1,658 matches
-
dimensiuni pot fi doar bănuite. Un fapt rămâne însă incontestabil, și anume că, după un debut lipsit de relief și fără consecințe vreme îndelungată, P. intră în actualitatea literară cu o lirică bine articulată sub aspectul expresivității stilistice, mărturisind o tăioasă voință de a se exprima. Este o aspirație specifică ființelor pentru care pudoarea, agorafobia au constituit întotdeauna obstacole greu de depășit. Pulsiunile, aparent dezordonate, ale unui univers structurat fastuos sub aspect metaforic fac să vibreze semnificațiile sentimentului de libertate, ca
PAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288624_a_289953]
-
înfășurat în multiple foițe de realități sufletești imponderabile și dublat de dorința de a căuta simbolicul, generalul, arhetipalul, construcția poemului liric-narativ- reflexiv în volute largi, precum la Mircea Ivănescu, dar cu tăieturi precise, bruște, punctate de zvâcniri expresioniste, de imagini tăioase, crude, îl disting pe P. în contextul poeziei anilor ’90. Propensiunea către filosofie, către cunoașterea adevărului propriu și a adevărului celorlalți - adevărul, în opinia lui, se definește nu prin continuitate, cum se exprimă Mircea Ivănescu, adesea invocat, ci prin contradicții
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
nenea” Iancu Dărăscu, toți profesori de liceu, sau Dumitru Ionescu și doctorul Ciovârnache, reprezentanți ai învățământului universitar. Mâna celui care desenează este, cu aceste prilejuri, sigură, ochiul vede necruțător și chiar mărește ticuri și slăbiciuni. Ironia nu rămâne însă mereu tăioasă, ci ascunde și o nuanță de comprehensiune, iar pe alocuri se însoțește nimerit cu o undă de duioșie. Aceeași privire aptă să înțeleagă, aceleași procedee ale narațiunii în care căldura sufletească, emoția, dar și exactitatea detaliului sau a interpretărilor întovărășesc
KIRIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
istorice și a simțului critic a constat mai ales într-o repliere pepremisele fideiste îmbrățișate în multe cercuri protestante. Cu excepția mediilor monastice atinse de acel extraordinar revival isihast est-european (de la Paisie Velicikosvky la Nicodim Aghioritul)- Filocalia (1792) fiind monumentul unei tăioase conștiințe istorice -, ortodoxia rurală și urbană a cunoscut fie exaltarea pietistă, fie tentația gnostic-intelectuală (contraste perfect vizibile în Rusia secolului al XIX-lea). Când europeanul cultivat a căpătat deja o profundă conștiință autocritică - fiind gata să examineze eșecurile proiectelor civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care folosește slavona veche) sau cea elină (care folosește în cult limba greacă bizantină), Biserica Ortodoxă Română are înțelepciunea de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, atât la slujbe, cât și din Scripturi, într-o limbă pe înțelesul tuturor. Totuși, gheara tăioasă a regimului ateist și-a lăsat amprenta asupra educației noastre. În plus, după cinci decenii comuniste, postmodernismul ne îmbie astăzi cu evanghelia relativismului. În acest context, cele câteva „ore de religie” obligatorii pentru școlari nu cred că sunt mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
specială. Este un băț crestat, de o formă aparte, lung de vreo două picioare, înfipt perpendicular în copastia de la tribord, aproape de prova, cu scopul de a sluji drept suport capătului de lemn al harponului, celălalt capăt ieșind ca o sabie tăioasă deasupra provei. în felul acesta, arma e la îndemîna harponistului, care o smulge la fel de ușor din suportul ei, cum își ia un pădurar flinta de pe perete. Se obișnuiește să se agațe cîte două harpoane în cavalet - harpoane numite „primul“ și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un capitol anterior) care, de cele mai multe ori, asigură reușita manevrei. Dar această manevră periculoasă are uneori consecințe dintre cele mai funeste. încă ceva: trebuie să știți că, în clipa cînd e azvîrlit peste bord, al doilea fier devine un instrument tăios, șuierător și înspăimîntător, care se învîrte nebunește deasupra balenei și a ambarcațiunii, încurcînd saulele sau tăindu-le și semănînd panică de jur împrejur. în general, e cu neputință să-l recuperezi înainte ca balena să fie capturată și transformată într-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ar mai vedea din el decît scheletul. Totuși, în mai toate celelalte zone ale oceanului, unde rechinii nu mișună în număr atît de mare, uimitoarea lor lăcomie poate fi uneori temperată considerabil cu ajutorul așa numitelor „sape de balene“ - niște instrumente tăioase care, însă, în anumite cazuri, nu fac decît să-i gîdile pe rechini, stîrnindu-le și mai mult apetitul. Dar în cazul de față, cu rechinii strînși în jurul vasului Pequod s-a întîmplat altfel, deși unui om neobișnuit cu asemenea spectacole
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atîrnat din cer și toți cei prezenți trebuie să bage bine de seamă, ca nu cumva halca de osînză să le julească urechile sau chiar să-i arunce peste bord. Unul dintre harponiști înaintează atunci, cu o armă lungă și tăioasă, numită „sabie de abordare“ și, pîndind un moment prielnic, decupează cu îndemînare o gaură enormă în partea inferioară a hartanului legănător. Apoi, capătul celui de-al doilea palanc e introdus în această gaură, pentru a fixa grăsimea și a pregăti
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spectacolul oferit acum ochilor noștri. Cînd o ambarcațiune e agățată de vreo balenă peste măsură de puternică și de agilă, oamenii încearcă uneori s-o paralizeze, tăindu-i giganticul tendon de la coadă. Acest lucru se face prin lansarea unei sape tăioase, cu mînerul scurt, de care e prinsă o parîmă, ca să poată fi trasă înapoi. O balenă rănită ușor în această parte a trupului - după cum aveam să ne dăm seama mai tîrziu - se depărtase brusc de ambarcațiunea noastră, trăgînd după ea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din pricina distanței, încă n-o puteam înțelege. în cele din urmă însă ne-am dat seama că balena se încurcase în saula harponului, ceea ce constituie un accident greu de imaginat chiar în istoria vînătorii de balene; alergase așa, cu sapa tăioasă în spinare, iar aceasta îi sfîșia adînc carnea, deoarece capătul liber al parîmei de care era prinsă sapa se încurcase în saula de harpon încolăcită în jurul cozii monstrului, încît acesta, înnebunit de durere, bătea violent apa cu coada-i mlădioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cruțare de saula ce i se încolăcise de cîteva ori în jurul gîtului și pieptului. Tashtego stătea la prova, ațîțat de vînătoare. El îl ura pe Pip, pentru lașitatea lui. Smulgînd din teacă cuțitul de bord, îi lipi de saulă muchea tăioasă și, întorcîndu-se spre Stubb, îl întrebă: Ă Tăiem? Fața vînătă și congestionată a lui Pip spunea limpede: „Pentru numele lui Dumnezeu, taie-o!“. Totul se petrecu fulgerător, în mai puțin de o jumătate de minut. Ă Taie-o, fir-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
partea lui cea mai ușoară, astfel încît și-l ridică lesne în aer, îndeosebi cînd gonește cu cea mai mare repeziciune. în afară de asta, partea superioară a frunții are o asemenea lărgime, iar partea inferioară e atît de subțire și de tăioasă, încît, înălțîndu-și pieziș capul, cașalotul se transformă dintr-un fel de galiot greoi, cu prova plină, într-o pilotină cu etrava ascuțită, de felul celor folosite în portul New York în.a). Pentru a arăta cît de necesară este această operațiune
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unui om; forma ei seamănă cu aceea a uneltei de grădinărit care i-a dat numele; doar marginile îi sunt perfect plate, cea de sus fiind considerabil mai îngustă decît cea de jos. Arma, asta e ținută întotdeauna cît mai tăioasă, iar cînd e întrebuințată e ascuțită întocmai ca un brici E fixată pe un băț lung de 20-30 de picioare, ce-i servește drept coadă în.a.). Louis Agassiz î1807-1873), geolog și paleontolog elvețian, adept al lui Cuvier. Extrem nordice
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vie într-o „suferință literară”, în care eul caută să filtreze dificultățile realului. Revenită în cotidianul care îi rezervă atâtea frustrări, adolescenta, apoi tânăra femeie nu-și reprimă deloc simțul hipertrofic al ridicolului. În râsul ei zvâcnește nervul unei inteligențe tăioase, care sloboade „acidități” ori de câte ori ceva n-o mulțumește. Nu scapă de examenul necruțător nici mintoșii ei amici dintr-o generație scânteietoare, nemaivorbind de profesorii de la facultate, portretizați corosiv, cu un subiectivism mândru de sine. Mai apropiată se simte hiperlucida de
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
de cruntă Încleștare cu asupritorii, astăzi, de cucerire falnică, dar nu fără greutăți și sânge, a vieții noi, de clădire a socialismului În țara noastră. (Ă). Tovarășe Dan Deșliu, poate că pe alocurea poporul s-ar exprima În stihuri mai tăioase decât noi poeții aceștia; poate că unele din versuri ni le-ar uita, nedesmințind lipsa lor În urzeala cântecului. Dar pe acelea care dau glas avântului său de luptă, luptei sale pentru o viață mai bună Împotriva acelor care i
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Împotriva pregătitorilor anglo-americani ai unui nou război. Ea trebuie totodată să fie document al uneia din cele mai mari cotituri săvârșite În istoria poporului nostru. Să folosim această armă cu maximum de eficacitate, să o facem cât mai puternică și tăioasă - iată gândul care l-a Însuflețit pe Camilar, iată ideea care trebuie să-l Îmboldească a se apropia mai repede și mai hotărât de realismul socialist”. Ovid S. CROHMĂLNICEANU 35: „Romanul lui Al. Jar Sfârșitul jalbelor (apărut În Viața românească
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
femei. Mie femeile îmi fac rău. Afirmația trebuie luată cu toată prudența, având în vedere experiențele prin care trecuse detectivul. Totodată, e greu să nu observi că Marlowe funcționează infinit mai bine într-o lume a bărbaților, în regimul replicilor tăioase și al confruntării brutale. Femeile îi fac rău într-un sens ce depășește, cu siguranță, slaba capacitate de a găsi calea potrivită de a le comunica micile sale secrete de bărbat care a trăit atât de mult singur, încât nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
armura cavalerească, intuind că în lumea reală valorile onestității, ale curteniei și generozității n-au nici o trecere. Vivian Sternwood își imaginează că poate fi, la rândul ei, agresivă pentru a-și impune punctul de vedere. Nu va reuși, în ciuda felului tăios de a-l aborda pe Marlowe („«Așadar ești totuși o brută», zise ea calm, uitându-se la mine. «O brută complet nesimțită. Ai ucis un om aseară. Nu te privește cum am aflat. Am aflat. Iar acum vii aici și-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
detectivului, mai ales în relațiile cu polițiștii. E un semn de maturitate, desigur, dar și rezultatul experienței: a încasat suficienți pumni și a fost târât în destule situații neplăcute doar pentru că nu s-a putut abține să dea o replică tăioasă. Să nu ne grăbim să tragem din aceste exemple concluzii greșite. Confruntat cu adevărații „băieți răi”, Marlowe redevine individul intratabil, recalcitrant, insensibil la evidenta disproporție de forțe cu care se confruntă. Dialogul cu atotputernicul Lois Morny - flancat de omul său
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
poezii în ziarul „Corespondența provincială”, Hogaș se manifestă întâia oară ca personalitate literară prin colaborările (versuri, articole de critică și însemnări de călătorie) publicate între mai 1881 și februarie 1885 în paginile revistei nemțene. În două spirituale recenzii, îmbinând observația tăioasă cu ironia, el analizează volumele de versuri ale unor poeți locali. Preferințele sale poetice sunt exprimate cu claritate. Hogaș recomandă cititorilor lectura scrierilor lui V. Alecsandri, D. Bolintineanu, M. Eminescu și chiar D. Petrino. În schimb, se arată rezervat față de
ASACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285465_a_286794]
-
spre adăpostul lor care părea să vibreze încă, mut, în urma șocului primit. Mama, aflată mai aproape de ușă, nu înaintă, dar se lăsă să cadă în genunchi, ascunzându-și fața în mâini. Liniștea revenise la esența ei de început - la puritatea tăioasă a culmilor pe cerul încă scăldat în lumină. Nu se mai auzea decât pasul apăsat al bărbatului. Și parcă se mai făcea auzit murmurul interior și dens al rugii necunoscute înălțate de femeie... Pătrunzând în încăpere, văzură discul de granit
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
participării noastre militare la conflict. De zece ori, târgul a fost pe punctul să fie încheiat, dar brusc, yemenitul se supăra, începea să înfiereze perfidia Occidentului și pe marea satană americană. Mânia sa, exprimată când într-o engleză rudimentară și tăioasă, când într-o rusă de propagandă, învățată fără îndoială la Moscova, părea de fiecare dată să anunțe sfârșitul negocierilor, iar eu eram gata să mă ridic. Dar nici francezul întins în fotoliu, nici consilierul care asculta cu capul ușor plecat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cuplul ce avea să ne ia locul. Asta era, între altele, sarcina noastră: să pregătim terenul pentru colegii care urmau să preia rețeaua, după sfârșitul războiului... Am zărit pe mâna ta stângă o tăietură ușoară, cu urme de sânge. Marginea tăioasă a unui ciob, desigur. În mod absurd, printre atâția morți, rana aceea minusculă mi-a făcut foarte rău. În noaptea aceea, ți-am vorbit despre copilul care învăța să meargă în jurul unui bloc de granit înfipt în mijlocul casei construite de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Copiii țipau de nerăbdare, împingându-și tatăl spre mașină. Aveam încă sub braț harta Floridei, iar în sac, un pistol încărcat. Am împins spre spate cu o mână sacul petrecut peste piept, așa cum faci ca să ascunzi de copii un obiect tăios. Vinner mi-a propus să ne întâlnim din nou a doua zi. Noaptea, amintindu-mi de mimica lui, am băgat de seamă că trăsăturile acelea, fie și puse pe un nume detestat, făceau să renască în mine glasul tău, calmul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]