2,191 matches
-
există decât intrigi și interese personale. M-am rezemat la loc de spătar. L-am văzut roșind, dar nu din pricina căldurii de la flăcări, și chiar încercând să-și ascundă jena și încurcătura, aceleași de pe când era un adolescent. Cu sforțarea tâmplarului care scoate cuie mai vechi dintr-o scândură groasă, stăpânindu-și mândria, a izbutit să articuleze: - Tu ești diacul meu de la palat și acolo ți-e locul. Am nevoie de tine. Nimeni nu trebuie să măsoare victoriile inimii după cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care i-am adus-o. Am văzut că îl neliniștea ceva pe Adeodato. Pe un ton oarecum răstit, a spus: - Să nu cumva să se atingă mâini necurate de această sacră relicvă. Pe când era un simplu călugăr, Adeodato fusese și tâmplar. Am hotărât să-i găsesc pe cineva care să facă relicvariul unde să depună bucata de lemn, dar numai după prelucrarea lui. În schimb, ar fi putut să păstreze resturile prelucrării, spre a le dona bisericii lui. Zis și făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
picioare și fotolii. Mie mi-au căzut ochii pe o cutie cu capacul incrustat pe care strălucea o grădină făcută din fildeș, faianță și sidef. - Iată un lucru demn de mormântul unui domn, a zis Meryt, plină de admirație sinceră. Tâmplarul a apărut în spatele operei lui și a început să ne spună povestea operei lui: de unde cumpărase lemnul de acacia și cât de greu îi fusese să aplice fildeșul. Vorbea frumos și încet, de parcă ar fi vrut să ne spună o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vor. Auzind asta, Meryt a izbucnit în râs și mi-a dat un ghiont în coaste, dar eu n-am zis nimic, pentru că știam că acele vorbe îmi erau adresate mie. Într-o clipă, Meryt a înțeles și ea că tâmplarul vorbea cu mine și, chiar dacă eu nu zisesem nici un cuvânt, sunetul vocii lui și blândețea celor spuse mă atinseseră. Degetele mele, fără voia mea, au trasat conturul unei frunze albe ca laptele care era incrustată pe capac. - Asta vine de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
caut a promis Benia. O să mi se dea propria casă acolo, așa cum șade bine unui maestru meșteșugar. Patru camere doar pentru mine, a zis, ca și cum și-ar fi auzit deja propria voce făcând ecou în camerele acelea goale. - Ce risipă, tâmplarule, a răspuns Meryt. În timp ce ei doi schimbau aceste confidențe făcute pentru urechile mele, degetele mele urmăreau iazul pe care Benia îl făcuse pe capacul cutiei. Înainte să pot să mi-o retrag, mi-a acoperit mâna cu mâna lui. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că se gândea că făcând această afacere absurdă - dând o operă de artă pe un fleac - eu îi devin îndatorată cu o parte a corpului meu. Dar când Meryt m-a înghiontit să răspund, am văzut doar blândețe pe chipul tâmplarului. - Adu cutia la poarta grădinii lui Nakht-re, scrib la preoții lui Amon-Ra, a zis Meryt. Adu-o mâine. Și i-a înmânat scarabeul. - Mâine dimineață, a zis ea. Și am plecat. - Asta a fost ceea ce se numește o bună afacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cutia lui Benia a rămas ca o rușine și un reproș pentru mine. Nu avea ce să caute în magazia din curte. Nu era făcută pentru o moașă străină, fără statut și fără un nivel. Era a mea doar pentru că tâmplarul îmi văzuse singurătatea și pentru că eu îi văzusem dorul. Am umplut cutia cu darurile de la mame, dar i-am acoperit apoi strălucitoarea frumusețe cu un papirus vechi și mat ca să nu-mi mai aducă aminte de Benia, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
l-a întrebat dacă soția sau fiica lui aveau nevoie de cărămizile unei moașe, dar el a răspuns că „Nici una”. Apoi l-a întrebat dacă era scrib și avea vreo altă scrisoare de la Teba, dar el a zis nu. - Sunt tâmplar. Shif-re a venit în grădină cu vești ciudate despre un tâmplar neînsurat care căuta o moașă. Meryt a ridicat repede ochii de la fusul cu care torcea și prefăcându-se indiferentă, a zis: - Du-te, Den-ne, vezi ce vrea străinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cărămizile unei moașe, dar el a răspuns că „Nici una”. Apoi l-a întrebat dacă era scrib și avea vreo altă scrisoare de la Teba, dar el a zis nu. - Sunt tâmplar. Shif-re a venit în grădină cu vești ciudate despre un tâmplar neînsurat care căuta o moașă. Meryt a ridicat repede ochii de la fusul cu care torcea și prefăcându-se indiferentă, a zis: - Du-te, Den-ne, vezi ce vrea străinul. M-am dus fără să stau pe gânduri. Ochii îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o procesiune în acel moment și mă îndreptam spre propriul meu pat de nuntă. Am zâmbit și la gândul că Meryt avea să alerge a doua zi de la o fântână la alta să spună povestea de dragoste dintre Benia, maestrul tâmplar și Den-ne, moașa magică. Aproape am izbucnit în râs. Benia a auzit sunetul care a ieșit din gura mea și a crezut că sunt neliniștită. Și-a pus brațele în jurul meu, și-a lipit buzele de urechea mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spatele, iar mâinile mi s-au bătătorit. Dar devenisem ținta batjocorii în atelier. Marmura crăpa numai dacă intram eu în cameră, iar granitul plângea dacă ridicam dalta asupra lui. Cum mă plimbam într-o zi prin târg, am văzut un tâmplar care repara un scăunel pentru o femeie sărmană. Mi-a văzut centura și s-a aplecat adânc, pentru că tăietorii care lucrează cu materiale eterne sunt considerați cu mult superiori lucrătorilor în lemn, ale căror opere, chiar și cele mai însemnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a văzut centura și s-a aplecat adânc, pentru că tăietorii care lucrează cu materiale eterne sunt considerați cu mult superiori lucrătorilor în lemn, ale căror opere, chiar și cele mai însemnate, îmbătrânesc la fel ca trupul omului. I-am spus tâmplarului că respectul lui e prost plasat și că însăși piatra mă respinge. I-am spus sincer că eram în pericol să rămân pe drumuri. Atunci tâmplarul mi-a luat mâinile într-ale lui, le-a întors pe o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
chiar și cele mai însemnate, îmbătrânesc la fel ca trupul omului. I-am spus tâmplarului că respectul lui e prost plasat și că însăși piatra mă respinge. I-am spus sincer că eram în pericol să rămân pe drumuri. Atunci tâmplarul mi-a luat mâinile într-ale lui, le-a întors pe o parte și pe alta. Apoi mi-a dat un cuțit și o bucată de lemn și mi-a zis să cioplesc un căluț pentru nepotul lui. Lemnul mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și o bucată de lemn și mi-a zis să cioplesc un căluț pentru nepotul lui. Lemnul mi s-a părut cald și viu, iar jucăria a luat formă în mâinile mele fără efort. Inima pinului părea să-mi zâmbească. Tâmplarul a dat din cap uitându-se la ce făcusem și m-a dus la atelierul maestrului său, prezentându-mă ca pe un posibil ucenic. Și așa am descoperit ce aveam să fac în viață. Ajuns aici cu povestea, bărbatul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să mă aduci, o să vin. Dar mai întâi trebuie să vorbesc cu prietena mea, Meryt, care e mâna mea dreaptă la nașteri și trebuie să vină și ea cu mine. De asemenea, trebuie să vorbesc cu soțul meu, Benia, maestrul tâmplar, pentru că trebuie să știe că plec și când mă întorc. Re-mose și-a strâns din nou buzele. - N-avem timp de asta, Ma. Trebuie să plecăm chiar acum, pentru că doamna e în travaliu și stăpânul mă așteaptă dintr-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe stradă. Benia nu m-a petrecut cu râsete. El și fiul meu s-au uitat unul la altul cu răceală; Benia și-a lăsat capul în jos în fața scribului, iar Re-mose a dat din cap în fața autorității unui maestru tâmplar care conducea un atelier așa de important. Nu aveam cum să ne luăm la revedere așa cum ar fi trebuit, eu și soțul meu. Ne-am spus vorbele de despărțire din ochi. Aveam să mă întorc. El nu avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un al doilea fiu - va trebui să vii și s-o ajuți. Poți să vii fără să mă vezi pe mine dacă așa vrei și o să fii bine plătită. Cu adevărat, o să fii plătită în pământ, dacă vrei, tu și tâmplarul. Am protestat auzind aluzia că aș fi săracă și am declarat: - Soțul meu, Benia, este maestru artizan în Valea Regilor. - Benia? a întrebat el și fața lui Iosif s-a descompus de tristețe. Așa i se spunea când era bebeluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să-mi ascund dezgustul în fața tonului său și când mi-a văzut disprețul, și-a lăsat capul în jos de rușine. Și apoi fratele meu s-a aplecat și s-a lipit cu fruntea de podeaua murdară a bucătăriei unui tâmplar și mi-a cerut iertare mie și lui Benia, de asemenea. - Iartă-mă, surioară. Iartă-mă, frate. Nu vreau să-mi văd tatăl pe moarte. Nu vreau să-l văd deloc. Și totuși, nu pot să nu mă supun. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu pentru altceva decât ca să mă țineți de mână. Dar s-ar putea să aveți și voi de câștigat din asta. S-a ridicat și Zafenat Paneh-ah și-a început pledoaria. - Ați fi oaspeții mei, a zis el încet. Maestrul tâmplar ar face afaceri pentru rege. Mă voi duce să cumpăr lemn din nord și aș avea nevoie de serviciile unui artist care știe cum să aleagă cel mai bun lemn. O să mergi la piețele din Memfis să vezi lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la fel de frumoși pe cât fusese el în tinerețe și de câteva ori l-am surprins uitându-se la companionii săi arătoși cu melancolie. Abia dacă am vorbit unul cu altul în timpul călătoriei. Mâncam separat și nimeni nu se aștepta ca nevasta tâmplarului să aibă ceva să-i spună puternicului vizir. Când totuși schimbam cuvinte - bună dimineața sau comentarii despre copii - nu vorbeam niciodată în limba noastră maternă. Asta ar fi atras atenția asupra originii lui străine, ceea ce era un lucru dureros pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
întâmpinat ca să-l primească pe vizir, ruda lor. Iosif le-a ieșit înainte cu fiii lui de-o parte și de alta, flancat de gărzile cele arătoase. În spatele lor stăteau servitorii, cărăușii și sclavele fetițe și, într-o parte, un tâmplar și nevasta lui. Iosif avea fața aproape albă de neliniște, dar își arăta dinții într-un zâmbet larg, prefăcut. Fiii lui Iacob au venit în fața noastră, dar nu l-am recunoscut pe nici unul în acei moșnegi. Cel mai bătrân dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cum era și firesc, asociat. Numele Kermeur și Bréhat erau alăturate pe fațadă. Așa cum ar fi trebuit să fie În registrul primăriei, gîndi În fugă Marie, Înainte să pătrundă plină de hotărîre În hangar, urmată de Morineau. Vreo cincisprezece meșteri - tîmplari, dulgheri, zugravi - trebăluiau În liniște În jurul ambarcațiunilor aflate În hala de construcție. Christian le propusese să-și ia o zi liberă, dar ei refuzaseră, ziceau că, dîndu-și osteneală, vor simți mai puțin tristețea... Cu toții ținuseră mult la Gildas. Marie tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu umblăm așa, ca don’șoara, cu vorbe proaste! Zic eu că de ce să nu le deie copilul să-l crească? Doară n-au păduchi! Sunt oameni de treabă, îi cunosc de doisprezece ani de zile, mă înțelegeți? Eu sunt tâmplar de meserie, eu cunosc omul cum cunosc lemnul, după cum șade și tace. Și rar mai dă Dumnezeu, vă spun eu, om așa bun ca nea Mihăiță, să știți! Dacă v-am spus-o eu asta, musai așa e! Vedeți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Temple și după moartea tragică a tatălui, învățase să cânte și danseze la Paris, ca Audrey Hepburn. Cum de ajunsese atunci la București? Ca pinguinul Apolodor, zicea, scuturându-și capul cârlionțat și oftând, de dor. S-a măritat cu un tâmplar macedonean și au trăit destul de bine într-o curticică din Vitan, pe o uliță lungă, lungă, și totuși a fost scurtă, umbrită de castani și duzi, al cărei capăt se pierdea în câmp. Macedoneanul a murit căzând din cireșul amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
căzând din cireșul amar din curte, Dumnezeu să-l ierte! Ce dulceață făcea ea din cireșele acelea! Punea și murături, însă avusese întotdeauna capul prea împrăștiat ca să le pună cumsecade. Mereu ieșeau moi, ude. Bietul Tase! Fusese bărbat odată și tâmplar priceput, gospodar cu cheag când o luase pe ea, cu destui ani mai tânără, iubind-o ca pe o păpușă cârlionțată cu ochi cafenii. Abia târziu, când Tase îmbătrânise și banii nu le mai ajungeau, își îmbrăcase rochia cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]