1,069 matches
-
Vlăjganul. În nici un caz.cu Vlăjganul. Cel puțin cît timp mai stătea Lester la Lima. — Dar de ce, cînd și așa sînt fermecător? voia să știe petrecărețul, tolănit pe un taburet de la Freddy Solo’s, Înconjurat de cîteva femei care se tăvăleau de rîs de glumele pe care le născocea. — De ce fugiți de mine? Oare nu sînt fermecător? — Întotdeauna ai fost simpatic, Îi spunea una. Dar nici să nu te apropii de mine, spunea alta. Bietul Vlăjgan! exclama Puicuța. Nimeni nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe punctul de a cere un pahar cu vin alb sec, când Kathy a început să enumere: —Ribena? Ceai? Lapte? — A, păăăi, lapte, cred. — Adu-i Lisei niște lapte. Kathy a atenționat-o cu piciorul pe Jessica, în timp ce copila se tăvălea pe podea cu Francine. Într-un pahar bun. Toată lumea la masă. Lisa a observat că i se pusese în farfurie de trei ori mai mult ca oricui altcuiva de la masă. Kathy pusese cel puțin patru cartofi copți pe farfuria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de față, se comporta mai degrabă ca un profesor de religie: — Nu sînt supărat pe tine că ai mințit, asta e o problemă Între tine și Dumnezeu, dar vreau să te văd că scapi de sub influența unor scriitori care se tăvălesc În noroi. Ai să-mi faci plăcerea să rupi mizeria asta și s-o arunci la closet. N-aveam de ales. Cererea tatălui meu, critic literar, dar și doctor În Drept, avea putere executorie, așa că m-am executat. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
energii pe care le mai aveam la dispoziție pentru restul zilei. Comandamentul militar barcelona Biroul de recrutare — Aleluia, am murmurat. Știam ce conținea plicul, fără să mai trebuiască să-l deschid, Însă, chiar și așa, am făcut-o, ca să mă tăvălesc mai abitir prin noroi. Scrisoarea era succintă, două paragrafe din proza aceea concepută undeva Între proclamația Înflăcărată și aria de operetă, ce caracterizează stilul epistolar militar. Eram anunțat că, În termen de două luni, eu, Daniel Sempere Martín, urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
abea mi am putut reține râsul intrând în odaia lui, unde am văzut vreo zece boieri fumând din niște ciubucuri lungi, însă șezând fiecare turcește lângă câte un scaun pe jos, dar cu jobenul pe cap și cu aripile fracului tăvălite pe dușumelele odăii! Cantacuzeno însuși ședea pe canapea, însă celorlalți boieri le venea mai bine să stea pe pământ cu picioarele încrucișate după moda veche și fiindcă pe atunci nici turbanul nu se lua de pe cap, uitaseră să-și ia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
din povara pozitivă a veșniciei. Cărțile lor cad în timp, precum stelele din firmament. Exces de eternitate de o parte și de alta. Pierderea naivității naște o conștiință ironică, pe care n-o poți înăbuși nici în preajma lui Dumnezeu. Te tăvălești într-o isterie duioasă și spui tuturor că viețuiești... Și ei te cred. Devenirea e agonie fără deznodământ, fiindcă supremul nu-i o categorie a timpului. Deșerturile sânt parcurile lui Dumnezeu. Prin ele își plimbă oboseala de totdeauna și prin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce consolare mai poți născoci în fața unei inimi ce ți se deschide? Munții își înșală singurătatea cu vecinătatea cerului și deșertul cu poezia mirajelor. Numai inima omului rămâne veșnic cu ea însăși... De unde să plece pornirea murdară de a mă tăvăli în nefericire, mai rău ca bivolii în bălți și porcii în gunoi? O lenevie împroșcată de bălegar și de vis... ... Și când știi că ea nu-i viciul vieții tale, ci izvorul ei. Și când mai știi cum, alături de femeie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
chiar și minciuna, prefăcătoria și turnătoria le vor aduce numai bucurii și avantaje. Cum să mai prindă în sufletul lor sămânță învățămintele ei? Mai privește o dată în spate. Nu. Herius nu mai e în sală. S-a dus probabil să tăvălească vreo slujnică. Oftează din nou. Tot ideile lui taică-său. Îl pregătește pentru a îmbrăca toga virilă. Îl inițiază, zice el. Mâine-poimâine o să-l îndemne să umble cu efebi, ca să stârnească invidia ibovnicelor. Își aruncă ochii roată prin sală. Nici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spuse el. — Oricum, e suficientă, zise Alec nesigur. Cum o să facem, totuși? Nu ne putem băga amîndoi deodată. Crezi că am putea să ne ținem capetele unul celuilalt? GÎndul de-aș băga fața În apa aia murdară, În care se tăvăliseră picioarele, părțile intime și curul lui taică-său Îl făcu pe Duncan să-i vină să vomite. Nu vreau, zise el. — Ei bine, nici eu nu prea țin, răspunse Alec. Uite ce, nu ne putem permite să fim năzuroși. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întreb eu și o privesc nedumerită. — Socrul tău, Michael. — Michael? Al dracului de amuzant? repet eu Încet. E cu siguranță o confuzie la mijloc. Da. Ne povestea despre ispăvile lui de tinerețe, de cînd era student la Drept și ne tăvăleam pe jos de rîs. — Michael? repet eu, neputînd să scap de Încruntare și de incapacitatea de a Înțelege. Socrul meu? Ești sigură? — O, nu fi caraghioasă, pufnește ea. Eram cu toții pe jos de rîs. Ar fi mai bine să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ce-i european în el în arșiță și umezeală, transformându-l pe acest slujbaș al Domnului, într-un lucru senzual, un trup gol cu pârâiașe de sudoare ce se termină în față, într-un proeminent pendul încordat, un penis. Se tăvălește pe podea, gemând. Are 24 de ani. În nopți ca aceasta a cedat, mâinile sale muncind vinovate până la capătul puterilor. În seara asta, aude zgomot în afara colibei și simte că este urmărit. Apucă o cămașă veche pe care și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Un rahat de budincă de Crăciun. Nici măcar nu m-am deranjat s-o confisc ca s-o duc la laborator pentru analize. Puțoiu ăla deștept l-a sunat imediat pe Donaldson care a venit aici În zece minute. S-au tăvălit de râs, căcații, surâde ușor afectat Lennox, văzând și partea comică a lucrurilor. Eu n-o văd. Mă car furios și bășicat la culme ducându-mă Înapoi la mașină. În seara aia ies la un pahar cu Clell care tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dragă Bologa... Ei, te rog, treci colea... Aide... A, dacă ai ști ce veselă mi-e inima că te văd teafăr! Căci doctorul Meyer ne spunea și ne asigura, firește cu părere de rău, că dintr-o grămadă de carne tăvălită prin noroi, cum ai fost tu când te-a vizitat dânsul, îndată după respingerea atacului, e imposibil să se mai ticluiască un locotenent de artilerie, chiar de și-ar aduna știința toți medicii din lume, și că numai mila lui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aproape patruzeci, i-am dat paracetamol, dar febra nu scade, încercăm deja de o oră să o ajutăm, arunc pe mine un capot de casă decolorat și alerg așa cum sunt, fără să mă pieptăn, fără să mă spăl pe față, tăvălită prin transpirația mării, conduc ținându-mi ochii aproape închiși pe străzile orbitoare. Iat-o întinsă pe fotoliul de la secretariat, obrajii îi sunt roșii, iar ochii îi strălucesc de parcă ar suferi de boala dragostei, trupul ei mare parcă se micșorase dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lătrând puternic, iar eu mă retrag, chircindu-mă de durerea gleznei care e la un pas de a fi mușcată, așa îți trebuie, îmi spun mie însămi, așa îți trebuie, dar imediat după aceea se transformă într-un animal jucăuș, tăvălindu-se la picioarele lui Mikha, așteptând să fie mângâiat. Liniștește-te, Eliahu, îi spune el și se uită la mine cu coada ochiului, îi place să arate că deține controlul, cum poți să numești un câine Eliahu, intru după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o orgie; îmi amintea de filmul acela cu Clint Eastwood, Coogan’s Bluff. E acolo o scenă faimoasă într-un club de dimensiunea unui teren de fotbal, toți îmbrăcați mortal - mai ales în lucruri croșetate -, drogați până-n măduva oaselor și tăvălindu-se pe podea. Dar acum eram în nouăzeci și nu mai făceam asta; luăm droguri ca să ne iubim vecinii, nu ca să ne culcăm cu ei. Muzica era tare acolo sus, cu ritmuri nesfârșit de schimbătoare, precum imaginile proiectate pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sau a treia zi, povestind pătărăniile povestite de Oxinte ori de Maxim ori de Simion Cristea, după ruptură - mama: - Întreb: «Ce-ți pasă, dacă te plouă? Când ai ajuns erai ud-leoarcăde ploaie, că sacu-i sac, nu mușama; acolo te-ai tăvălit prin apăraie singur spui că te-ai luat la trântă cu peștele - și ce dacă te plouă Încă? Ba să-ți pară bine că te spală de nămol și de toate cele!» Și el, acela: «D-apăi, dă, doamnă, ați uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care trebuia sățl coordoneze. Cum sățmi explic infatuarea prostească a ministrului Învățământului, Cristian Adomniței, care după ce nu a știut să numere stelele europene a dat vina pe... consilieri!? Ce mai e de înțeles când ministrul de Externe, după ce a fost tăvălit în presă pentru sintagma „Yes, yes, of course“, singura cu care a fost capabil sțo gratuleze pe Condoleeza Rice, merge la curtea Regelui Spaniei și ridică degetul șmecherește, șoptind un „Good point“ de tot râsul? Culmea e că un asemenea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
distincții de orice fel, măriri. Tot el, tatăl era acela care a doua zi sau numai câteva ore mai târziu, privind la femeia care spăla în fața ferestrei, ieșea din odaie, se oprea n prag, se uita cu atenție la rufele tăvălite în lighean și spunea printre dinți: Tu-i speli și chiloții ăleia, tu-i erodialul ei de fată! Nu ridică nici un pai de jos, unde o să ajungă asta, spune-mi, unde? O s-o întindă câinii, tu cât o să mai fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rog, Reiko, de ce ești aici de șapte ani de zile? De când stăm de vorbă nu mi s-a părut că ar fi ceva în neregulă. — Ziua mi-e bine, dar cum vine seara încep să vorbesc aiurea și să mă tăvălesc pe jos, spuse ea, încruntându-se. — Chiar așa? am întrebat eu. — Cum poți să crezi? întrebă ea, puțin șocată. M-am făcut bine de tot, cel puțin deocamdată. Stau aici pentru că îmi place să ajut lumea să se facă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fac să curgă poveștile despre el, povești care amuzau pe oricine. Singurul lucru despre care am fost în stare să le vorbesc a fost mizeria din cămin. Mi se făcuse greață de asemenea istorioare, dar Naoko și Reiko s-au tăvălit de râs, pentru că erau lucruri cu totul noi pentru ele. Apoi, Reiko i-a imitat pe câțiva dintre pacienții de la sanatoriu. Și asta ne-a amuzat. Naoko a început să caște pe la ora unsprezece, așa că Reiko a desfăcut canapeaua, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
BNS pe listele electorale, pe urmă alți 8 în gruparea Ciontu, plus dezertori individuali. Aceeași hemoragie de cadre se înregistra în teritoriu, unde părăseau partidul o serie de primari și consilieri. Ei erau petrecuți cu alai de foștii tovarăși și tăvăliți în cerneala oficiosului PRM: nemernici, alcoolici, infractori etc. Corneliu Ciontu, fostul locțiitor al lui Vadim, vorbește despre un partid în disoluție. Probabil că Gigi Becali l-a auzit și s-a decis să îi dea PRM-ului lovitura de grație
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
și-ntr-acest chip vremea a curs pe lângă mine, istorie printre mormane de ruine, am fost, îmi place să cred, un "om de bine" nefăcând nici câinilor, nici semenilor mei nici cel mai mic rău, uneori, eeeei, o recunosc, m-am cam tăvălit nesimțitor, ca prietenul meu porcul, în tău, uitând și de Bunul Dumnezeu și de celălalt fiu al său, celebrul Asmodeu, dar, mai ales, am fost uitător de mine însumi, nici prea credincios, nici pe de-a-ntregul ateu, asta e: vina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Cel dintotdeauna. Îl urmărea "sunetul unei corzi care s-a rupt (care se aude în toate piesele sale), spaima de gol, de viețuirea fără noimă, de adâncirea în prostie a oamenilor. Pentru Cehov, ,,sfânta sfinților" era viața. Nu murdarită, nu tăvălită în minciună și în stupida amăgire. Viața și firescul ei, trăită frumos, cu vocație, cu intensitate, altruist, generos, luată în stăpânire cu răspundere și pricepere, asta își dorea. Nepriceperea oamenilor de a-și trăi viața îl revoltă pe Cehov, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
jafurile și alte fapte „creștinești” ale unor semeni de-ai noștri nu sunt suficiente. „Presarii” care vor să-și vândă marfa cu orice preț au învățat „arta” de a inventa așa-zise „vedete” și „staruri”, pe care știu să le tăvălească în sosul tuturor bârfelor și zvonurilor, livrându-le astfel curiozității morbide a unui soi de public pregătit tot de ei. După ce l-au pus pe direcția dorită, își motivează (cu cinism) oferta prin... cererea „consumatorilor”. Colegul nostru de acum nouă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]