5,450 matches
-
lună, când trec prin pădurea voastră nebună. știu, inima mea rătăcită învață să tacă, iar eu plutesc sub norii de fum și mătase unde m-așteaptă irezistibila-mi noapte unde marele timp tot uită să treacă. Iată, cineva mă prinde tainic de mâna și-mi spune vorbe vii și-atât de frumoase iar lacul cu glasul lui mă-ngână și deapănă poveștile vremii ciudate. O, noaptea aceasta-i împușcată-n aripă și nu se mai aude bătrânul meu câine, mă uit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în traducerea în limba engleză făcută tot de Muguraș Maria Petrescu. Cartea a fost publicată la Editura Gracious Light, New York, 2013, 127 Ideea generală exprimată de traducătoare este aceea că ,,scos la iveală sau la lumina textului dintr-un ungher tainic, pe care uneori nici el nu și-l poate explica, Cuvântul la Dumitru Ichim este contemplat, analizat, șlefuit până la atingerea perfecțiunii fizice a statuilor ovoidale ale lui Constantin Brâncuși, înnobilat cu diverse categorii gramaticale, schimbat chiar uneori voit, diferitele lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
necunoscut în spațiul postbizantin și în sfera de influență a ortodoxiei - se înscriu decis în esteticile europene și în orizontul înnoirilor de limbaj, în timp ce hieratica icoanei și a frescei, cu schematismul ei formal împins aproape de abstracțiune, se retrage în penumbrele tainice ale spațiului eclezial și în lumina lăuntrică a unei spiritualități necontingente. Această separație, aparent dusă pînă la capăt, are totuși marile ei inerții și micile sale perversiuni. Deși, prin prezența sa publică, pictorul format în climatul și în civilizația europeană
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
tari. Dacă după atâta zbucium, după atâtea jertfe, am răzbit la limanul unde ne aflăm și ne-am înfrățit cei despărțiți și ne-am găsit iarăși în bătrâna noastră ocină moldovenească, apoi soarta a avut asta scris în cărțile sale tainice. Ceea ce a trebuit să se împlinească ca și cuvântul sfânt care spune că ,cei tari se vor smeri și cei umiliți se vor înălța". Această profesiune de credință a călătorului moldovan de peste Prut e sugerată nu numai de citatul din
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
asupra blestemului stăpânirii străine, a eroismului și nefericirii strămoșilor. Atunci - i-a mărturisit mazilul - mi-a și bătut pentru prima dată inima pentru ceva sfânt. Atunci întâia oară am simțit că-mi bate cu grăbire inima pentru ceva scump și tainic. (p. 22). în casa mazilului călătorul nostru afla, de aceea, o aură familiară, lumina cerului Moldovei. Dar iată un citat în inimitabilul stil sadovenian: Și simt și mirosul bun de flori uscate și toată atmosfera prietinească care mi-a pătruns
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
noastră (Iluzia trecerii), plămadă binecuvântată de o forță îndumnezeită. Traiectul nostru printr-acest areal e-o dulce, perpetuă ispită - „înspre nordul vis al luminii...” (Tăcerea din miracol), glăsuiește poetul. Vraja cuvântului își cerne strălucirea. Într-o dimineață din cuvinte... Șoptit. Tainic. „Mă-ntorn în dimineața / din cuvinte / ca-ntr-un pridvor de casă / pe care l-am pierdut. / O, fapta mea, / planetă norocoasă, / eu am să intru singur / pe ușile din față / iar tu să te prefaci / că n-ai văzut / cum
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
acolo în pământul răsturnat / crescut cu dor de firea mea întoarsă / mereu suind pe dealuri în vise de bărbat / urzit în rodul sincer al holdelor de-acasă...” Cu volumul Aleargă cu mine (2011), poetul se dorește ancorat în trecut, între tainice miresme de suflet, cu aromă simbolist-tradiționalistă, cu fior bacovian sau pillatian. Și-n această ipostază, preferă postura unui nostalgic trubadur, ținând la piept bătrâna vioară, ca un „violonist al nimănui, / un călător etern și-un pierde-vară”, „pururea absent, / pe strada
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
a reînvia mitologicul, resimțim: fie inflexiuni tipic baladești: „hei, calule, calule, cu ochii verzi, / cât de trăsniți mai eram împreună...”, precum un „Pegas cu aripi de foc...” (Hei, calule...), calul solar și uranian, vizualizat ca protector, reverberație a unor vibrații tainice; fie sonorități de litanie euharistică: „și să duceți secole la rând toiagul / unei lumi cu viață neîmpăcată...” ( Sfârșit de poveste), cu sensul de protecție și călăuzire divină. Și precum nota Edgar Allan Poe (1809-1849) încă din primele decenii ale secolului
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
fecunde celule germinative: dura experiență siberiană n-a făcut decât să-l doteze pe autor cu echilibrul moral și condiția fizică necesare scrierii ei până la capăt". Această continuitate este dovedită de critic, cu tenacitate, în mod subtil și convingător. ,Coridoare tainice" sunt revelate între tinerețe și maturitate; iar într-o nuvelă din 1847 (când autorul avea doar douăzeci și șase de ani), Gazda - cunoscută, dar arareori pusă în asemenea relații -, Valeriu Cristea găsește comprimată, ca un stejar în ghindă, o prefigurare
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
că refuză realul - și ajungem la o altă idee din postfața citată inițial - C. Abăluță crede că ,alibiul" ("debusolarea lumii" plus ,reflexul debusolării" în cauză în oglinda conștiinței individului) e în măsură a deveni ,realitate indenegabilă, chiar dacă secundă". Deci aceeași tainică atracție a realului respins, același magnetism al lumii abhorate. De aci provine proliferarea fastuoasă de corespondențe care, ilustrînd propensiunea spre artificiu, dau concomitent impresia unei vitalități irepresibile. Informul discursului avangardist se zbate spasmodic din dorința ascunsă a unei restaurări, a
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
de luptat cu firea mea nerăbdătoare și nestăpînită. Și, în fine, cît de relevantă este biografia pentru bibliografie? Sau, altfel spus, cum arată ,avatarul" dumneavoastră? Evident, un scriitor nu poate fi complet detașat de ceea ce scrie și, într-un mod tainic, ceva din biografia sa se strecoară și în paginile cărților pe care le creează. În funcție de temperamentul personal, acesta va decide cît și cum să arate cititorilor din personalitatea sa. În ceea ce mă privește, poate că o anumită pudoare mă împiedică
Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10808_a_12133]
-
imaginalimaginară », deci vizualizată, deci spațială, deci non-unidirecțională, deci simultană pe mai multe direcții, deci a-logică. E o gândire analogică, deci metaforică, deci simbolică, deci «hieroglifică». E o gândire spontană, fulgerătoare, transversală. E o gândire «neclară», globală”. Bineînțeles, formula terțului tainic inclus (tiers secrèment inclus), forjată de Basarab Nicolescu împreună cu poetul Michel Camus, e la loc de cinste. Interesantă ca speculație (în primul rând prin caracterul ei integrator), teza rămâne, totuși, o speculație, iar a o urma cu consecvență doctrinară e
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
mai mult "un pizzo", un cioc, cum spun ei, românii. Monseniorul ține de Congregația Bisericii Orientale, e un om discret, are gesturile calme, surâde, oarecum melancolic, este, se vede, dedicat rugăciunii, dar sub calm bănuiești hotărârea. Asta spun ochii lui. Tainica flacără dinăutru e protejată de pleoapele grele. Ei toți, Sig. Mircea Popescu și prietenii lui, sunt socotiți de comuniști niște fugari trădători. Povestesc uneori de Bucureștiul dinainte, Sig. Bruno Manzone, profesorul care a condus Institutul de Cultură Italian, din 1940
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
crește în preajma bătrânei, departe de viața aspră a sătenilor, dar descoperind treptat o lume plină de mistere de care mama ei adoptivă nu e deloc străină. E lumea satului Soreni din Sardinia, la mijlocul veacului trecut, o lume plină de semne tainice, în care alături de credință dăinuie încă vii eresuri din vremuri de demult, o lume, în care viața și moartea pot sta la aceeași masă, ca în familiile ce-și așteaptă morții cu bucate în noaptea sărbătorii Tuturor Sfinților. Într-o
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
poveste lipsită de idile, de retorică și de locuri comune, în care regăsim exactitatea cu care autoarea ne-a obișnuit încă de la romanul său de debut. O limbă clară, plină de aforisme și de oximoroane, de imagini care surprind legătura tainică dintre viață și moarte.” „La Nuova Sardegna” „Este de remarcat, în „Accabadora”, extraordinara poezie a stărilor sufletești care fac ecou evenimentelor dramatice petrecute în micul sat Soreni din Sardinia.” „Il Sole 24 ore” „Romanul Michelei Murgia este o operă împlinită
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
Înțelegere ferită de stindardul politic: „Mă tem ca nu cumva, pătrunzând în universul islamului politic, a cărui relație cu religia este cu mult mai insignifiantă decât s-ar putea crede, și al loviturilor de stat militare, să nu compromit armonia tainică a acestei cărți”. Într-adevăr, armonia dorită de Orhan Pamuk se păstrează integral, inclusiv în transcrierea admirabilă a Luminiței Munteanu; una dintre cele mai inspiratoare experienț e pe care și le poate dori un cititor-scriitor.
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
un caracter confesiv, consemnînd, aidoma Mariei Banuș, în memorabilul său volum de debut, Țara fetelor, amintiri bucureștene care încep cu „pîntecul mare” al mamei gravide, purtat „cu blîndețe pe asfaltul fierbinte”, clătinat aidoma unui samovar, pentru a continua cu „aromele tainice” ale mansardei domiciliare, cu „un balcon mic - limbă scoasă străzii zgomotului autobuzelor”. E o introducere afectivă în partea mai prezumțioasă a cărții pe care o reprezintă urmărirea unui fin raport speculativ, cel dintre senzația dură, „prozaică”, și „irealitatea imediată”. Realul
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
Cum ochiul urmă un meteor,// V-ați dus cu anii, ducu-vă dorul./ Precum cu toamna frunzele trec;/ Buza mi-e rece, sufletul sec,/ Viața mea curge uitând izvorul.// Candela ștersei d-argint icoane/ A lui Apolon, crezului meu,/ Mă topesc tainic, însă mereu/ De ale patimilor orcane” (Amicului F.I.). Aici stă explicația bipolarității romanului. Codificarea e o consecință, nu un accesoriu. Exercițiul gigantesc al Florinei Ilis e un act empatic de mare intensitate, nu o șarjă. De altfel, însăși imaginea lui
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
de grădinărit) ,am învîrtit cheița de aur a ficțiunii" (la capătul frazelor curajoase) etc. Cel de-al doilea ciclu al volumului, ingeborg și paul, este net dominat de imagistica morții, a damnațiunii, dincolo de care se prefigurează palid zorii unei resurecții tainice. Pretextul liric este dat de proiecția în imaginar a poetei germane Ingeborg Bachmann, moartă într-un incendiu provocat de propria-i țigară aprinsă, prilej pentru autoare să însceneze dialoguri și situații din ,prima dimineață după moarte" (1). Luxuriante se desfășoară
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
popîndăi ce umblă-n zori cu șoalde, Rostogolind prin iarbă moi smaralde, Și seara de paingi cu pînza dulce În care sufletul să ți se culce, Sătul de mormoloci, umflat cu bulce, Blînd ocrotit sub baldachin cu falde Ce-acopăr tainic poftele năuce Tot încercînd coapsele vii să-ți scalde. De-aceea Puck în plic alb îți aduce, Pe-o filă galbenă, cuvinte calde...
Sonet pentru Porcuța Satannici (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10737_a_12062]
-
Din caietele elevilor: Andrei Steiu (Școala medie, Sibiu) Cântec de femeie Ruguri au izbucnit în câmpie. Iubitule, se ard vrăjitoarele, Se ard vrăjitoarele, Ascunde-mă în începuturile pământului, în umbra deasă a mărului. Fă-mi o boltă din dulci păsări tainice, sau o scorbură în carnea pădurii, clădește-ți săgețile zid și ucide soarele. Ruguri au izbucnit în câmpie, iubitule se ard vrăjitoarele... N-ajunge brațul tău, n-ajunge arcul trupului tău de bărbat ca să le stingă luminile? În cetate foșnesc
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
de la Economat; Căci, ah! geniul mare al deșteptării tale Păși, care se duse pe-a nemuririi cale Și care ne-a lăsat! Te-ai dus, fugind de gabori, o! geniu Este Care, La Rahova te-așteaptă Voicu, la vorbitor, Ce-ntoană tainic, dulce manelelor cântare Și-ți împleteste-alibiuri urat mirositoare, cu NUP de albe flori! Te plânge Abramburica, te plânge-n voce tare, Te plânge-n Zăbrăuți și locul tău natal; Căci umbra ta măreață în falnica-i zburare O urmă-ncet
La mormântul lui Marean Goagăl – poezie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18998_a_20323]
-
Acasa > Poezie > Credinta > POEM HIERATIC XVIII-TAINICA PĂDURE Autor: David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Poem hieratic XVIII de David Sofianis reeditare 14.02.2016 Tainica pădure Citește-mi pădure din tainele tale filă cu filă deschide-mi speranța alungă-mi nevoia de pietre și umbre foșnește-mi la tâmple cu frunze de jale de iele ferește-mi visarea și gândul mireasma din tine să-mi
POEM HIERATIC XVIII-TAINICA PĂDURE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373661_a_374990]
-
prin frunze chema-va iubirea și crengile lunge atingă tărâmul e beznă în luntrea ce trece de stix introspecție cultă sub aripa morții meleaguri de forme și umbre de chit călcând peste falii din umbrele fixe de asta te chem tainic gând Paradis catedrală zidită pe cântec de doine ce plângi omenirea în naiul de vis și aștepti să îți vină copii din urmă. Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursa Internet poem publicat inițial
POEM HIERATIC XVIII-TAINICA PĂDURE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373661_a_374990]
-
să respectăm și mai mult viața, să apreciem și mai mult clipa trăită în astă lume, astfel scriind: „Îmi hrănesc cu aer rece pieptul/ așa cum îmi hrănesc pruncii nenăscuți/ Îmi adap dușmanii cu ulcioare să bea cât pot/ în miez tainic de noapte/ Sufletele neprihănite cerșesc la poarta raiului/ iubire și nestemate/ Să- și împodobească casa firii./ Tramvaiele merg pe sârme/ și rândunicile pleacă toamna/ Iar golul lăsat îl umplu cu aer rece” (Aer rece). Nicolae Dragoș (România, scriitor, poet, publicist
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]