1,049 matches
-
Pe dușumele, Procopie uitase un caiet cu scoarțe albastre. Simți că i se face frig. Ieși. Afară, soarele de noiembrie, tocit și șters, cădea peste case. Sub streașină se așternuse un strat de frunze roșii de viță sălbatică. Motanii se tăvăleau a dragoste în jarul lor. Câinii se scărpinau de pomi. Intră în casă. Maică-sa spăla, și mirosul de leșie, vechi și cunoscut, îi aduse aminte că are de făcut treabă. Nu întrebă nimic. Se închise într-o odaie și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
palmele lor grele peste față. Apoi le jucau în picioare. Zidarii luau cozile țigăncilor în pumni și le smuceau sălbatic. Toată mahalaua era un vaiet. Țipa a lui Ghiula, țipa a lui Șandor. Îl apucau și pe Matei dracii. O tăvălea toată casa pe-a lui. Până a doua zi se împăcau. Duminica, bărbații le scoteau pe muieri la plimbare, pe la rude. Femeile aveau rochii de stambă verde cu buline și pantofi cu toc înalt de lemn, prinși cu barete de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din povara pozitivă a veșniciei. Cărțile lor cad în timp, precum stelele din firmament. Exces de eternitate de o parte și de alta. Pierderea naivității naște o conștiință ironică, pe care n-o poți înăbuși nici în preajma lui Dumnezeu. Te tăvălești într-o isterie duioasă și spui tuturor că viețuiești... Și ei te cred. Devenirea e agonie fără deznodământ, fiindcă supremul nu-i o categorie a timpului. Deșerturile sânt parcurile lui Dumnezeu. Prin ele își plimbă oboseala de totdeauna și prin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce consolare mai poți născoci în fața unei inimi ce ți se deschide? Munții își înșală singurătatea cu vecinătatea cerului și deșertul cu poezia mirajelor. Numai inima omului rămâne veșnic cu ea însăși... De unde să plece pornirea murdară de a mă tăvăli în nefericire, mai rău ca bivolii în bălți și porcii în gunoi? O lenevie împroșcată de bălegar și de vis... ... Și când știi că ea nu-i viciul vieții tale, ci izvorul ei. Și când mai știi cum, alături de femeie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
moartă... haina lungă și neagră de matase îi dădea aspectul unei furii a durerei, unei dureri înmărmurite. Ochii erau seci și priveau într-o disperare demonică și nebună asupra acelor oameni roșii de beție, cu ochii străluciți și murdari, cari, tăvălindu-se pe pământ, o priveau c-o ardoare sălbatecă și neumană. - Hoho!... răcni unul din ei, cu fruntea mică, cu fața grasă și roșie, cu ochii mici și verzi, cu părul roșu ca focul... Oho! frumoasă fată... ce cauți așa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de oameni ca un păcătos. Nu prea era încurajator precum îndemnul lui don Terentio, dimpotrivă, cel ce vorbea făcea caz de un ton solemn și amenințător, fără putință de apel. Acesta era preotul Costantino, înalt, usacățiv, cu barba sârmoasă, ce tăvălea cuvintele ca și cum le-ar stoarce pentru a le usca. Giandomenico asculta cu capul plecat; iar dacă în pauze pe furiș izbutea să ridice privirea din pământ, simțea imboldul să se agațe de barba călugărului și să strige. Dar niciunul dintre
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Catarinellei atunci când chema porcii și găinile fiecare cu nume propriu: Corcodac, groh, groh, vin stăpână, dar mai întâi stinge oala de pe foc. Apoi, făcea să vină-n goană paznicii, atât de tare hohotea. Îl găseau în patru labe în timp ce se tăvălea și imita grohăitul porcului, cotcodăcitul găinilor. Călugărul acela era nebun dacă se purta în halul ăla. Și s-au dus să informeze mai departe. Hohotele de râs ale lui Tommaso îi trezeau pe cei închiși și pe cei de pază
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
muncești. Se ridică și dădu primul exemplu. Întâi și întâi, chipul i se netezi, botul i se turti și trupul noduros se subție. Trase un nechezat lung, fornăi și continuă, pe mai multe voci, ca o herghelie întreagă. Ceilalți se tăvăliră de râs, având, de fiecare dată, grijă să pună sticla jos, să nu se răstoarne. Apoi părul i se zbârli, se întinse scurt și aspru până între umeri, gura i se alungi, urechile i se ascuțiră și tresăriră scurt. Abdomenul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
până atunci, spunea... Ne-am bucurat când am crezut c-a ajuns, șopti Jenică, cu ochii umezi. Am băut toată noaptea închinând pentru el, că e liber și poate să bea bere la cutie. Dimineața eram mangă și ne-am tăvălit cu spinările goale în zăpadă. Atâta bucurie am avut și noi de pe urma lui. Poate că nu ne-a zis pentru că nu avea încredere în noi... — Nu ne-a zis pentru că ne iubea, spuse grav Tili. Era sigur c-or să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Plotin MARȚI 8 - 10 Proiecte proprii. "Cincinaluri". 5 - 7 Prezentări din ultimele lucrări Angajamente Noica se retrage apoi să-și citească imensa corespondență pe care i-am adus-o din București. Rămânem singuri, ca trei cățelandri mari care s-au tăvălit puțin prin ograda spiritului. Am 36 de ani, ei 30, sânt trecut de prima tinerețe, dar în preajma lui Noica mă simt, pesemne ca și Andrei și Victor, un elev mare, fericit să zburde cu măsură sub ochiul dirijist al Bătrânului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-mi de fiecare dată "ziua de naștere" ― cădeau ca o perdea groasă de fum peste privirea și înțelegerea mea. Văzută dintre pereții de vată ai vieții mele, România ― nu exista nici o îndoială ― nu era Mexicul: nici măcar așa cum o cunoscusem eu, tăvălită în comunism și în praful Istoriei. Apoi au venit călătoriile, fatal însoțite de șocurile reintrării în țară, filmele lui Pintilie, "noi" văzuți cu ochii Europei, clasamentele mondiale ― din care nu lipseam niciodată ― ale sărăciei, corupției, comerțului cu copii și prostituției
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înălțimea capului. Încerc să mă ridic în deschizătură, dar de fiecare dată mâinile și coatele îmi alunecă pe carnea însîngerată și recad în "visceralitatea" camerei, în acest trup uriaș, întors, ca o mănușă, pe dos. Alunec și cad fără încetare, tăvălindu-mă în carnea vie. Cel mai frumos vis din viața mea este subsumabil ideii de instanță protectoare, și el mi-a insuflat cel puțin o vreme certitudinea că urmează să fiu asistat și ajutat de-a lungul întregii mele vieți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vremea lor și în alt act care se juca pe scena istoriei, au trăit crezând în singurul lucru pe care oamenii îl dezmint fără încetare: umanismul. Cuvântul acesta care sună cam naiv și demodat și care, în plus, a fost tăvălit în tot soiul de contexte istorice și politice ("umanismul socialist"!) ― și care între timp și-a pierdut și bruma de prestigiu filosofic pe care o avea ― spune de fapt un lucru foarte simplu: că toți oamenii sânt egali în fața lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Vei fi cunoscând d-ta multă lume - dar unde - ai învățat carte? - Eu l-am învățat carte pe redactorul Curierului intereselor generale. - Tocmai de aceea te și 'ntreb unde ai învățat d-ta? - Apoi cam tot prin Hîrlău m-am tăvălit eu. {EminescuOpIX 161} Mutatis mutandis, o convorbire cu acești ilustrați ar suma cam astfel: - Mă rog, unde - ai învățat d-ta carte? - Mă cunoaște d-nu Stremayer. - Nu-i vorba de cine te cunoaște. Unde ai învățat? - Am șters ciubotele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Nu-i vorba de cine te cunoaște. Unde ai învățat? - Am șters ciubotele d-lui Brzrcek, referende la ministeriul instrucției. - Nu te 'ntreb unde - ai șters ciubotele. Unde ai învățat? - Apoi cam tot prin Kecikemet și prin Brody m-am tăvălit eu. De aceea credem a-i face un serviciu d-lui Stremeyer recomandându - i o prețioasă personalitate pentru ocuparea catedrei de filologie comparativă a "limbelor semitice". Este d-nul Herșcu Șloim Zeilig, actual docent privat de limba ebraică la o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se curăță de coajă, iar pulpa se pune într-un vas. Se adaugă miezul de pâine fărâmițat, 4 linguri de parmezan, busuioc verde tocat mărunt, sare, piper și se amestecă bine. Din această compoziție se fac 12 chiftele, care se tăvălesc prin făină și se prăjesc în puțin ulei de măsline, încălzit în prealabil. Roșiile se taie în bucăți mici și se călesc în ulei de măsline aromatizat cu ardei iute, usturoi pisat, sare și cimbrișor verde tocat. Înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
dimineața, pe nemâncate să iei și cu oțet să te ungi. Când crapă buzele: să pisezi sacâz și rășină și clei de cireș și untură de găină și să ungi buzele cele bolnave. Când intră cel necurat În om (epilepsie): tăvălindu-se să sape o rădăcină, să o piseze bine și să o bea cu vin sau apă. Manuscris din 1821 (nr.103), aflat la Academia Română Pentru tuse: ia ceapă și coace În foc și unge tălpile picioarelor cu dânsa. Pentru
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
suave se oferă privirilor. Teo parcurge repede aleea dintre flori, în grabă spre altă clădire să ia telefonul. Uită portița deschisă ... doar câteva zeci bune de secunde. Tabloul de întoarcere îl înfioară: un câine mare, negru, lățos și răpănos se tăvălea într-o adevărată frenezie pe tot ce era mai frumos și gingaș. Dar , mai ales calcă peste lăstarul de viță aleasă, crescut cu atâta dragoste, și-l rupe. Distruge la ce ținea mai mult din această grădină a sufletului. Rupe
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
ambii descoperind sfera impersonală a existenței când nimic nu mai există în jur decât afundul ochilor celuilalt, zâmbetul drăgăstos și îmbrățișarea care contopește. Când dragoste e, lume ... nu e ! "Atât de fragedă ..." Și totuși care va fi câinele care va tăvăli grădina cu flori înmiresmate ale acestor rătăciți într-o lume îndușmănită ? Ar fi nevoie, mare nevoie să nu se uite portița la sufletul lor ... deschisă. Nici măcar preț de câteva secunde ! Oricât de intensă, iubirea trebuie strașnic păzită. De oricine și
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
numele de muncitori, până la convertirea lor completă în șomeri. Muncesc sărmanii, chiar în sfânta zi muncitorească de 1 mai în mijlocul naturii. Să vedeți cu ce spor învârtesc micii și cârnăciorii pe grătare, cum îi mănâncă din priviri, înainte de a-i tăvăli bine prin muștar, și este interesant de văzut, cât de bine și curat profesional se pricep apoi, în a-i stinge cu bere! Dar tocmai prin aceasta, clasa muncitoare din țara noastră demonstrează încă odată, că este cea mai curajoasă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
prezentând pe chip o lividitate suspectă. Nu trece mult și se face legătura cu reporterul special. Acestuia i se ițește strategic doar capul dintr-un șanț. Se observă cât de acolo, că a trecut prin grele momente, deoarece este strașnic tăvălit prin noroaie de i se vede doar albul ochilor, ciufulit de parcă l-au ciupit găinile și apoi pus în priză, are hainele rupte și gâfâie mai ceva decât o locomotivă. Numai privindu-l o clipă, îți este clar că are
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și el trecut în "manual". Sistemul le organizează timpul și în acest fel oamenii nu au timp să gândească. Mersul cu capul în jos este permis numai logodnicilor din pricina mușcăturii șarpelui, din pricina durerii: "se lasă absorbiți de obsesiile lor, se tăvălesc în suferința lor, își clocesc spaima"(Ibidem, p. 134). Logodnicii își dăruiesc șerpi pentru a-și arăta dragostea. Legătura convențională cu Cartea Genezei sugerează un animal teluric și malefic ce însoțește logodna folosită de autoare drept simbol pentru înscrierea în
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pot spune, Doamne, că Te iubesc”. „Târziu Te-am iubit, Frumusețe atât de veche și atât de nouă. Târziu Te-am iubit ! Iată că-n mine erai, iar eu afară și-acolo te căutam, în creaturile Tale frumoase, urât mă tăvăleam ! Cu mine erai, dar eu nu eram cu Tine; departe de Tine mă țineam, lucrurile care de nu ar fi în Tine, nu ar exista”. Ne descrie apoi cum s-a produs revărsarea lui Dumnezeu în sufletul său, prin cele
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
dracului"; Dimitrie Cantemir, peste mai bine de un secol, amintește de năbădac: "Aspis iaste în chipul amaragdului, iaste foarte de treabă la aceia ce i se lovesc năbădăicele, adică la ceia ce-i lovesc lovituri și cad jos de se tăvălesc și le merge spumele". Termenul a circulat și în secolul al XIX-lea. În corespondența privitoare la internările în mănăstiri, bolnavii erau deseori denumiți ca pătimaș de boala copiilor sau doar de patimă. Melancolia, denumită mai târziu inima rea (bolnavi
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de magie albă, în așteptarea Zburătorului: Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile Înnebunitele ploi și ploile calme, Ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei, Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit, Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă, Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți, Să amuțească, privindu-mă astfel bărbații (...) Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă Și-mi stă bine cu franjurii ploii în păr
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]