5,786 matches
-
că nimerise într-o troacă cu porci, o sufoca. Subțirelu aruncă Nuții o privire de gheață, o repezi cu bădărănie și insistă la domnișoara dactilografă să-l ierte. Cordel izbucni în plâns. Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite și vocea lui agasată. Apoi, o bufnitură pe birou, foșnet de haine, clipoceli și gemete sacadate. Consternată, căzu pe scaun. Rămase cu privirea țintuită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tratat de când ai venit aici. Ah, Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile! Continuă s-o atace, să arunce cu "pietre", dar Luana n-o mai putea asculta. Ea simțea că e departe de realitate și că trebuia să caute ajutor. Se târî până în biroul contabilului-șef. Bărbatul se repezi s-o susțină. Se îngrozi văzându-i chipul palid, ochii goi, lipsiți de orice licărire. Domnule Popescu, cine sunt eu? Vocea îi era stinsă, el abia reușea să priceapă. Ea repetă întărâtată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
n-a mai știut dacă nu cumva era chiar el cel care se leagănă, și nu copacii. Pisica roșcată cu pete albe, care Își petrecea ziua-ntreagă alergând pe acoperișul de iarbă după șoricei și șopârle, a Început să se târască Încetișor, nesigură, de parcă Îmbătrânise dintr-odată, până când, Într-o dimineață, Adam a găsit-o moartă pe nisip, cu gâtul strâmb, răsucit spre cer. Apoi a fost Întâmplarea de la oraș. Un bătrân venise pe bicicletă din satul lui dintre dealuri să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
remontate astfel Încât să semene cu altceva, era prin urmare cu neputință să spui, de pildă, ăsta-i un Datsun, un Fiat sau o Skoda. Una putea să aibă botul unui Mercedes, pe la mijloc să se transforme În Cadillac și să târască o platformă de camion. A Întors capul spre Din, a cărui expresie serioasă nu se schimba niciodată prea mult. Cum era mai tot timpul Încruntat, ochii lui apropiați și migdalați se apropiau și mai mult, iar chipul cu trăsături fine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cărți de școală, dar așezată (mai mult sau mai puțin) peste altă cutie pe care scria Copilăria În Noua Guinee. Odată depuse acolo, lucrurile rareori mai ieșeau la lumină. șopârlele gecko Își lăsau ouăle pe cotoarele cărților, iar șoarecii se târau În cutii când le venea vremea să moară. Margaret n-avea habar de ce petrecuse mai bine de-o oră și jumătate În patru labe, chinuindu-se cu o lanternă fixată Între bărbie și umăr, ca să elibereze cutia asta din mormântul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de-ale lui Adam și tu nu-ți dai seama de nimic? Cinismul meu, cum Îi zici tu, l-ar fi salvat pe bietul băiat. De data asta n-a fost În stare să nu și-l imagineze pe Adam târât de Din prin acel oraș enorm. Îl vedea Într-o mahala mizerabilă, flămând și dezorientat sau, și mai rău, furios pe ea că nu și-a respectat promisiunea. Avusese Încredere, ea Îi promisese că-l ajută, dar nu făcuse nimic
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cutul va fi fost un loc ceva mai bun... — De când sunt eu pe-aici, Indonezia așa a fost, a zis Mick strecurându-se printre șirurile de scutere și de biciclete. Mașina ridica un norișor de praf fin deși abia se târa. Tu știi mai bine decât oricine cum merg aici lucrurile. N-a fost Întotdeauna așa. Mi-aduc aminte de un timp când oamenii erau... cum să zic, când totul era mai ușor. Dar asta era acum o veșnicie, Înainte de... — Înainte de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fi putut să se simtă Întru totul În largul lui Într-un astfel de palat. Asta fusese Însă Viața Trecută. În cea de-acum, În Viața Prezentă, locul lui era de cealaltă parte, de partea flămânzilor fără nume care se târau pe străzi prăfoase cu ochii la clădirile impozante ori la mașinile sclipitoare ale acestui mare oraș, Încercând să-și Închipuie ce fel de oameni ar putea să fie cei din lumea cealaltă. S-au oprit la umbra unei copertine de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se reflecta lumina soarelui, scântei colorate care căpătaseră ființă pentru o clipă numai, ca țâșnirea minunată a artificiilor care ard o clipă, dispar pe neașteptate și te lasă cu ochii pierduți În gol. Au auzit ba un hârșâit de scaune târâte pe dușumea, ba, În depărtare, o voce aspră, instigatoare, la microfon, ba niște cântece În auditoriu, ba o ghitară, ba un cor de fluierături, sunetele obișnuite Într-un campus. Totuși domnea un calm neobișnuit. Margaret și Mick și-au văzut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Oricum, nu vine mai niciodată acasă. Plă ce rea de a fi În compania lui Îi revine cel mai adesea bietei lui metrese. În drum spre ieșire, au Întors capul spre Îmbulzeala gălăgioasă. De la toaletă ieșeau doi soldați care-l târau Între ei pe bătrânul Îngrijitor. Își ținea mâinile Încătușate pe creștetul capului, iar pe față avea o vânătaie pe care Adam n-o remarcase până atunci. Un al treilea soldat venea În urma lor. Ținea geanta de chinga lungă cu mâna
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai fac un tur de unul singur. 30 Drumul de Întoarcere de la Palat până la ea acasă a durat mai mult decât de obicei. S-ar fi zis că mai toate străzile erau blocate și pline de manifestanți, iar mașina se târa o vreme, apoi rămânea locului douăzeci de minute. Toți conducătorii opreau motorul și Îl porneau iarăși doar când erau semne de mișcare. Era Într-o mașină frumoasă, un Buick, iar șoferul trimis de Bill vorbea engleza americană. Fusese inginer În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de păr blonziu. Prin fereastra larg deschisă pătrundea către ei vuietul străzii. Cu scaunul rezemat de fișet asistenta moțăia cu o carte în brațe, cu fața învăluită de-o mare împăcare... Carmina coborî din scaun și porni spre ieșire parcă târându-se pe linoleum, străbătu culoarele întunecate, auzi în dosul ușilor vopsite în alb bâzâitul aparatelor de pilit, se grăbi să ajungă afară, coborî scările, respiră de câteva ori profund, aerul părea rarefiat, pătrundea anevoios în plămâni. Coti pe lângă biserică, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fetele și viu. De afară se auzea lătratul unui câine. Bărbatul mângâia capul femeii adâncit în pernă. Mâinile-i erau aspre, când atingeau țesătura pernei se auzea un fâțâit enervant. Du-te, îi șopti femeia, că viu acu! El plecă târând picioarele. Exact în același loc scârțâi dușumeaua, se strecură pe ușă, se lovi de clanță. Din pat femeia țâțâi nemulțumită, ședea nemișcată, rigidă, nu i se auzea respirația. Se făcu liniște nu se mai auzea nimic, nimic. Ea săltă ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simțea de-a dreptul excitată, ceva ca un tăvălug fierbinte îi cutreiera carnea, se încovoia peste pânza de olandină, dar fața toată îi radia de zâmbet. Tatăl abia de-și mai făcea simțită prezența în casă, vorbea puțin, parcă se târa neauzit prin odăi, citea ziarul, se trântea de-a lungul patului, își turna picăturile în ochi și înainte de a ațipi lăsa să-i scape un oftat sonor, prelung, înveninat, ce se lățea în toată încăperea fulgerând respirația Carminei, a mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am să vă văd eu pe voi la vară pe unde vă scoateți căciula. Ai să ne vezi și la vară, dacă o fi să trăim, de ce să nu ne vezi? Bine, bine, murmură el spumegând de furie și plecă târând papucii către cotineața de păsări. Spre seară începea să miroase a fiertură de pasăre. La masă tatăl observă paloarea Carminei, cearcănele de sub ochi, avu impresia că mâna în care ținea pulpa de pasăre nu mai arată a mână ci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
impresia că ar fi o anomalie, o absurditate ca relațiile dintre ei să evolueze către alte direcții. Într-o zi, pe când se întorceau de la râu, unul dintre băieții din grup, ce locuia prin vecinătate, o conduse acasă. Vorbeau, glumeau abia târându-și picioarele, moleșiți de soare și apă. Îi ajunse din urmă tatăl Carminei, se întorcea de la birou ceva mai repede decât de obicei. Părea calm, liniștit. Îl întrebă pe băiat unde dăduse examen, îi ascultă politicos relatarea, îi plasă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gripă, o gripă puternică, așa, să aiureze de febră, să zacă în pat câteva zile, să i se dea supă de pasăre iar ea, somnolentă, să perceapă din când în când prezența părinților, îngrijorarea lor, neputința și somnul s-o târască de-a lungul mai multor zile. Deja își simțea coloana vertebrală scuturată de frisoane. Să fie febra? Febra comandată, dorită de creier? Nu, astea sunt simple impresii sunt subterfugii puerile și ea nu trebuia să recurgă la ele. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se mai poată face ceva special. I se întâmplase mai de mult, să întâlnească în spital un bătrân slăbuț, tăcut, liniștit, cu ochii mari, serafici, adânciți în găvanele orbitei, se ținea de paturi, de pereți când pleca la WC-uri, târând papucii uriași pentru picioarele lui slăbănoage. La mine nu se uită nimeni, taică, i-a zis lui Marcu, după o vizită de seară. De cinci zile numai mi se pune termometrul. În vocea lui era atâta uimire, îngrijorare. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doar era vorba de aceiași copaci înfloriți... Într-o seară, târziu, Carmina sună din nou la ușa lui Alexe. La început nu veni nimeni să-i deschidă. Era tocmai pe punctul de a porni către trepte când auzi papucii profesorului târâți către intrare. Îi deschise chiar el, o invită înăuntru, la lumina becului din hol văzu că avea pleoapele umflate, probabil că îl trezise din somn. Era liniște în sufragerie. Draperiile grele, plușate, înăbușeau lumina săracă a serii. Alexe aprinse veioza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
grabă, înfometată la culme, cu ochii la spatele masiv al lui Ovidiu. Nu, ea nu mai voia să mai trăiască astfel de scene, nu mai avea anii cei tineri, nu mai avea suflu, se sufoca dacă mai continua să se târască așa, împreună cu Ovidiu, din hop în hop. La început crezuse că va fi anevoios până îl va vedea admis la facultate, dar apoi avea să se convingă de contrariul: greul abia începea. Și mai avea încă patru ani, patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de invidiat dar relua cu încăpățânare refrenul unei melodii cunoscute. Conducea calm, unduios, comenzile parcă veneau de la sine, nici o mișcare bruscă, nici un gest de prisos, nici o urmă de nervozitate. Mult timp s-au ținut în urma unui camion, care abia se târa și nu-i lăsa să depășească. Ovidiu nu s-a impacientat cu toate că manevrele celui din față erau evidente, a așteptat liniștit momentul și fără să-și întrerupă fluieratul, când a avut liber a apăsat pe accelerator și a depășit. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jumătatea ei de pat, își scoate masca, o lasă să cadă jos, pe covorul grena, ca să rămână lângă el goală, indecent de goală, acoperită numai cu un strat subțire, transparent de celule primordiale... Iar nu fusese atentă, iar se lăsase târâtă de imaginație. Carmina se concentră și o ascultă pe gazdă vorbind, lucruri mărunte, de fapt, pe care Fana le făcea să devină interesante, prin minuțiozitatea descrierii, avea o voce puțin răgușită, cântată, foarte plăcută auzului, știa că Fana se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mereu, fără să vrea de fel de fel de țesături, se dovedea a fi absolut nedureroasă. Când au ieșit din casă, Carminei i s-a părut că aerul din curte este nemaipomenit de curat. Amândoi părinții îi urmau pe alee târând fiecare în picioare, ca de obicei, câte o pereche de pantofi uzați. Sidonia și-a luat cu foarte mută căldură rămas bun de la ei. Carmina abia a reușit să-și ascundă reținerea. Ovidiu a sărutat mâna muncită a mamei, tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fie în ochii lui, avea acte în ea, nu glumă, avea și două mere uriașe pe care Monica i le pusese acolo din dragoste pentru dânsul. Fata care servea în local se mișca greoaie de la o masă la alta, abia târându-și papucii, era foarte plăcută atmosfera, i se părea chiar, lui Viorel Angelescu, că aude foșnetul capotului nevestei lui. Mânca încet savurând cu răbdare fiecare înghițitură. Când își aruncă ochii pe fereastră și insistă cu privirea, realiză formidabilul spectacolului, sârmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
teren, dacă o fi având serviciul lui și muncă de teren. Salut. Salut, ce zici, domnule, de chestia de afară, mai insistă acela, așezându-se la masa lui fără să fie poftit. Care chestie? Rândunelele, domnule, Aha, rândunelele. Fata veni târând picioarele. Orez cu lapte, comandă tânărul privind obraznic șoldurile femeii care se depărta legănat. Rândunelele, rândunelele sunt niște făpturi sfinte, nu ai voie să le omori și pe când eram mic... da, sunt niște ființe firave. Și inteligente, desigur. Cineva a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]