1,757 matches
-
unul dintre motive a fost și ascensiunea învățăturii creștine dar și faptul că împăratul Caligula a poruncit ca statuia sa să fie instalată în Sfânta Sfintelor, la templul din Ierusalim, să i se aducă jertfe și să i se ardă tămâie ca unui zeu. Evreii din Alexandria și cei de la Ierusalim au mers în audiență la împărat și au invocat preceptele cultului lor și faptul că legitățile fuseseră respectate de Octavian Augustus dar și de Tiberius, însă Caligula a rămas neînduplecat
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
pune-mi iar spini, Ca praful azi vântul ne duce, De noi suntem tot mai străini. Mai trage frânghia la clopot Și cheamă toți popii-n altar, Oprește știutul vechi clocot Și stinge tot focul de jar. Împrăștie iz de tămâie, Aprinde luminile-n sfeșnic, Iubirea, a noastră, rămâie În timpul cel pururea veșnic. Și pune-mi bănuțul în mână, Împinge și barca pe ape, Căci moartea, a toate stăpână, E-aproape, aproape, aproape. Și cheamă degrabă și vântul Să plimbe frunzișul
PSALM de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374226_a_375555]
-
ucenice,din cauza lor ne-a zburătăcit din Franța. - Auzi,nu te superi că te-ntreb, dar nu crezi că prin comportamentul vostru ne faceți de râs? Peste tot în lume când se duce un român, toți fug ca dracu de tămâie.Nu crezi că e din cauza voastră? - Și ce vrei dumneata să facem, să murim de foame? sare țiganca indignată. - Cum ce să faceți,să vă duceți la muncă ca toată lumea ! - Bre,chiar că ești nasol ! Păi n-au de lucru
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
precum zeilor. Ori tocmai aceasta n-au acceptat să facă apostolii și ucenicii Domnului și pentru aceasta a preferat martirajul biserica primară care avea de acum împăratul său, pe İisus, fie că împărăția Sa nu era din această lume. Puțină tămâie o dată pe an la altarul de sub statuia cezarului, ori să semneze un petec de papirus, o formalitate în fond, ori, dacă erau mai înstăriți să-și trimită slujitorii să aducă jertfe în numele lor, și birocrația imperială ar fi tolerat poate
FACE BISERICA POLITICĂ? de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374207_a_375536]
-
introducea parcă în atmosfera de veselie cerească înainte de începerea slujbei. Un preot și vreo doi călugări traversă curtea aproape pustie spre mănăstire. Un altul, plecă dintr-o cămăruță mică spre poarta de intrare unde aveau o cameră ca să vândă lumânări, tămâie sau miere de albine din stupii sfinți ai mănăstirii. Tot mama ne amintea că aceasta are leac pentru orice boală, iar cărarea mâncată de ploi și urmele trecătorilor, duce către o cișmea cu vână groasă de apă din care vom
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
ritual. Pe turtițe mici și rotunde din făină de mălai, scoase din cuptor chiar în dimineața Crăciunului, mama punea o sarma, o bucată de caltaboș și una de friptură. În mijloc înfigea o lumânare, pe care o aprindea. Mirosul de tămâie și plâlpâirea lumânării mă încântau nespus. Parcă mai mult decât miile de beculețe puse acum prin pomii din Cluj. Ne duceam la vecini cu turtițele. Mama zicea că asta e pomană pentru cei morți.” Talentul de povestitor al Titinei Nica
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > DUMINICILE,TOAMNA Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1354 din 15 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Duminicile ,toamna, au gust de tămâie, Câmpia respiră dintre lanuri solemn, Sus pe dealuri fură grauri gureși din grâie Cerul sculptează inimi livide în lemn. Duminicile, toamna ,sunt grele, rotunde, Frunzele galbene țipă-n stol de cocori, Ochiul vânăt al cerului se scurge-n unde , Peste
DUMINICILE,TOAMNA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362176_a_363505]
-
scurge-n unde , Peste apele tulburi trec valuri de nori. Duminicile, toamna ,au șerpi la picioare, Munții își latră singurătatea-n stână , Căpriori sar pe stânci sărace de soare, Cerul își piaptănă astrele cu-o mână. Duminicile, toamna ,miroase-a tămâie, Stele se aprind în altarele nopții, Sufletul în arbori mutilați și-n pârâie Scrie gustul de gutui amare al morții. Referință Bibliografică: Duminicile,toamna / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1354, Anul IV, 15 septembrie 2014. Drepturi de
DUMINICILE,TOAMNA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362176_a_363505]
-
trăgând fir de mătase din soare doar pentru a ne lumina sufletul! O să vină o toamnă în care,viile ne vor gusta din seva pământului, întinzându-ne ca o hlamidă peste gura carafei în care va fierbe mirul,mirosind a tămâie și a deznădejde! O să vină o toamnă când,nu va mai trebui să ne tragem norii deasupra capului să ne acopere,pentru că vom fi noi însăși ploaia! O să vină o toamnă când pe buzele noastre, se vor zbate aripile cocorilor
O SĂ VINĂ O TOAMNĂ... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362269_a_363598]
-
Rochefort cu duioase vorbe de prieteșug ni s-a dat a înțelege că părintele, talpa, nu e răspunzător de aberațiunile sculelor de feciori. Nepermițîndu-ni-se a conchide de la așchie la trunchi, de la poamă la pom, de la turc la pistol și de la tămâie la sfânt, sîntem siliți a urmări nervul probațiunii până la trunchii răsăriți și înalți ai democrației române. De astă dată, d. Ioan C. Conte de Brătianu e în chestie. În Episodes sur la chute de l'Empire un ziar parizian care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și care n-are decât astuție, o calitate comună a oamenilor cu inteligență mică și discreție asemenea comună celor ce se tem de propriul lor neant, compară, zic, aceste două mărimi și fă concluzia. Nu-i vorba, după sfânt și tămâia. D. Brătianu e monogramul partidului său. Precum se-nlănțuiesc literile unui nume într-un monogram astfel sânt cuprinse într-o indisolubilă unitate în acest Cavour al noului Bizanț ignoranța, suficiența și înnăscuta astuție a nulităților. Pe când un om mare aservește în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Franco Corelli folosea o panglicuța drept talisman împotriva blestemului de fiecare data cand interpreta rolul Don Alvaro. Anthony Stivanello, faimosul director italian de scenă din anii 1950-1980, care a creiat decorurile și costumele pentru opera, se ferea că Dracu‟ de tămâie să le atingă. În timpul unui concert cu opera La Forza del Destino de la Bergen County, New Jersey, tenorul interpreta aria Oh, tu che în seno. În momentul când acesta a terminat aria, lumina în sala s-a stins din cauza unei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
urechile...? Gh. P. doi: Nu... Gh. P. unu: Adică să ascult... și să înțeleg... Asta vrei de la mine?! Gh. P. doi: Da..., atît cît se poate... cît poți... Gh. P. unu: Iubitule, păi ce vrei tu, miroase a smirnă și tămîie, a strană..., a spovedanie... Gh. P. doi: Poate că da... Gh. P. unu: Păi, atunci, dacă-i vorba de spovedanie, s-o facem cum trebuie... Deci, tu ești păcătosul, da? Bun... Vino, stai colea, cuminte, ascultător și... răspunzător... Eu sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
fost prieten... Preotul: Dumnezeu să-l aibă în pază... Da de ce-a murit? Octav: De nehotărîre, părinte... Preotul: (nedumerit) Da... sînt atîtea boli...! Cum îl chema? Octav: Octav... așa îl chema... Preotul: Dumnezeu să-l ierte... Donose, mai ai tămîie în candelă? Dă-i foc! Costache: (îl trage deoparte pe Octav) Hai, zău, las-o-ncolo, n-are nici un haz chestia asta... Marieta: (de asemenea cu discreție) Păi dacă eu îți spun că tu nu ești normal! Matei: Lasă-l
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
am lăsat furat de evenimente... N-am știut că băiatul ăsta moare... pe bucăți... în rate... Preotul: (amenințător) Măi Ionică! Dascălul: (dacă tot nu mai spune nimeni nimic...) Așa e... cum spune părintele... Măi Ionică! Preotul: (stînjenit) Tu vezi de tămîia aia... că arde de pomană... (către Marieta și Costache) Și dumneavoastră...! Marieta: ...Părinte..., eu să vă spun drept... am amuțit... vă rog să ne iertați... dumneavoastră începuseți să cîntați deja... mi-a fost rușine să vă opresc... Preotul: Nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
-mă, morții mănîncă gumă?! Octav: Da colivă mănîncă, scumpă doamnă? Femeia: (încercată de un oarecare realism) Păi... Octav: Ce bine-ar fi! (o clipă trist) Cu ce vă mai servim? Avem pînză de pus pe față, carioca, conserve pentru pisici, tămîie, țigări americane, conserve pentru cîini... Cine mai vrea, cine mai cumpără? Femeia: Auzi, dragu' mamei, aș vrea să te întreb ceva... Octav: Da, doamnă, vă servim cu orice răspuns... Cu ce vă mai servim, altul la rînd! Femeia: Auzi, mamă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mult prin acest exces. L-am Învinuit de multe ori pentru obiceiul lui de a alambica și suprarafina totul; ne-am familiarizat demult cu tendința lui spre Misticism și Religiozitate, care Îl face să simtă Încă În toate mirosul de tămâie al Religiei: dar poate că niciodată până acum nu i-au Încețoșat și distorsionat viziunea atât de mult, de altfel deosebit de penetrantă, aceste sulemeneli-dătătoare-de-orbire ca În acest capitol despre Corporația Filfizonilor! Dar poate că e o satiră intenționată; poate că
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
montrer la présence des images arborescentes, îl choisit plusieurs fragments qui șont en effet des tableaux construits à l'aide des figures de style. L'une des plus belles images de la poésie de Blaga est à rencontrer dans le poème Tămâie și fulgi (Encens et neige) : Dans leș [...] déterminations de l'univers rural se place [...] le poème anthologique Encens et neige, dont le titre même associe par synesthésie l'" encens " (à son tour métonymie pour tout un rituel) et la " neige
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
l'idée de la solitude du moi lyrique. Le découpage appliqué aux vers intervient aussi lorsque le traducteur tombe sur des figures difficilement transposables, qu'il sent le besoin d'expliciter ou d'interpréter : Cu genele ghicesc poetca sărutărilor de ieri. (Tămâie și fulgi) (Blaga, 2010 : 80) Mes cils deviennent le sentier/ des anciens baisers. (Encens et neige) (Miclău, 1978 : 231) Și l'on traduisait littéralement cette image, on aurait un texte du type : " À l'aide de mes cils, je devine
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de manière, etc.) à l'aide du tiret fait pârtie de la régie du texte poétique et peut être expliquée par la préoccupation du poète pour construire un décor imaginaire (décor appelé par Alexandra Indrieș " seuil lyrique "1392). Pe mal cu tămâie în păr Isus sângerează lăuntric din cele șapte cuvinte de pe cruce. (Peisaj transcendent) (Blaga, 2010 : 144) Sur le rivage Jésus leș cheveux pleins d'encens saigne en lui-même des sept paroles de la croix. (Paysage transcendant) (Stolojan, 1992 : 67) Păpădie, ecumenica
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
aurions préféré plutôt la transposition 1516 du nom " pâlpâire " par le verbe " palpiter ", comme le fait Veturia Drăgănescu-Vericeanu : " Dans la nuit, țes paupières je leș sens palpiter " (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 95) [...] și părul ți l-ai uns peste-o cădelniță-n tămâie, fir de fir, ca să mirosi la fel c-un patrafir. (Tămâie și fulgi) (Blaga, 2010 : 80) [...] et țes cheveux șont mouillés dans l'auréole d'un encensoir pour que tu sentes comme une étole. (Encens et neige) (Miclău, 1978 : 231
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
verbe " palpiter ", comme le fait Veturia Drăgănescu-Vericeanu : " Dans la nuit, țes paupières je leș sens palpiter " (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 95) [...] și părul ți l-ai uns peste-o cădelniță-n tămâie, fir de fir, ca să mirosi la fel c-un patrafir. (Tămâie și fulgi) (Blaga, 2010 : 80) [...] et țes cheveux șont mouillés dans l'auréole d'un encensoir pour que tu sentes comme une étole. (Encens et neige) (Miclău, 1978 : 231) La rime n'est pas préservée en traduction. On remarque également
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
spuza unor nori " " leș cendres des nuages " (Amurg de toamnă/Couchant d'automne) (Miclău, 1978 : 205) ; " Fulgi moi și grași îmi troienesc/în pace lumea că de scrum [...]. De gros flocons de neige tendres/couvrent mon univers comme des cendres [...]. " (Tămâie și fulgi) (Miclău, 1978 : 231) ; " Vino, sfârșit, așterne cenușă peste lucruri. " " Viens, ô fin, recouvre de cendre leș choses. Un om se-apleacă peste margine/Un homme se penche sur le bord) (Miclău, 1978 : 267) ; " scrumul abătut pieziș din alte
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la soif de rédemption " (L'âme du village) (Stolojan, 1992 : 43) ; " minunea " " le prodige " (Bunăvestire/Annonciation) (Loubière, 2003 : 63) ; " liturgic astrul mă-ntâlnește-n vai " " l'astre liturgique me rencontre seul " (Răsărit magic/Lever magique) (Miclău, 1978 : 433) ; " patrafir " " étole " (Tămâie și fulgi/Encens et neige) (Miclău, 1978 : 231) ; " étole sacerdotale " (Encens et neige) (Poncet, 1996 : 78) ; " Îi sunt obrajii zdrențuiți/întocmai că un prapur vechi [...]. " " Șes joues șont en haillons/telle une vieille bannière. " (La mănăstire/Au monastère) (Miclău, 1978
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ulița ", qui désigne une route étroite qui traverse un village. Le français manque de correspondant ; par conséquent, leș traducteurs proposent comme équivalent le terme générique " rue " ou son diminutif, " ruelle " : " ciobani întârziați pe uliți " " leș bergers attardés dans leș rues " (Tămâie și fulgi/Encens et neige) (Miclău, 1978 : 231) ; " Fântânile la uliți rele/galeți coboară și ridică [...]. " " Leș fontaines dans leș rues/descendent et montent des sceaux funestes [...]. " (Vraja și blestem/Charme et blasphème) (Miclău, 1978 : 385). On observe la compensation
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]