3,451 matches
-
ca și cum nimic n-ar fi putut s-o anticipeze. Cade așa, hodoronc, ca în țărână. Marina a învățat s-o zică fără tristețe, ca pe un nume spus în fața străinilor, că și numele meu e Marina și am șapte ani, "Taică-meu a murit pe loc, maică-mea la spital." Buzele abia s-au mișcat, iar când a terminat de vorbit, s-au oprit, buza de sus un pic peste cea de jos. Dar nu-i o grimasă. Alteori fraza e
Andrés Barba - Mâinile mici by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/7278_a_8603]
-
o aleagă ea. E o stranie revenire acasă, la obiectele ce o alcătuiau. Miroase. Dimensiunea frazei o propulsează în sus și-n jur, îngroșând aerul. Se preschimbă în lucru. Dar un lucru interzis de-acum înainte, și atunci trebuie spus: "Taică-meu a murit pe loc, iar apoi maică-mea la spital", și gândul ăsta ducând la celălalt, cel adevărat și lent, al accidentului. Nimic mai fragil ca acea suprafață. Nimic mai lent și mai fragil. Mai întâi era zgomotul șoselei
Andrés Barba - Mâinile mici by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/7278_a_8603]
-
când s-a aplecat a văzut pentru prima oară mărimea rănii; brațul nemișcat, rana deschisă cu o tăietură curată, îndepărtând pielea ca un văl, coastele. Trebuia să ajungă la fraza care avea s-o închidă, fraza gata să dispară: "Marina, taică-tu a murit în accident, maică-ta tocmai a murit și ea." Și lângă ea, deja totul pregătit pentru un atac de panică, dar atacul nu s-a produs. Marina privea în continuare fraza ca pe un reactor; se zgâia
Andrés Barba - Mâinile mici by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/7278_a_8603]
-
Adrian Năstase folosește platformele de socializare pentru a menține atenția asupra situației în care se află tatăl său și pe care el o numește "hărțuire politică". Doi-trei comentatori de facebook atacă și ei: „Hoțul striga hoțul. Băiețaș înteleg că e taică-tu, da ar trebui să-ți fie rușine cu ce "poante" umbli pe feisbuc.” Alții o sută îl susțin: „Andrei, încercați să-i spuneți cât este de stimat și că merită să trăiască și împreună să învingem "plaga"portocalie! Curaj
Cum a fost relatată sinuciderea lui Năstase în presa românească by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/43824_a_45149]
-
Bozovici. Printre localnici mai circulă legenda potrivit căreia, la umbra tufelor de boz pășteau oile unui cioban bătrân și orb. Acesta a coborât cu tot avutul lui de la Poiana Pădijel și le-a spus fiilor care-l duceau de mână: "Taică, aici să vă așezați, că urșii și lupii nu vin ca să vă omoare oile". Epoca străveche este atestaă prin ciocanul de piatră șlefuită găsit la Bozovici (Loneștea) în 1966 de prof. Marin Jurchescu și predat la Muzeul de Istorie al
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
e ceva aici pe care ar vrea să pună mîna... Vocea lui Susan se frînge. — Dar acum am armă. Dacă ăia vine aici, păzea, spune cu patos doamna Petrovici. Poate că o s-o folosesc Într-o bună zi Împotriva lui taică-tu. Ochii Îi scapără. Susan trece cu vederea această din urmă remarcă și Încearcă să minimalizeze amenințarea bărbaților În negru. — Ei, mami, poate că oamenii ăia sînt doar artiști, ăia Întotdeauna se Îmbracă În negru. Cartierul nostru atrage artiștii, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prea Înțeleg eu globalizarea asta, bîguie Wakefield. — Nu-ți face probleme, dragule, Îl liniștește ea, așezîndu-și degetele scheletice, minunat inelate pe brațul lui. Nici una din averile de aici nu este globală. Domnul Redbone e În afaceri cu cherestea. Cherestea vestică. Taică-su s-a ocupat de cherestea. Bunică-su s-a ocupat de cherestea. Nu deține nici un fel de pădure indoneziană de esențe tari, am avut eu grijă de asta. Oaspeții care tot sosesc Încep să umple sala, fără a pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu ți-ar fi de mare folos, crede-mă. Psihiatrii sînt niște labagii, știi asta. Margot pare să se fi așteptat la acest fel de negare și a venit pregătită să Înfrîngă orice rezistență pe care i-ar opune-o taică-său. Începe să recite o poezie de Lawrence Ferlinghetti. E o poezie tristă despre un tip care rătăcește la volanul mașinii sale, cu cîte un rînd de haine pentru fiecare viață a sa. Ultimul vers este despre copiii lui: „s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
plânge? — Pentru că e bebeluș. Cu asta se ocupă bebelușii. Tipul studiase șapte ani medicina și asta era cea mai bună explicație pe care putea să mi-o dea? Nu eram deloc convinsă. Poate că fetița plângea fiindcă simțea cumva că taică-su o abandonase. Sau poate că - atac major de vină - plângea fiindcă n-o alăptam. Poate că detesta profund chestia cu hrănitul la biberon. Da, știu, probabil că sunteți oripilați fiindcă n-am alăptat-o. Probabil vă gândiți că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
numai eu am dreptate și că merit să-mi plâng de milă, am realizat că în urma acestei experiențe aș putea deveni o ființă mai bună, că o să fiu mai puternică, mai înțeleaptă și mai plină de compasiune. Dar nu imediat. —Taică-tu e un ticălos, i-am șoptit fetiței. Săritorul preot homosexual a tresărit. Probabil că mă auzise. După o oră, am început să coborâm spre aeroportul din Dublin. Ne-am învârtit deasupra câmpurilor verzi din nordul orașului și, cu toate că știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din cauza sentimentului de vină. Și ce fel de mamă eram pentru Kate? Și ce fel de mamă ești pentru Kate? m-a întrebat el. —Una de rahat, am murmurat. Bietul copil, m-am gândit, destul c-a fost abandonat de taică-su. — Bietul copil, a spus tata. Destul c-a fost abandonat de taică-su. Îmi doream cu putere ca jocul ăsta de-a ecoul mental să înceteze. Băutura nu îneacă durerea nimănui, a oftat tata. Nu face decât să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ce fel de mamă ești pentru Kate? m-a întrebat el. —Una de rahat, am murmurat. Bietul copil, m-am gândit, destul c-a fost abandonat de taică-su. — Bietul copil, a spus tata. Destul c-a fost abandonat de taică-su. Îmi doream cu putere ca jocul ăsta de-a ecoul mental să înceteze. Băutura nu îneacă durerea nimănui, a oftat tata. Nu face decât să o învețe să înoate. Ai fi putut crede că ce spusese tata era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
brațe pe Kate mai s-o sufoc. Mă simțeam așa de vinovată. Fiindcă într-un fel sau altul, fără chiar să fiu conștientă de asta, greșisem și din această cauză biata Kate, mic spectator inocent, trebuia să se descurce fără taică-su. Pur și simplu nu puteam să-l înțeleg pe James. Oare nu era chiar deloc curios în privința lui Kate? Nu pricepeam chiar deloc. Oare era din cauză că era fetiță? Dacă bebelușul ar fi fost băiețel, oare James ar fi încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
camera mamei îndreptându-mă spre dormitorul Annei. Ușa de la camera mamei s-a închis în urma mea. Așa că atunci când mama a strigat în urma mea, vocea i s-a auzit cumva înăbușită. —Claire! Pentru numele lui Dumnezeu! Cum o să-i explic lui taică-tu că toți chiloții lui au ajuns în sertar la Anna? Eu eram în genunchi în fața comodei din camera Annei. M-am oprit din ce făceam. Nu puneam chiloții tatei în sertarul Annei, nu-i așa? Ba da. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Acum era clar că furia și amărăciunea mea depășiseră nivelul capului său pieptănat cu grijă. Îmi venea să urlu la el: „Sigur că poți s-o iei în brațe! A așteptat două luni ca s-o iei în brațe! Ești TAICĂ-SU!“. Dar am reușit să nu strig. Mă simțeam ca o trădătoare, ca o mamă din Lumea a Treia care e forțată de circumstanțele economice să-și vândă copilul albului bogat. Dar am trecut-o pe Kate din brațele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Iar el arăta de parcă abia aștepta să scape de ea. Am liniștit-o și Kate s-a oprit din plâns. Pentru o clipă, am simțit o satisfacție amară la gândul că fiică-mea îmi ținuse partea mie, și nu lui taică-su. După care m-am simțit tristă și rușinată. James era tatăl lui Kate. Ar fi trebuit să fac tot ce-mi stătea în putere ca să se placă unul pe celălalt. Eu aveam să-mi găsesc un alt bărbat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
timp. Oare puteam să-l rănesc de moarte cu o furculiță? Oare o judecătoare ar fi fost mai îngăduitoare? Oare cum era mâncarea de la închisoare? Oare ce fel de om avea să devină Kate, dacă maică-sa îl omora pe taică-su? Vocea lui James a plutit până la mine printr-o ceață de furie criminală. —Claire, m-a interpelat îngrijorat. Te simți bine? Mi-am dat seama că înșfăcasem cuțitul de unt cu atâta putere, că mă durea mâna. Și cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să nu începi să plângi, m-am rugat disperată. Nu chiar acum. Chiar vreau să aud chestia asta. E important pentru mami. Și ce să vezi?! Kate s-a liniștit la loc. Era clar că moștenise și ceva bun de la taică-su. Dar acum șșșșșșșș, doamnelor și domnilor, Adam era pe punctul să-mi explice situația. —Eram cu Hannah de... a început el. — Cine e Hannah? l-am întrerupt eu. Întotdeauna e bine să te lămurești cine sunt personajele principale înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Glumesc, a adăugat el când a văzut expresia mea oripilată. Știu că nu e situația perfectă în care să crească un copil. Să fie smulsă de-acasă, maică-sa să dispară pentru un an întreg, iar ea să aterizeze la taică-su, care nici măcar n-o cunoaște. Dar eu o să fac tot posibilul să-i fie bine. Și ce-o să se întâmple când Hannah o să se întoarcă și-o să vrea s-o ia înapoi în Irlanda? am spus sfâșiată de griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sufletul atâția ani! Simona a îmbrățișat-o pe mama sa, toată un ghem de suferină, și așa, înlănțuite, au plâns un timp până când, trezită din visare cu ochii deschiși, mama glăsui: Să ne spălăm pe ochi, să nu ne găsească taică-tu ca două curci plouate. A doua zi Simona a plecat spre noul ei post în învățământ. Tatăl ei nu știa ce să-i mai pună în valiză. I-a adus până și un șirag de covrigi proapeți presărați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe Răducu, nepoțelul tău. E un băiețel așa de frumos și de deștept! Nici el nu a avut bucuria de a-și cunoaște bunica, măicuța mea fără seamăn în lume. Soarta mea, bună măicuță, ar fi fost mult îndulcită dacă tăicuța mi-ar fi înțeles crezul așa cum l-ai înțeles tu. Nu i-a trecut nici acum cumplita mâhnire, dar nădăjduiesc că nu m-a șters din sufletul lui"... Deși tatăl ei o repudia, nu-l ura, știa că undeva, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
probabil de sfârșitul pe care și-l simțea aproape... Mona rămase lângă patul lui, sărutându-i mereu mâna și rostind fără înterupere cuvinte prin care îi cerea iertare celui ce o iubise ca pe lumina ochilor lui: Să mă ierți, tăicuță, față de tine am greșit cel mai mult, și începu a plânge fără oprire. Rudele au ajutat-o să-l îngroape creștinește. Simona l-a jelit mult, parcă mai mult decât pe mama ei. Își reproșa că i-a sfâșiat inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a exclamat, într-un acces de emoție. Serios? Hm, oare cum i-o fi venit ideea? — Dacă am fi locuit într-un bungalou! Atunci am putea să fim cu toții la un loc. Știi, am vrut să cumpărăm unul, eu și taică-tău, înainte să vă avem pe voi. Un bungalou. Dar era prea departe de serviciul lui. Și mirosea puțin ciudat. Dar acum îmi pare rău! Asta era a doua oară când o vedeam pe mama necăjită într-o singură zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Rachel ar putea să-ți recomande pe cineva. Hm, am spus, pe gânduri, ca și cum îmi puneam serios problema, deși nu era cazul. Să vorbesc despre ce se întâmplase n-avea să schimbe nimic. Haide, ar trebui să-i spunem lui taică-tău vestea. S-ar putea să plângă, dar nu-l băga în seamă. Bietul tata. Într-o casă de femei puternice, părerea lui n-avea nici o valoare. L-am găsit la televizor, uitându-se la golf. Avem o veste. Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la pândă“. De obicei vine la nouă și zece, așa că o așteptam. De îndată ce a apărut, m-am prefăcut că scot gunoiul, ceea ce aș zice că a fost un „șiretlic“ bun, deși gunoiul se ia lunea și este, oricum, treaba lui taică-tău. — Ce dimineață frumoasă pentru asta, am zis. O dimineață frumoasă să-ți pui câinele să-și facă nevoile la poarta unui străin nevinovat. Pe loc femeia noastră a tras de lesă și a zis: —Grăbește-te, Zoe. Acum avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]