1,881 matches
-
dacă n-aș fi făcut-o, că dacă ceva s-ar fi întâmplat cu mine, atunci ultimul testament al lui Avraam ar fi fost pierdut pentru totdeauna. Dar acum e în siguranță. Le spuse că încă nu le va arăta tăblița - pentru asta era nevoie ca înșiși liderii să se întâlnească. În schimb, le citi cu voce tare celor doi bărbați traducerea lui Guttman, versiunea în engleză, dându-le apoi hârtia pentru ca fiecare din ei să poată citi din nou cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
voce tare celor doi bărbați traducerea lui Guttman, versiunea în engleză, dându-le apoi hârtia pentru ca fiecare din ei să poată citi din nou cuvintele, în limbile lor. Ambii păliră în același timp. Desigur, veți avea ocazia să verificați autenticitatea tăbliței și fidelitatea acestei traduceri imediat ce vom trece la nivelul următor, spuse Maggie încet, dispusă să le ofere oricât timp ar fi avut nevoie pentru a asimila ceea ce tocmai citiseră. —Și care e nivelul următor, domnișoară Costello? întrebă palestinianul. Maggie răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nimănui altcuiva. Se întrebă cum aveau să o facă. Yariv va vorbi primul în ebraică, apoi Al-Shafi în arabă, urmați de un interpret? Sau invers? În cele din urmă făcură ceva mult mai nimerit. Al-Shafi vorbi primul în engleză, prezentând tăblița dictată de Avraam, patriarhul, și apoi citind textul: —Eu, Avraam, fiul lui Terah, în fața judecătorilor am decis astfel. Ținutul unde l-am dus pe fiul meu, ca să-l sacrific pentru Marele Nume, Muntele Moriah, acest ținut a devenit pricină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
le va conferi amândurora o autoritate enormă și de durată. —Vreau doar ca ambele părți să reia discuțiile între patru ochi imediat, spusese ea. Nu prin oficiali: doar cei doi lideri de stat într-o cameră cu un singur mediator. Tăblița însemna că acum nu mai exista nici o scuză pentru a nu rezolva ultima întrebare rămasă: statutul Muntelui Templului. Ar trebui să se țintească spre un acord de pace final, gata să fie semnat într-o săptămână, unul pe care popoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
amândoi ridicară din umeri. Uri spuse că avea unele lucruri de rezolvat aici, în Ierusalim, casa părinților lui, actele tatălui. —Tatăl tău ți-a lăsat o ultimă surpriză, nu-i așa? — Știi, e ciudat. Toată lumea a luat-o razna din cauza tăbliței ăsteia. Și a tot ceea ce înseamnă ea. Dar ce e mai uluitor e tot ce a făcut tata ca s-o păstreze în siguranță. Deși spune ce spune. Era un savant. Nu doar atât. Mai știi ce îi repeta mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
împinse cu forță spre altar. Doar n-oi fi Scarla O’Horror. * Ignatius se instală în taxi și îi dădu șoferului adresa de pe Constantinopole Street. Scoase din buzunarul pardesiului o coală cu antetul firmei Levy Pants și, folosind drept pupitru tăblița cu clamă a șoferului, începu să scrie, în timp ce taxiul intra în traficul dens de pe St. Claude Avenue. Mă simt într-adevăr destul de obosit acum, când prima mea zi de lucru se apropie de sfârșit. Nu vreau totuși să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nefast în care ne aflăm. Universul se bazează, bineînțeles, pe principiul cercurilor din interiorul altor cercuri. Pentru moment mă aflu într-un cerc interior. Este, firește, posibil să fie alte cercuri mai mici și în interiorul acestui cerc. Ignatius restitui șoferului tăblița cu clamă, dându-i și o mulțime de instrucțiuni despre viteză, direcție și manevre. Până să ajungă pe Constantinopole Street, în taxi se instalase o tăcere ostilă, întreruptă doar când șoferul ceru plata. Pe când Ignatius se trudea furios să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
slujbă, da’ pe un’ să intre-n pușcărie găsesc îndat’. La-nchisoare îți dă regulat ceva de halit. Da’ eu mai bine mor de foame afară. Mai bine frec podelele la curve decât să fiu la-nchisoare și să fac tăblițe de-nmatriculare, preșuri, curele și alte rahaturi. Prost fusei să mă las prins ca șoarecu-n capcană la Bucuria Nopții! Tre’ să văd eu singur ce-am să fac. — Eu to’ zic să te duci la poliție și să le spui c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prunele și roșiile pe care tocmai le cumpărase. „Filmează-l“, mi-a spus tata, „filmează-l, te-ai putea crede Într-un film neorealist. Parcă ar fi Umberto D.!“. Moșulețul nu mă interesa. Tocmai filmam inserturi de cuști, cîntare și tăblițe cu prețuri gîndindu-mă la montajul alternat, În maniera lui Eisenstein, pe care Îl puteam face mai tîrziu. „Grăbește-te să-l filmezi pe moș, o să plece!“. Ceilalți sînt mereu convinși că au idei mai bune decît tine În timp ce tu tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
el Într-un ritm egal și plin de optimism. Cinci bicicliști alunecă prin preajmă pe niște mașinării suple care se asortează cu costumele mulate pe trupurile lor perfecte. Soarele Încălzește treptat dimineața rece și sărată și cînd adolescenta adormită Întoarce tăblița de la „Închis“ la „Deschis“, Wakefield simte că se Întoarce din morți. Aroma cafelei Îl face să vrea să plîngă de bucurie. CÎnd fata Începe să frigă șunca pentru ouăle lui, ajunge la extaz. Diana Vreeland a decretat aroma șuncii prăjite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de vinovăție care avea să-l pândească, mai fioros ca un Rottweiler. — Bine, cedă Jack și îngenunche lângă Ben. Creatura îl copleși de îndată cu pupături nesuferite. — Bănuiesc că n-are nici un nume. — Ba da, de fapt. E scris pe tăblița de la gât. Îl cheamă Wild Rover. — Wild Rover, repetă Jack cu o voce moale, bineînțeles. Împinse câinele la o parte, în brațele larg deschise ale lui Ben. — Cu un nume ca ăsta, mă bucur că n-o să fiu eu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
volume, cu numeroasele mele adnotări referitoare la alte legi, cum ar fi gawarfide-le longobarde. Cândva avusesem și un frumos exemplar din Thàleia, dar sfârșise în mâna cămătarului Paolino, de la care nu am mai izbutit să-l răscumpăr. Am pregătit o tăbliță cu ceara perfect întinsă și un ac de scris. Rotari s-a uitat amuzat la exponate și a zis: - Nici dușmanii nu se înving, nici pământurile nu se cuceresc cu cărți și cu pene de scris. - Dar cu ele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
coarne enorme; alții coborau din bărci minuscule de-a lungul canalelor mocirloase. Ne-am oprit la aproape două sute de pași de porți, în fața unei taverne, a cărei firmă era reprezentată de două coarne de bivol puse deasupra ușii. Pe o tăbliță de lemn atârnată pe zid călătorii erau informați că prețurile la mâncare și la paturi erau la jumătate față de cele din cetate. Jur-împrejur erau grajduri, ateliere de fierărie și tâmplărie, aziluri de biserici. Această măruntă suburbie era menită celor aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi-a arătat ceea ce nu văzusem. De un eșafod puțin mai la vale atârnau vreo zece spânzurați. Când am ajuns la locul supliciului, am văzut că toți erau tineri, țărani și ciobani, morți de cel puțin trei zile. Pe o tăbliță de lemn, fixată de grinda de care erau spânzurați, erau scrise cuvintele Mea culpa. Puțin mai departe se afla un sat distrus de flăcări. De departe, Cividale părea neatins, dar, pe măsură ce ne apropiam, ruinele deveneau tot mai fățișe. Eșafoade la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
eretic și violator de biserici ce ești? În acest fel am fost apostrofat de Claudio, în loc de bun venit. Cu capul plecat, i-am întins scrisoarea de la Gundeperga. A citit-o, după care a dat-o unui secretar dotat cu o tăbliță cernită. Acesta, presând bila de plumb în ceară cu palma mâinii stângi, a rotit-o într-un anume fel, s-a uitat la semnele pe care le-a lăsat și a rostit: - IHSV. Este sigiliul secret al reginei. Prescurtarea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ceară cu palma mâinii stângi, a rotit-o într-un anume fel, s-a uitat la semnele pe care le-a lăsat și a rostit: - IHSV. Este sigiliul secret al reginei. Prescurtarea de la In Hoc Signo Vinces. Episcopul a luat tăblița și s-a uitat cu fățișă iritare. M-au lăsat să stau în picioare. - Pentru ce-ai făcut la Grado, ai merita să fii omorât, s-a pronunțat Claudio. Ținând însă seama că te afli sub ocrotirea catolicei fiice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
țină companie generalului Ziliani. Era convalescent după o apoplexie. Îi citea romanele lui Salgari pe care el le devorase În tinerețe. Copiii lui credeau că trăgea să moară. Însă generalul considera că are o voce deosebit de senzuală și scrisese pe tăbliță cu singura mână disponibilă, că prefera să trăiască deoarece nimeni nu-i garanta că ar fi lăsat să intre În Paradis o femeie ca Emma Tempesta. Ei Îi plăceau orele senine pe care le petrecea În compania generalului, În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
deoarece câștigasem încrederea multor colegi. Odată cu acest privilegiu, am primit și titlul de șefă a consiliului elevilor liceului, acesta făcându-mă să mă simt cu adevărat unică. Era un sentiment de nedescris faptul că la intrarea în liceu, pe o tăbliță scria cu litere îngroșate Ella Brucken, șefa consiliului elevilor. Înțelesesem că acum, îmi atinsesem cu adevărat scopul pentru care până la urmă am renunțat la orașul meu natal, mutându-mă cu familia în Beverly Hills, că și aici pot fi eu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
era pe drum spre casa lui Benia. Eram încântată că urma să primesc încă o scrisoare de la fiul meu. Trecuse mai bine de un an de la ultima și-mi închipuiam cum o să-i arăt lui Benia scrisul fiului meu pe tăbliță când o să vină seara acasă. Stăteam în prag, plină de nerăbdare să aflu ce era în scrisoare. Dar când bărbatul a ajuns la colț, înconjurat de o droaie de copii gălăgioși, mi-am dat seama că mesagerul își aducea propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o zări. O formă omenească lungită pe plaja pe care primele valuri ale fluxului Începeau acum s-o atingă. Se năpusti În ajutorul ei, străbătu În fugă zona ierboasă care mărginea plaja, trecu fără s-o vadă pe lîngă o tăbliță culcată la pămînt, cu fața În jos, cu textul pe jumătate șters: Pericol - Nisipuri mișcătoare. Concentrat asupra țintei sale, Lucas alerga pe nisip cu pași mari cînd acesta Îi dispăru de sub picioare. Intrat fără voia lui În panică, Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu trasul de manetă. Poate că putem să stăm așa toată seara. Știi, încep să zic, întorcându-mă cu capul spre el. Dar mă opresc în clipa în care privirea mi se oprește asupra unui lucru de pe perete. Este o tăbliță veche de lemn pe care scrie „Interzisă intrarea cu noroi pe încălțăminte” și „Interzisă intrarea în haine de lucru”. Dedesubt a mai fost prins un anunț. E tipărit pe hârtie îngălbenită cu un marker care abia se mai citește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cobor și ca să scap de privirea lui. Închid ușa în urma mea, fac câțiva pași în față și mă uit în jur. Ne aflăm într-un soi de curte, scăldată în soarele asfințitului. În dreapta e o casă cam dărăpănată, cu o tăbliță pe care scrie DE VÎNZARE. În față sunt șiruri întregi de sere, ce sclipesc în lumina blândă a soarelui. Sunt parcele pline cu rânduri de legume, e o gheretă din prefabricate pe care scrie GARDEN CENTRE... Ia stai așa... Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
birouri, vacante. După care dăm colțul, apoi Încă unul, pînă cînd ajungem Într-o mică alee. — Așa, spune Lissy, stînd sub un felinar stradal și consultînd o bucățică de hîrtie. E ascuns, pe undeva pe aici. — Dar nu e nici o tăbliță, ceva ? — Nu. Toată ideea e ca nimeni, În afara membrilor, să nu știe unde se află locul. Trebuie să bați la ușa din dreapta și să Întrebi de Alexander. Cine e Alexander ? — Nu știu. Lissy ridică din umeri. E codul lor secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Și totuși traficul curgea lin și iute. Un sedan verde-deschis tăie banda autobuzelor și opri În spatele celor două vehicule albastru cu alb ale carabinierilor. Era un dreptunghi aproape anonim, lipsit de orice Însemn ori girofar, singurul semn distinctiv fiind o tăbliță de Înmatriculare pe care scria „AFI Oficial“. Portiera șoferului se deschise și coborî un soldat În uniformă. Se aplecă și deschise portiera din spatele lui și-o ținu așa până ce coborî o femeie tânără Îmbrăcată În uniformă verde-Închis. De-ndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Ambrogiani este al patrulea pe dreapta. Brunetti Îi mulțumi și intră În clădirea joasă. Podeaua părea să fie de ciment, pereții ticsiți de afișiere pe care erau lipite anunțuri atât În engleză, cât și-n italiană. La stânga lui, văzu o tăbliță cu „Secția PM“. Puțin mai departe, văzu o ușă alături de care se afla o placă inscripționată cu numele „Ambrogiani“. Fără nici un titlu, doar numele. Ciocăni, așteptă un „Avanti“ strigat și intră. O masă de lucru, două ferestre, o plantă având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]