820 matches
-
trist și resemnat. Ce altă variantă mi-ați lăsat? Unii îi vor pielea, iar alții îi vor viața... Nu-mi rămâne decât să le separ. Va fi cel mai îngrozitor lucru care s-a făcut vreodată în Bora Bora, se tângui Amó Tetuanúi. Nu se va mai șterge niciodată din memoria oamenilor. Ba se va șterge, daca Omul-Memorie n-o să amintească de el, sublinie celălalt. Până la urmă, barbarii aia au fost cei care ne-au obligat s-o facem. Cine i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cele petrecute cu alte prilejuri, acum atmosferă era de neliniște și aproape de tristețe, si la asta contribuia și cerul, care de la primele ore ale dimineții aruncase peste insula o ploaie murdară, monotona și persistentă, de parcă și el s-ar fi tânguit pentru suferințele omului condamnat să moară jupuit. Cât despre bestie, părea să-și fi dat seama că ceva groaznic era pe punctul de a se petrece, căci în ochii celor care veneau în fiecare zi să-l vadă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tandrețe. Gândește-te la ea! Amintește-ți ochii ei, pieptul ei, mirosul pielii ei și fii convins că, dacă la întoarcere o să primești titlul de Mare Navigator, va fi a ta pentru totdeauna. Dar n-am să reușesc niciodată!... se tângui el. Stelele sunt atat de multe... Chiar dac-aș trăi zece vieți n-aș putea învăța nici macar jumătate din câte știe Miti Matái și chiar dac-aș ajunge să învăț, tot n-aș ști cum să aplic cunoștințele... Arată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
convins. Nici una. Singura noastră șansă este să-i atacăm prin surprindere pe propria lor insula, la fel cum ne-au atacat și ei pe noi. Dar acel bătrân navigator spunea că insula lor trebuie să se găsească foarte departe!... se tângui Roonuí-Roonuí. Iar noi habar n-avem câți oameni am putea găsi pe ea. M-am gandit mult la lucrurile astea, semnala interlocutorul sau. Și mă-ngrijorează. Marara demonstrează că este un vas foarte rapid, dar sunt convins că n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
primele pale de vânt și câțiva nori deșirați confirmară că violentul taifun lua ființă, se puseră iarăși în mișcare și deja se lașase întunericul în momentul în care ajunseră în dreptul trecătorii dinspre nord, în timp ce vântul începuse să plângă printre vergi, tânguindu-se parcă pentru pagubele pe care avea să le provoace. Marea, în afară recifului, începuse să devină agitată, însă, după ce pătrunseră în laguna adăpostita de recif, nu mai trebuiră să se preocupe decât că vântul și vârtejurile apei să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-o pe însăși Maiana... Ți-o imaginezi pe Maiana noastră în mâinile ăstora? întreba, în timp ce clatină din cap. Sunt niște animale, încheie. Trebuie să terminăm cu ei înainte să termine ei cu noi. Dar am suferit atât de mult... se tângui Tapú. —Tu?... se miră scufundatorul. Cei care au suferit sunt Puni, care a pierdut un braț, și cei trei viteji care au murit atât de departe de Bora Bora!... A suferit bietul Țupăia, care sperase să-și regăsească fiica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai pricepuți care existau pe fata oceanelor, iar doi dintre ei se cățărară cu agilitate pe catarge, care tremurau din cauza tensiunii fantastice a velelor, ca să întindă cele două cabluri cu care acestea erau legate de pupe. Chiar și carenele tremurau, tânguindu-se pentru efortul la care erau supuse, dar rezistau. Peștele Zburător începu, într-adevăr, să zboare. Cu fiecare metru câștiga în viteză, apropiindu-se, ca un pescăruș uriaș, care abia atinge suprafața apei, de cele două nave, ai căror ocupanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Anuanúa. —Miti Matái e convins că nu se va mai întoarce niciodată în Bora Bora, îi reaminti Tapú Tetuanúi. Și chiar dacă s-ar întoarce, în nici un caz n-ar accepta centura regală. Îi ajunge să fie cine este. —Păcat... se tângui scufundatorul. Sunt convins că n-am găsi niciodată un rege mai înțelept, măi nobil și mai viteaz. În schimb avem regina cea mai tâmpita, măi scroafa și mai demnă de dispreț... remarcă Chimé din Farepíti, indicând cu un gest silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nevasta și a lăsat mașina jos, la iaz, urmînd să parcurgă 6 km, pînă la bordei, pe o cărare abia vizibilă. Mohor uscat, păiuș și alte buruieni sfichiuiau frumoasele picioare ale doamnei Cepoi. Trebuia să-mi fi luat pantaloni, se tînguia întruna. Lasă și tu acum mofturile, știi că plac picioarele tale chiar și la buruieni. Numai că hărțuiala continuă a pielii delicate de pe piciorușele doamnei a zgîriat și iritat totul de parcă ar fi suferit de psoriazis. Moș Cazacioc i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și se rostogolea în apa de-un albastru pur și mie îmi părea rău că o sacrificam după toate prin câte trecuserăm împreună. Eu stăteam cu picioarele încrucișate sub mine pe punte, lângă imprimantă, urmărind-o cum pufăie și se tânguiește și scuipă mecanic paginile poveștii mele - podeaua dormitorului, doctorul Randle, Primul Eric Sanderson, călătoria mea, hotelul Willows, Clio Aames, domnul Nimeni, jeepul galben, ne-spațiul, Mark Richardson, fișetul roșu, bolta din Pagini Aurii, Fidorous și samuraii și paharul cu cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
goanei după comori“ se grăbeau s-o Încheie, dar Arthur Rowe nu mai avea nimic de cîștigat. Se mulțumi să privească, ținînd Într-o mînă cozonacul și În cealaltă exemplarul din Micul duce. — Am rămas foarte tîrziu, foarte tîrziu, se tîngui cucoana cu pălăria pleoștită. Dar, În ciuda orei tîrzii, se mai ivi un mușteriu care socotea că merită să plătească intrarea; dintr-un taxi coborî un individ care porni spre cortul ghicitoarei. Ai fi zis că-i un păcătos zorit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rog, un penny ca să deschid cabina - se milogi el, Întorcîndu-se cu fața spre Rowe. În clipa aceea, sirenele Începură să sune sfîrșitul alarmei. Era un zgomot Învăluitor, venind parcă de pretutindeni: Rowe avea impresia că Însăși pardoseala closetului public se tînguia sub picioarele lui. Mirosul de amoniac Îi ajungea În nări ca prin vis. Cu fața albă ca varul, Hilfe Îi cerșea mila. Din nou mila... Îi aruncă un penny și Începu să urce treptele; dar n-apucă să ajungă sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vă cer autorul. O mare nenorocire s-a abătut peste satul meu. — Ce s-a întâmplat? l-a întrebat zâna. — Zmeul cel rău ne-a luat lumina, a ridicat un munte și razele soarelui nu ne mai încălzesc, s-a tânguit bătrânul. Zâna cea bună a ascultat cu atenție povestea bătrânului și i-a promis că îl va ajuta. A luat în mână pasărea cea frumoasă cu diamantul în cioc și i-a poruncit să zboare și să spargă zidul. Omul
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
foarte bine, da, da, eu sunt! Smulge clarinetul împachetat din labele lui Hans, lacheul, care tocmai se grăbește să‑l ducă afară, și‑i dă una‑n cap cu cutia clarinetului care răsună și în care instrumentul începe să se tânguie. Muzicianul afectat zbiară: Te‑ai tâmpit sau ce?! Clarinetistul amator, student la drept, nu înțelege următoarea expresie de pe fața lui Rainer (impenetrabilă, inexpresivă) și, ca atare, o ignoră. Dac‑ar ști el ce gândește Rainer în momentul ăsta! Rainer gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de sport a citit în cancelarie, printre hohote de râs, producțiile elevului - ce‑i drept, destul de stângace - iar alți profesori l‑au luat după aceea multă vreme peste picior pe tânărul creator, citând versuri rupte din context. Alături, Anna se tânguie de parcă ar durea‑o ceva. Însă cu siguranță e voluptatea, care - atunci când devine insuportabilă - ajunge să semene adeseori cu durerea. Ca să‑i țină isonul, Hans se tânguie și el. De parcă ar urla doi lupi. E ceva animalic și nu‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
peste picior pe tânărul creator, citând versuri rupte din context. Alături, Anna se tânguie de parcă ar durea‑o ceva. Însă cu siguranță e voluptatea, care - atunci când devine insuportabilă - ajunge să semene adeseori cu durerea. Ca să‑i țină isonul, Hans se tânguie și el. De parcă ar urla doi lupi. E ceva animalic și nu‑l înnobilează cu nimic pe om. Cred că acum au terminat, Hans e epuizat, așa că o să înceteze și‑o să schimbe în sfârșit placa. Rainer se holbează nemișcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ghicit... A făcut înconjurul capitalei și s-a întors. Cinci dulapuri, opt birouri și șase planșete, la perete, în jurul sălii. Opt birouri și patru planșete pe mijlocul sălii. Două pupitre lângă ușă, două cuiere, două telefoane, cinci tranzistoare. Toamna se tânguie, în dreptul obloanelor. Șuiere lungi, rafale umede. Zgomote, frig, fum. Se respiră, se bârfește, se geme, se râde. — Hei, domnu’ ras în cap... ai auzit ? Sticla s-a întors, neatinsă, după doi ani ! Nimeni n-a gustat... Ridică privirea obosită, revede
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
iarăși pe pământ tare. Acolo se petrecu ceva care semăna a luptă de sânge În care mulți-mulți oameni fură dați Umbrei. Jocul se opri brusc și nu Înțeleserăm decât că toți cei plecați la drum scăpaseră vii, dar că se tânguiau de mama focului. Iar N’jamo: - Ia zi, am mințit cu ceva? - Întrebă el, privind către mine. - Enkim și Runa nu sunt chiar atât de nesățioși, am râs eu. Și nici n-am trecut peste atâtea ape. Iar eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
O fi așa cum spui... da’ poate nu-i... Da’ ce crezi că sînt eu? Ghicitor?! Nu, nene! Nu-ți dau voie să intri! Eu știu că am primit dispoziții clare... Și totuși În clipa următoare, același glas s-ar putea tîngui plin de umilință și de scuze protestînd Îngrijorat față de același om sau față de altul: — De ce n-ați zis, domnule, că sînteți prieten cu domnu’ Grogan? De ce n-ați zis că sînteți cumnatu’ lui? Dacă-mi ziceați, vă lăsam din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
intuind / timpul de dragoste... Primul poem, Rugă, amintind prin multe aspecte de marea cultură a lumii, e o invocație către Parce, zeițele destinului, poetul însuși asemănând gestul acesta al său cu al lui Hölderlin (Acum către Parce, ca Hölderlin mă tângui...), din perspectiva aflării la mijlocul zodiei, pentru ca finalul să reformuleze eminesciana dorință sacrificială a lui Hyperion adresată demiurgului: Reia-mi al nemuririi nimb / Și focul din privire, / Și pentru toate dă-mi în schimb / O oră de iubire. Indirect, poemele lui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fulgerelor și trăsnetelor făcea aerul să vibreze, dîndu-i o tensiune misterioasă în care se amestecau panica și evlavia. Păsările coborau, speriate, și se ascundeau. Până și nucii, de obicei calmi, nobili, păreau intimidați. Ascultam, fascinat, sunetele clopotelor care, când se tânguiau, când aruncau spre cer o rugăminte patetică. Uneori, norii se risipeau ori se descărcau într-o ploaie violentă, dar fără grindină. Alteori, lanurile de grâu, de ovăz și de porumb erau zdrobite. Nu pot să uit figura tatei dintr-o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o viteză inimaginabilă și mă simt gol pe dinăuntru, corpul meu este o carapace goală, gura mea se cască și tot ce era în mine a dispărut sus pe cer și zgomotul este asurzitor, motorul și curentul de aer se tânguie îngrozitor și totuși peste aceste zgomote încă mă aud vorbind, pentru că repet o propoziție, fie doar pentru mine însumi fie pentru vreun ascultător neatent, clar și fără emfază, repet aceste cuvinte: „Mă prăbușesc. Mă prăbușesc. Mă prăbușesc“. Și apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ce-au fost cu ochii de jar cu umbre de argint ce au atins clopotele care în vreme s-au stins! Recuzita teatrală Recuzita teatrală se rotește în scene în ritm albastru de desene; erau seducătoare, aveau umor când se tânguiau! Figurine de ipsos, sarcofage, turnuri argintii mărgele, rochii de voal și de mătase, nimeni nu le mai coase. Au rămas în vremea de mucava, nu mai sunt vii, aripile lipsite de voluptate sugrumă credințele ce-au fost în cetate; fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ceara... fără certitudine un al treilea ochi trebuie privirii să se arate voințelor noastre ingrate. El caută lumina înghețată și limpede în neputință, însuflețită de o altă credință. Amintirile cu sânge de viperă au rămas sub streașina casei: glasul se tânguie și plânge. * * * pentru a retrăi zi cu zi, treaptă cu treaptă, comemorarea-. (H.R.Patapievici) Demult nu am fost la Marea Înviere nu mai pot sta atâtea ore, așa cum ascultam odată toată slujba cea minunată, cea a înnoirii; de aceea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sau de bumbac, în inima sângerândă, că nu se mai recunoaște în oglindă... Poate ar trebui să mă plâng, ca orice nătâng din mahala! Sinceri, cu sufletul scos din teacă, așteaptă înghețul cu ninsori și promoroaca urcată până la frunte! Zăbovesc tânguindu-se, răcnind peste punte. Arinna îmi spune printre suspine, nu pleca... eu o aud, deși sunt la poartă în așternutul aspru, în lumea mea moartă. * * * Aș vrea să mă trezesc din acest coșmar, toți mor încet cu vraja pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]