KorAP: Find »[drukola/base=tăcut & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...276 >

6,881 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

pierdută înăuntru, spre fundul gros, prin care ceștile de pe tavă se văd diforme, murmură încet, cu durere: S-or mai fi făcînd sîrbe la noi?... Cine le-o mai fi conducînd?... Își mai toarnă un sfert de pahar, îl soarbe tăcut, ca atunci cînd bei de unul singur, toarnă din nou, mai mult ca prima oară, vrea să bea, însă rămîne cu buza paharului lipită de umărul obrazului drept, oftează, apoi, încet-încet, parcă ar fi bolnav, se ridică în picioare, întinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
presează cu vîrful cuțitului între sticlă și rama de aluminiu, reușind să oprească zgomotul. Auzi, îi șoptește studenta, arătînd cu capul spre masa gemenilor dacă ăsta nu-și bate soția, îl iau eu la palme. Lazăr își vede de lucru tăcut, dar cînd se întoarce să mai ia o bucată de hîrtie împăturită, privește într-acolo: bărbatul se agită, spunînd tot felul de nimicuri, cu urși, vrăbii, căței și altele, numai să înghită copiii ce au în gură, în vreme ce femeia, țîfnoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Lazăr aduce un braț din crengile stejarului doborît și aprinde focul cu cei cîțiva cărbuni aflați sub cenușă. La scurt timp, țăranul aduce un braț cu bucăți din trunchi, îndesîndu-le în sobă. Dogoarea focului încins adună pasagerii, ce-și întind tăcuți palmele vinete de frig, ca într-un ritual. Letiția a venit și ea de s-a încălzit, apoi, cînd se întoarce să termine de spălat pe jos, știind-o pe Sultana urcată în dormitor, face un semn discret lui Ovidiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din cap afirmativ, pierzîndu-și privirea în jos. Mi s-a părut că am avut doar intenția, ori că țipătul s-a dezlănțuit doar în mine... Mihai ridică blana și o agață la locul ei de mai înainte, în cuier, apoi, tăcut, cu privirea nehotărîtă, mai mult spre fereastra acoperită cu draperia de pluș, se lipește de pat și se așază pe marginea din fier, așteptînd, simțind că Maria va spune mai multe. Cîndva, o aude după un timp lung de tăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pătimașă -, dar de iubit sînt sigură că-s singura! Am ținut să-ți spun asta. Bine, Doina încearcă Mihai s-o tempereze. Fata își șterge ochii umezi, bea încă o înghițitură bună din paharul cu coniac și continuă să mănînce tăcută, devenind senină, parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Dacă nu mi-ar fi spus Maria azi că nu-i a lui nea Toader, aș fi jurat că-i leit Aglaia și iar i-aș fi strigat: Săteanco, pătimașă ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de laborator, admiră tablourile de pe pereți, apoi, cînd crede că s-a liniștit complet, revine la gîndul de mai înainte: Cred că-i mai bine să cantonăm în alt teritoriu. Apropo de femeia cunoscută de mine, ai vreo obiecție? Care? Tăcut, hotărît să nu-și mai bată gura degeaba, Mihai caută cu privirea spre borcanele cu substanță din fața sa: Dacă mai continuu să-i spun, mi-l fac dușman, și ce interes am? Ca prieten, cum se declară, nu l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

în tot timpul pe care îl petrecuse la ei. — Îmi amintești de mine, pe vremea când eram tânără, spuse mama lui Dan. Carol o privi cu atenție, poate și din pricina aerului respectabil pe care i-l conferea pălăria rigidă. — Ești tăcută, dar nu ești proastă. Carol se uita fix la o acuarelă de o calitate îndoielnică cu Llanstephan, pe care i-o dăruise cândva un admirator cu pretenții; spera din tot sufletul ca mama lui Dan să nu-i spună chestii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
comporte libertin fără a vandaliza, strica sau afecta în vreun fel locul. Înspre dimineață, șase bărbați solizi îmbrăcați în smoching i-au dat pe ușă afară. Pe drum, în mașina lui Barry, era clar că Dan e tulburat și mai tăcut decât de obicei. Ceilalți îl întrebaseră care e problema, dar el nu le răspunsese. Prin urmare, în loc de empatie, îi oferiseră niște Jack Daniels. Între timp, rămasă acasă și camuflată de jaluzelele cu model, Carol trecuse la treabă. Se dezbrăca în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
instalate de-a lungul pereților din bucătărie. Trecu în revistă bilețelele de pe tabla de plută, pe cele obișnuite și pe cele cu mesaje înălțătoare. Numai că nici unul dintre ele nu avea vreo semnificație pentru ea. I se părea că apartamentul tăcut e, de fapt, presurizat, ca și cum, în după-amiaza aceea tăcută de toamnă, urma să fie scufundat în Groapa Marianelor - un submarin pentru locuit. Își trecu palma întinsă peste poala rochiei. Se uita cum stă acolo nemișcată - din cine știe ce pricină, îi dădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
ridicasem tulburase atmosfera din ce în ce mai apăsătoare din compartiment. Așezat, mă simțeam intimidat și atras în povestea aceea. Eram aproape convins că profesorul e nebun. Mă așteptam la o izbucnire când mă ridicasem. Mă temeam că se va enerva - dar el rămăsese tăcut. Trenul intrase într-o gară. Fereastra era oricum pe jumătate deschisă... M-am întins prin întunericul tăcut, călduț și catifelat și am atins mânerul. Eram pe punctul de a coborî, când un funcționar de la căile ferate se ivi jos, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
aproape convins că profesorul e nebun. Mă așteptam la o izbucnire când mă ridicasem. Mă temeam că se va enerva - dar el rămăsese tăcut. Trenul intrase într-o gară. Fereastra era oricum pe jumătate deschisă... M-am întins prin întunericul tăcut, călduț și catifelat și am atins mânerul. Eram pe punctul de a coborî, când un funcționar de la căile ferate se ivi jos, pe marginea liniei. Avea în mână o lampă de semnalizare, cu ambele becuri, cel roșu și cel verde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
să știe că, după noaptea petrecută pe salteaua subțire de la Stourbridge, Dan evitase intenționat să îi provoace un alt orgasm; chiar și acel răspuns reținut pe care i-l dăduse ea (și, într-adevăr, orgasmul lui Carol fusese unul destul de tăcut) îi afectase pasivitatea. Acum, în convalescență fiind, în loc să discute cu Carol despre relația lor, în loc să-i împărtășească „sincer și direct“ sentimentele sale, Dan era aproape mereu absorbit de cele mai insipide fantezii sexuale cu putință. De fapt, ceea ce își dorea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
sătura la un moment dat de aceste deliberări, aș fi foarte fericit să îți arăt versiunea mea de ghilotină. Puse cuțitul pe banchetă, lângă coapsa lui dolofană, ca și cum n-ar mai fi fost nevoie de nici o precizare suplimentară. Am rămas tăcut, zguduit de această bruscă revelație. Pentru că, la final, după ce toate au fost spuse și făcute, nimic nu poate fi mai rău decât să-ți dai seama că ai fost un prost. Mă uimește întotdeauna să descopăr că oamenii nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
erotică... Alan și-l închipui pe Bull pozând nud în penumbra striată a unei jaluzele - cam cum făcuse Richard Gere în American Gigolo. Era răsucit artistic într-o parte, în ipostaza Discobolului, cu spatele genunchiului împins în afară, către voyeur-ul tăcut. Noul său pubis era găzduit de un buzunar micuț, ca un fel de pantalonași cu un singur crac. De o parte și de alta se zăreau smocuri cârlionțate de păr. Alan abia putea să distingă... labiile acelea prin mătasea subțire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

bine să rămâi aici." "De data aceasta cer să fiu pus în sac", a replicat Mao Sui. Dacă aș fi fost pus în sac mai demult, mi-aș fi făcut remarcat nu doar vârful, ci tot corpul." Cei 19 ascultau tăcuți, mulțumindu-se doar să audă. Prințul rămase un timp pe gânduri, apoi îl acceptă. Ajunși în Chu, prințul s-a prezentat dis-de-dimineață în fața regelui și amândoi au început să discute despre avantajele și dezavantajele unei alianțe. La amiază, nu ajunseseră

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

nu-i face cinste, cum, la fel de bine, în anii în care l-am cunoscut, nu-i stătea în obicei. Nu știu cine e prieten astăzi cu Coșuță, însă nu pot să-mi închipui că între timp băiatul ăla timid și mai degrabă tăcut s-a schimbat într-atât încât să facă figurile astea. Astâmpără-te odată! Știa foarte bine de ce îmi zice asta. Știa pentru că, într-o înserare din aceea cu felinare pâlpâind, l-a văzut pe Cristos urcat pe bloc, gata să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
semicerc (cum o să știu să-i spun mai târziu). Doar eu în fața voastră mai aud vrăbiile din curte, pentru că voi așteptați să vă spun povestea. Sunteți așa de tâmpiți când așteptați: cu mâinile la spate, cum v-a spus tovarășa, tăcuți, mă priviți pe mine, care nu știu să spun povești. Care n-am spus o poveste în viața mea. Sunt prea mic, trebuie să înțelegeți, și chiar dacă aș fi mare tot, n-aș reuși să scot vreun cuvânt din cauză că ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
înainte să-ți faci lecțiile!, „Nu mergi la nici un fotbal dacă mai văd balamucul ăsta în casă!“. Și începea un război al nervilor pe care uneori îl câștiga el, alteori eu. Indiferent de deznodământ, pierdeam mult timp cu disputele alea tăcute, iar timpul însemna joacă și prieteni. Libertatea mea nemărginită se ciuntea serios când tata era zi de zi în Drumul Taberei, deși își respecta și acolo ritualurile de șantierist. Juca iams de unul singur, umplea tot felul de caiete cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
aceea mohorâtă care apare dintr-o văgăună a muntelui, mai întâi furișându-se, încă plăpândă, încă străvezie, ca apoi, pe nesimțite, să se umfle, să se ridice, rece, sticloasă, opacă, până te acoperă cu totul (un fel de respirație vie, tăcută și amenințătoare), până ce lucrurile din jur încetează să mai fie lucruri, își pierd siguranța, tihna și sensul și devin vulnerabile, gata să dispară pentru totdeauna. Ca să le redescoperi, pentru că fără ele nu se poate, trebuie să bâjbâi, să orbecăi, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
așternuturi ori printre hainele puse la naftalină, îi auzea pașii la întoarcere, o simțea foșnind, ghicea după sunete unde era ascuns pachetul lucitor, o aștepta să termine și să încuie, să se îndepărteze, apoi ieșea din cotlonul lui și căuta tăcut, desfăcea fundele și hârtia cerată, își umplea gura cu două-trei trufe deodată, își trecea degetele prin crema șarlotelor și le lingea pe rând, compara și înghițea, praful subțire de cacao îi provoca tuse, dar nu tușea, pe urmă, ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

prăvălie fără știrea mea, mi-era teamă ca nu cumva să-mi fi luat cineva broșurica la un moment dat, cînd eu eram la Rialto sau trăgeam un pui de somn În tavan. Cineva surd, firește, și prin urmare extrem de tăcut. Așa că, imediat ce Shine a Încuiat magazinul peste noapte și a tușit o dată (un obicei de-al lui, un fel de salut adresat serii), și pașii lui s-au Îndepărtat pe trotuar, m-am rostogolit spre parter și m-am năpustit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
și, o secundă mai tîrziu, s-a prăbușit cu zgomot În urma mea. Fărîme curbate de sticlă lăptoasă au zburat prin cameră, unele dintre ele căzîndu-mi În cap și pe spate, asemeni unei ploi uscate. Picioare de șobolan peste sticlă spartă, tăcută și fără sens. Ușa de la TOALETĂ era deschisă și vasul de toaletă zăcea, spart În două, pe podea. Nici pic de apă. În beciul meu uscat. Avea dreptate Ginger, era chiar sfîrșitul. M-am gîndit la pianul meu din Încăperea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

ce-și trăiesc viața În tihnă, frecventînd garden-party-urile, asistînd regulat la liturghie, petrecîndu-și weekendul la țară, jucînd bridge cu miză redusă și avînd cont deschis la băcanul din colț. Nu era o lume interlopă, deși pe coridoarele ei Întunecoase și tăcute te puteai Întîlni cu vreun corupător de minore sau cu vreun falsificator de bani Încă necondamnat. În această lume, Îți petreceai timpul (căci trebuia să ți-l petreci Într-un fel) intrînd dimineața În vreun cinematograf, alături de alți oameni În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
știu, dar nu-mi pasă, Îi răspunse el. Știu doar că povestea asta m-a scos din sărite. Totuși, care-i părerea dumitale? Îl Întrebă Hilfe. Vreau să spun... În legătură cu cozonacul. Poate că ascundea un mesaj secret... Frații Hilfe rămaseră tăcuți cîteva clipe, ca și cum ar fi reflectat la această idee. Apoi Hilfe spuse: — Hai să mergem la doamna Bellairs. — Nu poți părăsi biroul, Willi, Îi zise fata. Mai bine mă duc eu cu domnul Rowe. Uiți că ai o Întîlnire?!... Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
valet pe un domeniu. Pe-aici, vă rog! le tot spunea polițistul, luminîndu-le drumul cu lanterna, deși nu există decît un singur drum. CÎt de ciudat i se părea lui Rowe să se Întoarcă În felul acesta! Uriașa clădire era tăcută; pînă și fîntîna amuțise - pesemne că cineva Închisese robinetul ce-i regla debitul. Numai două camere erau luminate. Așadar, acesta era locul unde trăise fericit vreme de atîtea luni, Într-o pace neobișnuită! Printr-o operație bizară, efectuată de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]