806 matches
-
ora șapte. Veneau multe troleibuze, uneori mergeau bară la bară cu oamenii agățați pe scări, totuși nu era destul. La ora 7 fix, porțile marilor uzine se închideau și apărea un mare șef de la Serviciul Personal, care ținea o cuvântare tâmpită în fața unui grup mare de oameni necăjiți, cu haine mototolite, cu păr zburlit, cu nasturi rupți, transpirați și gâfăind, victime ale imperfecțiunilor serviciilor de transport public. Eu făceam parte dintr-o întreprinere de control a calității, aveam punct fix de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
tine. Voiam să scriu un text total, nebunesc, să-i bag pe toți în mă-sa. Să rup gura proștilor, să le arăt că poate exista și ceva frumos pe lumea asta, să-ți placă ceea ce faci. Să fiu delirant, tâmpit. Cea mai mare greșeală e să fii riguros, exact. M-au scârbit întotdeauna oamenii cu psihologie de funcționar. Trebuie să opui unei lumi incoerente o gândire viciată, alterată. Deși e groaznic de greu. Să fii singur și să scrii. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Sau dintr-un text suprarealist. Chiar plăcerea de a povesti anii ăia poate avea tot conotații patologice. Ca un fel de voluptate a exorcizării absurdului și inconsistenței vieții de atunci. O aberație comună fonda comunitatea noastră patologică de tâmpiți. Povești tâmpite care circulau. Cum ar fi cea despre individul care venise aici cu un cățel de usturoi în ureche. Și-l băgase el mai demult probabil, pentru că era convins că are cine știe ce proprietăți curative. Și-l băgase de mult, și acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pățit cu psihologu’, când să-mi iau carnetu’! Că m-a întrebat doar tâmpenii. Că mai ai frați p-acasă? Auzi la el? Ai câine? Am cașin din ăla, îl știi! Sau caniș? E vre’nic? Câinele adică. Numai întrebări tâmpite, dar asta e politica psihologului, am aflat io după aia. Mi-a zis a lu’ Mazilu, să vezi că ăsta a primit moștenire de 5.000 de dolari și i-a dat douămilioane unei fufe fără dinți în gură. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
La Prima TV... ... Oprește, bre, la Politehnică?... Nu te mai împinge, fă!... Domnuuuu, la o paișpe!... Ăsta e mai proaspăt! Lebăru’ ăsta. Ciolanu’ presat ni l-a adus săptămâna ailaltă. Ăsta era tot contactul meu cu lumea. Să mănânc. Chestii tâmpite cu E-uri, cremvurști, polonezi. Parizer, mâncarea fiilor lui Moromete. Care ajung la București. Mâncare pentru oameni în tranzit, pentru oameni aflați în trecere pe undeva, fără stabilitate. Parcă în perioada interbelică nici nu exista parizer. Când gospodăriile erau sănătoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
le studiezi până la cel mai infim detaliu. Te uiți fără un scop anume. Scopul e însuși privitul ăsta intens. Ca un entomolog aplecat deasupra microscopului. Gheorghe Tatomir ăsta n-avea microscop. Nici televizor. Ca să nu mai vorbim de jacuzzi. Țăran tâmpit! Nu ni-l putem închipui vorbind la mobil. Probabil, obișnuit cu aerul tare de la munte, iarna lăsa ferestrele deschise larg. Făcea drumuri lungi după o croznie de lemne. Și, cu toate astea, nu simțea nevoia să fie compătimit. Nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la Campionatul Mondial și, normal, a băut. „Cumătra vulpe.“ Așa vorbește despre ea. Și iar nu înțeleg de ce. Categoric, ceva îmi scapă. Nu e doar de la cele cinci sau șase beri. Suflă vântul pe la geamuri și hârâie muzica. Doi cocalari tâmpiți vorbesc despre un meci de Liga Campionilor. Cică portarul ăla a comis atunci, la nu știu care fază, „cea mai fatală greșeală“. Așa zice. Pif e cu capsa pusă și mi-e să nu se ia de el. Să nu i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de vedere la toată mizeria de atunci. Un refuz ferm. Eu n-am fost niciodată unul de-al lor!“ Gazda e strâmtorată și ridică din umeri, ca atunci când vrei să le spui oaspeților că-n fiecare familie există un văr tâmpit, care trebuie suportat. Noroc că fostul coleg al îngerului, cel care i se adresează cu „Mișu“, pune punctul pe i, și lașii, vânduții, impurii și invitații cu burți mari rămase de pe vremea lui Ceaușescu pot să-și umple din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a răspuns Brăduț. „Legionari de provincie - a făcut cu un dispreț nedisimulat, de om matur trecut prin multe, Aurelian Barbăneagră -, ce mare scofală!“ Brânca ursului Ilie I. Ilie a început să crească din nou după ce a împlinit 45 de ani. „Tâmpiți mai sunt unii doctori“, și-a zis Ilie I. Ilie când a descoperit că creștea cu aproape un centimetru pe lună. La 20 de ani, Ilie I. Ilie măsura numai 1,60 m, dar i s-a spus c-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
facă un tur de juma’ de oră prin instalațiile din mină, apoi fiți buni și lăsați-ne În pace, că avem o grămadă de muncă.“ Se anunța o grevă. Ghidul, cățel credincios al șefilor yankei, ne-a spus, totuși: „Gringos tîmpiți, pierd mii de peso În fiecare zi de grevă, doar ca să nu-i dea unui amărît de muncitor cîteva centime. CÎnd o să vină dragul de General Ibañez∗ la putere, se va termina cu toate astea“. Era un șef de echipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a lua eu însumi totul „în glumă“. Dar mi s-a răspuns prin alte cascade de râs, care de astă dată au avut darul de a mă scoate din fire. și totuși am rămas, spunându-mi că totul este prea tâmpit, că nu-mi plac dramele, că lucrurile trebuie luate prin partea lor bună etc. Mă gândeam de asemenea să fiu drept cu tine, pentru că te cunosc ca pe un prieten devotat, afectuos și puternic la nevoie... Poate că am greșit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că am fost întrebat în legătură cu Mihai doar într-o doară... I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru aceasta și bineînțeles că nici eu n-am stăruit... Cu o altă ocazie, am avut însă satisfacția să-i râd în față acestui anchetator tâmpit. Mă anunțase ritos că avea două declarații probante împotriva mea, fără să mi le arate însă. Prima din acestea nu putea fi decât un bluf, căci în afară de vreo două discuții de interes pur profesional, tânărul respectiv fiind student la scenografie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
amenințarea morții... și atunci mi-am permis să-i râd în față domnului Radu Marin! și cam asta a fost tot ce s-a putut găsi împotriva mea. Fără îndoială însă că, dacă anchetorii n-ar fi fost niște brute tâmpite, ar fi putut găsi mult mai mult. Eram însă un „păcătos norocos“ ca să spun așa... La presiunile obstinate ale Augustei, care avea relații destul de importante în „nomenclatura“ acelor timpuri, în seara din aju nul zilei de 23 august, exact la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fi venit la mine în hala gării, „mirându-se“ că, după cum se părea, mă răzgândisem și nu mai voiam să plec. Ar fi susținut că-mi spuseseră limpede că mă așteaptă la tren și că nu pricepusem fiindcă sunt prea tâmpită să pricep până și cele mai elementare lucruri. Ambele variante ar fi fost pentru ei un joc distractiv - amenințări condimentate cu înjurături, tot felul de aluzii vulgare, mojicii aruncate cu îngâmfare. Dar iată că mă vedeau acum pe peron. Pregătiseră
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lăsam totul baltă. „Azi nu mergem“, hotăra una dintre noi. Stăteam fiecare în patul ei, pe spate. Ronțăiam mere și citeam ore în șir fără să spunem nimic. Dacă se adăugau și absențele de la Facultate (erau o grămadă de materii tâmpite, la care nu se putea citi pe sub bancă), riscam exmatricularea, dar aveam o șansă: să donăm sânge. Țara avea nevoie. Mi-aduc perfect aminte cum m-am dus cu Feli să ne ia sânge. M-au chinuit mult până să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
târziu, bacul la biologie (combinații complexe de cromozomi X și Y). De fapt, nu mă îmbolnăvisem. Mi-am ascuns în prima zi chiloții, să-i spăl când n-avea să mă vadă nimeni, fiindcă-mi imaginam c-am o diaree tâmpită, de care nu mi-am dat seama. Jeni a chemat-o pe mama; cred că nu se simțea deloc în stare să-mi explice misterele feminității. Am impresia că-n familia mea asta se numea „decență“. * Mama avea în frigider
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
hopistă), care spune că tipa trebuie să stea cuminte într-un colț sau, în cazul filmului, pe bancheta din spate atunci când tipul ei se întâlnește cu un alt tip ca să pună țara la cale. “i mai spune ceva filosofia asta tâmpită : că faci orice ca să nu lași urme de tensiune erotică de teama celuilalt tip care te-ar lua imediat la mișto (de genul : Bă, da ce te mai are sub papuc... Fii și tu mai bărbat... etc...). Alex. Leo Șerban
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dacă îi place atât de tare la hotel, poate să stea la hotel, când vine, și nu la noi. O, Doamne. Nu fac decât să înrăutățesc și mai tare situația. — Uite.. hai să uităm discuția asta. A fost o idee tâmpită, oricum. Mă frec nervoasă pe față. Deci... cum merge treaba? Mai vorbim câteva minute, și îmi dă raportul complet despre tipul, atât de amabil, de la firma de corturi și cum nici nu costă chiar atât de mult, și cum fiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
multă dragoste, mami. Când ajung la sfârșitul scrisorii deja plâng în toată regula. Nu știu cum a putut măcar să-mi treacă prin cap vreodată să mă mărit la New York. Nu știu de ce am lăsat-o pe Elinor să-mi arate hotelul ăla tâmpit. Vreau să mă mărit la mine acasă. Lângă mami și tati, lângă cireșul înflorit, lângă prietenii mei și lângă tot ce contează cu adevărat pentru mine. Gata, am ales. Mâine am să-i anunț pe toți. — Becky? Tresar speriată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sângerez? — Uau, spune Lisa cu respirația tăiată. Habar n-am avut că e chiar așa de greu. — Și, apropo, pe mine chiar m-ai tăiat, intervine Tracy, care pare mult mai puțin impresionată de discursul lui Danny. Cu boldul tău tâmpit. — Christina, te rog, dă-i o șansă! exclamă Lisa. Uite la el, cât e de dedicat! — Nu vreau decât să-mi aduc ideile în fața celor care le vor iubi, începe iar Danny. Unica mea dorință este ca cineva, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
toți! — Mai bine nu! — Dar e absolut incredibil! Când te gândești că azi-noapte erai la Plaza și acum... Se oprește, alarmată. Hei, sper că nu ești tot cu rochia de mireasă! — Normal că nu! zic, chicotind. Nu sunt chiar așa tâmpită. Ne-am schimbat în avion. — Și cum a fost călătoria? — Cool de tot. Pe bune, Suze, cred că de-acum încolo n-am să mai zbor decât cu Lear jet. E o zi frumoasă și însorită și, uitându-mă așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și așa, tândălit, și mai descheiați la copcă. La noi, dincoace de trotuar, era altceva. Ne uitam cum stăteau tolăniți pe iarbă, după-amiaza, pe când noi mergeam încolonați, în pas de defilare sau cu cântec. M. M.: Sunt și câteva reguli tâmpite, pentru că am preluat regulamentele rușilor. Îmi amintesc numai de gardă, de exemplu. Păi, soldatul, în post, n-avea voie să miște, să stea jos, să bea apă, nu mai știu nici eu... S. B.: Nu avea voie să fluiere, să
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
mă proptesc și mai bine pe picioare. Vorba ceea: "fie viața cât de grea, tot mai bine-n țara mea"! După întoarcere, multe rude și cunoscuți m-au întrebat de ce nu am "rămas", calificându-mă cu tot felul de epitete (tâmpit, cretin, tembel, fiind cele mai "soft"). N-am rămas fiindcă n-am "genă" de emigrant, am stat ani mulți în misiune în diverse țări, dar era altceva. Să rămân "definitiv" nu puteam concepe. Străinătatea oricât de aurită ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cea a unei mai vechi confruntări, între doi vechi camarazi de studii (care se și chemau pe vremuri ̀ ntre ei „mon petit camarade”) până ce unul din ei, adică Sartre, declarându-l pe celălalt, adică pe Raymond Aron, reacționar, deci tâmpit, sau câne : un anticomuniste este un chien, l-a, cum ar veni, desființat). La început raportul era inegal. Favoritul tuturor pariurilor era Sartre, strălucitul, genialul, polivalentul, față de care Aron nu era decât un studios netalentat, specialist în domenii aride și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mă proptesc și mai bine pe picioare. Vorba ceea: Fie viața cât de grea, tot mai bine-n țara mea"! După întoarcere, multe rude și cunoscuți m-au întrebat de ce nu am "rămas", calificându-mă cu tot felul de epitete (tâmpit, cretin, tembel, fiind cele mai "soft"). N-am rămas fiindcă n-am "genă" de emigrant, am stat ani mulți în misiune în diverse țări, dar era altceva. Să rămân "definitiv" nu puteam concepe. Străinătatea, oricât de aurită ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]