1,173 matches
-
Are cîteva discuri Înregistrate, se poate spune că e o vedetă națională. A găsit undeva În zonă o nouă sursă de material folcloric și vrea să-și pregătească un nou spectacol, povestește el. La 4 dimineața, În timp ce somnul le dă tîrcoale, nu pot să adoarmă pentru că frigul Îi pătrunde prin paltoanele În care stau Înfofoliți, În ecranul ferestrei, filmul Începe să dea semne de viață, altele decît figurația mașinilor sau a trecătorilor rari. CÎteva grupuri trec spre piața prefecturii, apoi camioane
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
supăr foooc! Așaaa ca nici... niciodată! Văd că n-o pot scoate la capăt cu tine, Toadere. Mă duc... Așaaa dra... daraga taaatii. Așaaa... N-a mai terminat ce avea de spus, că Maranda plecase deja, iar lui îi dădea târcoale somnul... Când s-a întors, Maranda abia a apucat să deschidă ușa de la tindă, că Toaibă a făcut ochi. În cercetășie învățase să doarmă iepurește. Așa că a se trezi oricând și în orice condiții era o joacă pentru el. Ai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
exprimă frustrarea adâncă a celei căreia împlinirea prin maternitate i-a fost refuzată, reliefând, aproape mai mult decât oricare alt text din antologie, delicatețea deosebită a artistei: Eu te aștept de mult / și tu știi - / prin lume / singurătatea-mi dă târcoale!... Astă noapte din nou te-am visat / aveai chipul de ram înflorind / aveai chipul de fruct rotunjit / nu-ndrăzneam să-l ating!... Paralel cu dorința de împlinire a menirii de a da viață, poeta își exprimă acuta aspirație de revenire
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aleargă spre tine gata să-ți cadă în brațe... Și îi vei simți căldura trupului, îi vei auzi bătăile inimii și te va dogori jarul buzelor ei” - m-a luat în primire gândul de veghe. “Da’ de când îți dă ție târcoale romantismul?... Ție, un... un Neica Nimeni” - l-am contrat eu. “Iaca că am călcat și eu într-o urmă de poet. Adevărul e că ai scăpat de tortura dorului nebun de Zâna”. “De fapt, mai tare s-a aprins, nepriceputule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nu sânt nebun? Ei bine, eu nu sânt în stare să urmez exemplul nebunilor lui Shakespeare care spun adevăruri, greu de suportat altfel, printre tumbe și plecăciuni. Amintiți-vă: își pun făină pe obraz și ne avertizează că moartea dă târcoale. La nevoie, cu puțin efort, și eu aș reuși să fac niște giumbușlucuri. Dar altceva mă împiedică să semăn nebunilor lui Shakespeare. Nu pot să fac giumbușlucuri și, în același timp, să spun un adevăr, aici e buba. Nu pot
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pledoarie. Pe măsură ce scormoneam în spuza amintirilor, reînvia, ce-i drept, și vechea mea pasiune justițiară. Atunci mă înflăcăram. Continuam și noaptea, la lumina chioară a becului din sala de așteptare. Afară se auzea vântul, ca un bețiv ce da întruna târcoale gării. Prin geamul murdar se vedeau stelele, dar căldura rămânea înăbușitoare. Aceeași febră existase în atmosferă și în 9, 10 Thermidor. Stranie coincidență, nu? Văzîndu-mă că scriam, Eleonora mă privea mirată. Se învîrtea în jurul meu, mă întreba. Până la urmă a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
huiduită, nici să am după aceea remușcări. Nu văd decât o singură scăpare. Să le oferim celor însetați de spectacol un alt proces. Și pe cine am putea judeca în chip adevărat aici? Doar pe noi. Te simt cum dai târcoale și mă privești încruntat. Îți imaginezi că mă joc? Ei, află că nu mă joc. Începe "procesul mangustelor imperfecte"... Dealtfel, eu nu fac decât să-l continui. Dumneata l-ai început. Crezi că n-am înțeles? După cum observi, m-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nevoie! Minunea s-a întîmplat: a 3l-a scrisoare nu se mai întoarse. Fusese în sfârșit reținută de monstrul cu luceferi. M-am temut ca nu cumva vreo împiedicare fortuită sau un accident să fi zădărnicit restituirea. Toată ziua am dat târcoale cutiei de scrisori ca să văd dacă Mihaela n-a respins-o. Nu se întîm-plase nimic. Frica însă nu ceda. Din cauza acestei neliniști nici n-am gustat bucuria victoriei care căpătă certitudine abia a doua zi, când și scrisoarea următoare fu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
utopie și bravadă. La Costinești, mergeam fără nimic în picioare ți, cât rămâneam la mare, nu îmbrăcam altceva decât pantaloni scurți și, eventual, un pulover subțire, seara, dacă se făcea răcoare, mâneam într-o curte țărănească, printre găini care dădeau târcoale mesei așteptând fărâmituri, scoteam apă din puț cu o găleată de tablă, dormeam într-o cameră cu lut pe jos. Erau vacanțe pline de soare, lipsite de pretenții, care mă spălau de artificii, cum se spală o femeie de farduri
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Și ce tentație să disprețuim, în numele civilizației, barbaria! Mai ales că specialiștii nu pierd nici un prilej pentru a ne aduce aminte că tot ce se găsea dincolo de aria civilizației clasice era "barbar". Uitând că atunci când barbarii au început să dea târcoale Romei antice, zeii "clasici" nu mai aveau nimic din modelele lor grecești. Toate mărturiile o arată. Bacchus devenise alcoolic. Venus își petrecea timpul prin lupanare. Lira lui Apolo amuțise. Zeii participau ei înșiși la decadența Romei, lăsîndu-se concurați de Nero
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
rigoare) că dacă, din greșeală, cazi în apă, nu mai apuci să fii pescuit. Cât vezi cu ochii, nu se zărește nici un vas. Suntem singurii care traversăm acest pustiu lichid cu valuri care seamănă unor dune mișcătoare. Câțiva pescăruși dau târcoale vaporului. Au, oare, putere să ajungă până la țărm sau zboară în jurul vapoarelor, odihnindu-se când obosesc? Îmi dau seama, o dată în plus, că sunt un sedentar curios. Dacă trebuie să rămân mai mult timp nemișcat, fără săi fac nimic, mă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nenumărate televizoare aprinse în camere goale, cu milioane de cutii poștale în care se găsesc doar prospecte, pliante publicitare sau facturi, și să presupun că amenințarea barbariei poate veni azi nu din afara civilizației, ci dinlăuntrul ei. Barbarii nu mai dau târcoale Romei, ci o degradează locuind în ea, Nu-i exclus ca tragedia veritabilă a omului-standard, produs de "Lumea Nouă", să fie, până la urmă, discreditarea tragicului prin eficiență. În Europa, te lovești pretutindeni de obsesia decadenței. Roma "eternă" și "Roma" bizantină
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Ștefan voievod...Nu mi-a fost greu să-i învăț feleșagul...Iată-l - aflat la plimbare, stând de vorbă cu boierii din suita lui: De o bucată de vreme am băgat de seamă cum un popă bătrân de când lumea dă târcoale mereu curții noastre domnești. Știe careva dintre voi ce caută acest popă? Apoi, măria ta, am cam oblicit eu ce caută popa Ioil - că așa îl cheamă - a vorbit logofătul cu oarecare fereală. Ce caută popa, logofete? Ce ai oblicit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Duca vodă. Iar Ducavodă dacă au audzit că este așe, îndat-au început a suspina și a plânge cu amar.” „ Acestea erau lacrimi de pocăință, venite, însă, prea târziu, dragule”. Caut să mai citesc ceva, dar simt că oboseala îmi dă târcoale. Îmi reazem fruntea în palmă... „Așa-i că ai cam obosit, fiule?” aud vocea bătrânului, cu inflexiuni părintești. Așa-i, părinte, dar nu mă dau bătut - m-am grozăvit eu. „Atunci îi bine.” „ Cum să te dai bătut, conașule? Unde
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
facă o baie În bazin. Arminda clătină ușor din cap și uită ce voise să-i spună. Julius uită și el să-și scoată cămașa sau, mai bine zis, nu mai apucă să și-o scoată, fiindcă somnul Îi dădu tîrcoale prima oară cînd Își căuta pijamaua sub pernă, a doua oară În timp ce-și scotea pantalonii și În sfîrșit Îl doborî cînd Începea să-și descheie nasturii de la cămașă. Adormi buștean. Și dormea buștean cînd Țanțoșa deschise ușa făcîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
amuțească Întunericul și să dispară pentru totdeauna În neagra explicație a amintirilor. Și ar fi reușit, era gata să cadă, cînd deodată un ghiont Îl făcu să se prăbușească neajutorat. Într-o cumplită și amară indispoziție... care Îi tot dăduse tîrcoale și pînă la urmă Îl prinsese În vîrtejul ei pentru a-l purta pe sus, răsucindu-l Într-o parte cu o senzație de greață, se duse dracului legea gravitației, Într-o clipă pierdu tot ce reușise să Încropească În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
4)când am intrat la facultate. Pe al cincilea nu l-am făcut, căci n-au mai fost condiții: la terminarea facultății eram familist, om serios, gata... Și, zău că nu regret deloc că l-am sărit! Parcă-mi dă târcoale și-un pic de greață. Întocmai ca după o beție. O pilulă, poate, mi-ar ajuta. Sau nu, mai bine puțin aer proaspăt. Da, altă viață, acum mă simt altfel. “Răspunsul nu-i deloc greu de găsit: pentru că, printre oamenii
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sufletul meu, toate acestea! Mâna atotputernică a divinității le-a dăltuit de-a pururi, ca să rămână așa acolo și să reziste tuturor vicisitudinilor. Și să fie, totodată, reazăm cugetului, în momentele sale grele, când îl încearcă minciuna și-i dă târcoale lăcomia, când e asediată de egoism sau vrea să-l ademenească trufia. Atunci, gândul la Dumnezeu, la Isus Cristos și la Fecioara Maria alungă răul și-i curăță urmele, lasă locul proaspăt și curat, în care trebuie să se înscăuneze
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ierarhia e imaginară. Nu-i o competiție care să-mi stârnească cine știe ce interes. Ea se dădu înapoi, cu aceeași expresie de scepticism amuzat cu care tocmai îl privise pe Mark. Normal că vă interesează. Dumneavoastră sunteți cartea asta. Vânătorii dau târcoale. Aici nu-i nimic imaginar. Ce-aveți de gând, să vă întindeți pe jos și să muriți? O dojană cât se poate de blândă, o mustrare bazată pe loialitate absolută. O încredere totală în el, dar pe ce baze? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să orbească și să înnebunească, oamenii s-au adunat aici ca să se certe, doar ca să-și dovedească lor înșiși că nu sunt singuri. Publicul era la fel de scindat ca fratele ei. Și mai rău: ca ea. Participanții la dezbatere își dădeau târcoale, se dublau unii pe alții, se dedublau ei înșiși, luând poziția de atac în fața unor luptători-fantomă... Ea stătea în mijlocul încăierării, o agentă dublă, vânzându-se ambelor tabere. Aduse lupta înăuntrul ei, cu toate perspectivele posibile învârtindu-se bezmetic în democrația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-mi facă. Karin Doi zice că te lupți cu Disney Worldul ăla pentru cocori? Cu Tabăra admiratorilor de cocori? — Mă lupt și pierd. Ce ți-a spus despre asta? I-am văzut pe funcționarii ăia de la cadastru prin zonă, dând târcoale. Mie mi se pare că au pus ochii pe Homestar. Or să-mi rechiziționeze casa. —Ești sigur? De unde știi că erau de la...? — O echipă de tipi cu drăciile alea de topometre? Tipi care vin aici și pun dinamită la pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oare, oare, oare, sunt atâtea necunoscute, încât brusc depărtarea devine o povară insuportabilă, la fel cum altădată devenise apropierea prea mare, și uite-așa trece încă o zi, alte pagini se adună în calculator, alte telefoane și alte întrebări dau târcoale și, pe lângă clipele în care savurezi cu toată ființa liniștea asta incredibilă din jurul tău, se insinuează parșiv o vinovăție apăsătoare, oare e posibil ca o mamă să se simtă fericită atunci când e departe de copilul ei, oare e posibil ca
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
unui vânt răscolitor Și pe o pasăre ce a trecut în zbor O, dulce vânt, atinge-i trupul mlădios și îi șoptește. Cuvinte tandre de la cel ce astăzi o iubește Și că privirea ei a început să-mi de-a târcoale În zori de zi pe la izvoarele din vale. Te am în minte și mi-i dor de tine Căci ai trăit o viața lângă mine. Visez iubirea, părul ondulat și ochii tăi albaștri, Dar ai plecat printre străini și printre
C?nd te-am cunoscut by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83181_a_84506]
-
eternă ca un rîu, nesupusă de groaza oarbă a universului și mai măreață decît cele mai mărețe turnuri Înălțate de om, mai trainică decît oțelul și piatra. Iar apoi Întruchipările morții s-au trezit și-au Început să-i dea tîrcoale și nu mai puteam s-o văd acum decît Încremenită și Încătușată de-o putere infamă și arogantă, care nu putea fi Înfruntată și Învinsă de nici o ființă omenească, iar eu nu puteam face nimic altceva decît să-mi zdrobesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
săi mici. Față de șobolan de oraș, uscat, cenușiu, viclean, sigur, buze groase, glas tăios, cîteva Înjurături aspre, bolborosite, vorbe fără viață, fără sens, ce scrîșnesc ca pietrișul. Ce dracu’ căutați aici, mă, mucoșilor?! Cine dracu’ v-a trimis să dați tîrcoale pe lîngă hangarul ăsta?!... Unul din băieți, un copilandru cu obraji bucălați și roșii din Sudul Îndepărtat, cu ochii albaștri și păr blond, cu vorba domoală și prietenoasă, Încearcă să răspundă. — Ei, domnule, ne gîndeam că... Iute ca fulgerul, șobolanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]