce se reîntorsese? Pe lume există diverse semne. El însuși își văzuse propriul dublu în Grădina Botanică. Poate că era numai o persoană care semăna leit cu el, dar și asta avea un tâlc. De două ori până acum își văzuse dublul, în stare de orice, plimbându-se și mișcându-se independent de el. Și odată, în timp ce discuta cu cineva în biroul lui, văzuse pe fereastră un om căzând de pe o schelă foarte înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spuse Hattie cu răsuflarea tăiată. Pearl zbură la bucătărie și se întoarse cu un pahar. Cele două fete nu schimbară între ele nimic de natura unui semn cu ochiul sau vreun semn din cap, un zâmbet sau o privire cu tâlc. Existase întotdeauna o regulă, consimțită de ambele părți, ca niciodată să nu glumească pe seama lui John Robert sau să vorbească despre el altfel decât în termeni de respect solemn. Hattie reintră în cameră cu paharul în mână și se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
născocitor de fantasme și află cu măiestrie poteca ce va duce în final spre luminișul înțelegerii și satisfacerii nevoii de a ști a copilului. Pe lângă atâtea traduceri din literatura destinată celor mici, mai mult sau mai puțin reușită, Povestirile ... cu tâlc! irump dintr-o realitate autohtonă și aduc o fericită notă personală în dificila abordare a educației prin simplitatea cuvântului și încărcătura lui emoțională. Graficianul Petru Petrilă a intuit perfect mesajul autoarei și a dat povestirilor destinate fetiței Raluca un plus
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
m-am pomenit cu Mihaela. Nu m-așteptam să-i placă atât de mult locuința și grădinița. S-a aruncat fericită în brațele mele: ― Ah, dacă am avea o căsuță ca asta, nimic n-aș mai râvni. Am sesizat numaidecât tâlcul vorbelor ei. ― Vom avea, Aimée, poate una și mai frumoasă. Numai tu să mă iubești. ― De tine atârnă asta. Pe o femeie o cucerești ușor, dar o păstrezi greu. La drept vorbind, nu-mi plăcea să discut această problemă. Nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aminte de trecut și să roșești, și să nu mai deschizi gura de rușine, cînd îți voi ierta tot ce ai făcut, zice Domnul Dumnezeu." $17 1. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 2. "Fiul omului, spune o vorbă cu tîlc, spune o pildă casei lui Israel, 3. și zi: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: "Un vultur mare, cu aripi lungi, cu aripile întinse, acoperit cu pene pestrițe, a venit în Liban, și a luat vîrful unui cedru. 4. A rupt ramura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
spumă de zmeură, ou frecat, gomboți și ciorbă de praz), face dreptate bietei, dar delicioasei felii de pâine prăjită din anii săraci, unsă cu untură și usturoi, dar și co livei, la fel de seducătoare în dejism, ceaușism, postmo dernism. Revine cu tâlc în carte una dintre cele mai profunde și perene efigii ale rânduielii familial-culinare: cuptorul bunicilor. O „instituție“ vitală, aproape complet dispărută, dar care asigura cândva fermecător continuitatea, densitatea originară, puritatea tradiției, acea tărie firesc-pilduitoare ce susține temelia conviețuirii rodnice. Grete
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
marile puteri la împărțirea zonelor de influență. Dar, mai ales, mi-am pus lot felul de întrebări "puerile" (vor zice specialiștii). Ce vroia să însemne pasiunea lui Eros pentru jocul de zaruri? Că dragostea e o chestiune de noroc? Ce tâlc are legenda după care statuile lui Dedal fugeau noaptea din grădini dacă nu erau legate? Sau cum se face că într-o Grecie în care Icar și-a permis cutezanța nebunească de a zbura spre soare, folosind niște aripi lipite
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lui Socrate. Împotriva lui Aristotel s-a formulat aceeași acuzație: impietate. Iar metoda folosită de tribunal a fost, de asemenea, aceeași (utilizată la noi de cenzură fără să i se cunoască vechimea): fraze scoase din context, în care erau găsite tâlcuri ireverențioase. "Nu vreau ca Atena să se murdărească de un alt delict împotriva filosofiei", ar fi spus Aristotel, fugind din cetate, dar se pare că Atena nu se speria de o asemenea teribilă perspectivă; l-a condamnat la moarte în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sunt cel mai adesea oameni simpli, din straturile de jos ale societății, oameni din mulțime, rareori evidențiați prin ceva remarcabil, aflați cel mai adesea sub forța discreționară a destinului. Ei poartă nume ciudate, contorsionate, comice, grotești, expresive ca sonoritate și tâlc: Cocorânză, Rastel, Cap Alb, Stârliciu, Tache Costache, Ioviște Calapod, Mitrea Logofete, Covrigel, Stejara, Cercel Dumistrăcel, Jenică Teleleu, Canibal, Bubulea, Țiganca Naftalina, Fănel Gologănel ș.a. Un personaj se numește Emil Boc, iar un altul Emil Râșcanu, acesta din urmă având afinități
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ceea ce am auzit, mai țin minte doar două versuri, care mi se par acum cam rizibile, aproape stupide, dar care, atunci, m-au emoționat, poate, de vreme ce le-am reținut: "Rîd, râd / când inima-mi plînge". Întâmplarea are pentru mine un tâlc anume. Viața nu e o operă de artă. E, mai degrabă, un bazar în care găsești de toate, inclusiv nimicuri. De altfel, nu știu cum ar arăta o viață care ar vrea să fie o operă de artă. În acest bazar care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bea bere chiar asta face. E adevărat că, vorba lui Budai Deleanu, prin singular se întrevede universalul, așa că vezi bine: prin Mitică "să înțăleg ș-alții carii tocma așa au făcut și fac". Și tot el zice următoarele vorbe cu tâlc, punând capăt daraverii și neputințelor noastre: "Cel înțălept va înțălege!..." Îmi vine să mă râd Vorba unuia: oare cum or fi ducând acasă cele o sută șaizeci de milioane bani peșin pe care îi încasează cutare director de la cutare regie
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
o vizibilă îngăduință, careva (din ăștia animați de vizibila îngăduință) apucă și spune următoarele vorbe "ați văzut că și-a dat interesu' să spună pe românește". La asemenea observație intervine Rotunjimea Sa parohul și zice următoarea frază analitică, al cărei tâlc s-ar putea rezuma paremiologic cum că "interesul (misionar) animă fesul (lingvistic)". Mai adaugă apoi următoarele: "na, acuma ce-o trebuit și Înaltu' (adică Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului) să le dea la uniți biserica din sat, el nu vede că
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
râse. Simți privirea albastră a doamnei Miga și câteva clipe o măsură nedumerit. Dascălu se lăsase în patra labe uitîndu-se pe sub mobile. ― Ce dracu' faci? ― Caut motanul. ― O faptă nobilă... ― Vreau să văd cum înghite medicamentul. Inginerul fredonă încet, cu tîlc: ― Fluturaș nu mai ai aripioare... Ochii îi licăreau, se agita, se uita mereu pe fereastră. ― Un cântec idiot! observă cârnul. Nu știu unde s-a ascuns ăla. Parcă era negru... ― Exact, domnule, șopti Melania Lupu. Completă ca și cum în odaie s-ar fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Iremediabil! ― În regulă! Nu însă și lipsit de memorie. Ca să țin minte un lucru nu-i nevoie să-l notez în agendă... Se așeză confortabil, picior peste picior. Și-acum să-i dăm drumul la magnetofon! E o istorioară cu tâlc și bineînțeles cu morală. Anul 1943, iarna. Reține te rog, tanti, era tot cam prin decembrie. Se pare că pe frumosul ăsta îl apucă damblaua în luna cadourilor... Așadar, ne aflăm în anul 1943. Maiorul Grigore Popa întreține relații cât
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sunt micuți și delicați, Buni și fierți, dar și murați; Au trei nume, dacă vreți: Opintici, ghebe,... Cresc și ele prin pădure, Dar nu-s fragi și nu sunt mure. Vezi prin codri pâlcuri-pâlcuri, Toate sunt ispititoare, Dar ascund destule tâlcuri Și nu toate-s de mâncare. Ciuperca ochioasă, Dacă-ți intră-n casă, Să n-o pui pe masă. Ce să fie, ce să fie, Un picior cu pălărie? Când nu are bani în pungă, El în altele găsește; Cine
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Ovid Densusianu continuă să apară spre a dovedi că D-l Ervin e poet, fiindcă scrie versuri. Sacrificiul D-lui Ovid Densusianu începe să fie prea mare”. Ultima notiță: „Revista Versuri și proză apare cu grijă de acurat”, își are tîlcul ei ironic. În cotidianul Seara al lui Alexandru Bogdan-Pitești (18 iulie 1914), Vinea scria despre numărul de vacanță al revistei Versuri și proză că ar putea face „obiectul unei cronici umoristico-scandaloase” („Dosar săptămînal de artă și literatură“). Revista ieșeană va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
evrei, în frunte cu Marcel Iancu, M.H. Maxy, B. Fundoianu, Sergiu Dan, H. Gad și Jacques G. Costin) este ilustrată, între altele, prin articole precum „Profesorii antisemiți“ de H. Gad, „Evreii în cultura română“ de V. Dănoiu, „Scrisori din Iași“, „Tîlcul scandalului“, „Aventura d-lui Iorga“ (cu o oportună subliniere a delimitării marelui istoric de extremismul xenofob al lui A.C. Cuza), „Cultură și antisemitism“, „Evreii și huliganii“, „ Tîlcul scandalului“ de I. Vinea, „Românii cari se deșteaptă“ de Jacques G. Costin, „Soluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de H. Gad, „Evreii în cultura română“ de V. Dănoiu, „Scrisori din Iași“, „Tîlcul scandalului“, „Aventura d-lui Iorga“ (cu o oportună subliniere a delimitării marelui istoric de extremismul xenofob al lui A.C. Cuza), „Cultură și antisemitism“, „Evreii și huliganii“, „ Tîlcul scandalului“ de I. Vinea, „Românii cari se deșteaptă“ de Jacques G. Costin, „Soluția de la Pitești“ de F. Aderca etc. În „Scrisori din Iași. Cu huliganii“ (nr. 22, semnat „Aladin”) este relatat un episod de violență huliganică a studenților antisemiți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
felul său simptomatic pentru linia revistei este ortodoxistul Sandu Tudor: poemele sale de un modernism apocaliptic, pline de eufonii „barbare”, amestecă figurația industrială („Apocalips de uzină“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, dar mai ales experimentalul „Răboj aforistic“, organizat pe două „capitole”: „Tîlc abstract plastic crestat“ și „Variațiune concretă în hieroglife de cretă“) cu cea tradiționalistă („Sfîrșitul basmului lui Barbă-Albă. Voievodul Grădinar“). De cele mai multe ori, colaborările „neavangardiste” își au tîlcul lor: Ion Minulescu, de pildă, publică poeme cu tentă burlescă și mesaj antitradiționalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru rîsul roșu“, dar mai ales experimentalul „Răboj aforistic“, organizat pe două „capitole”: „Tîlc abstract plastic crestat“ și „Variațiune concretă în hieroglife de cretă“) cu cea tradiționalistă („Sfîrșitul basmului lui Barbă-Albă. Voievodul Grădinar“). De cele mai multe ori, colaborările „neavangardiste” își au tîlcul lor: Ion Minulescu, de pildă, publică poeme cu tentă burlescă și mesaj antitradiționalist, uneori blasfemiatoriu („Dragoste falită“, „Idilă“), afine antisentimentalismului și antipaseismului futurist. Victor Eftimiu este prezent - în prima fază a revistei - cu două poeme de frondă socializantă, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Aliluia...“ - o concesie amuzantă față de radicalismul comilitonilor. Faptul nu a prea fost remarcat de critică. Dedicată „lui Jacques” (Costin), proza e un scenariu demitizant, ale cărui victime sînt Hamlet („mare amator de psihologie minuțioasă, de stil hipersensibilizat, de anecdote cu tîlc, de povestiri de caracter....”) și Logica (alias prințesa Silvia Logica). Rațiunea și atitudinile înalte sînt din nou personificate și demistificate în cadrul unei teatralizări grotești, absurdist-deconstructive. Și aici întîlnim obsedantul topos al spînzuratului (simbolul „vechii lumi”/„vechii arte” care se sinucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inimă albastră“, e subintitulată „Romanță 1897”. Jacques G. Costin scrie un funambulesc „Imn benzinei“, improvizează parodic pornind de la fabulele lui La Fontaine și „continuă” în mic, sub forma unei parabole comic-absurde, capodopera lui Cervantes, Don Quijote, pe care o actualizează cu tîlc „modern”. Mult mai agresiv - scatologic! - este atacul la adresa Artei (a scrisului, în cazul de față: jos Arta, căci s-a prostituat...) în „De inimă albastră...“ de Romulus Dianu: protagonistul, Corb-Alb, scriitor „idealist” dornic de a o seduce pe Mona, „se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asupra opoziției dintre egoismul individualist al trecutului și „solidarismul” revoluționar al viitorului. Într-un articol intitulat, semnificativ, „Asediul adevărului“, tînărul militant de stînga Radu Popescu protestează - nu tocmai voalat! - față de blocada informațională a guvernului român față de URSS. Autorul menționează, cu „tîlc”, faptul că membri ai revistei Vu au mers în Rusia de azi spre a vedea „miracolul învierii din cenușe”. În schimb, o notă de la rubrica „Note-cărți-reviste” a numărului 87 denunță tranșant amploarea și grotescul cenzurii din Uniunea Sovietică: „Uniunea Republicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Rainer Maria Rilke Prietenă, să nu mai rostim zadarnicul sunet cu care-l chemau muritorii! Astăzi, vorbind pentru toți el nu are chip și nu are nume - poetul! Viața lui mult ne-a mirat, ca un cântec cu tulbure tâlc, ca un straniu eres. În anii de demult poetul, cuvântul strivindu-și, a îndurat năpastele toate cu bărbăție și cele mai mari, cele mai crunte dureri, și le-a stins în muntele singurătății, ce și-a ales. Când la un
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]