8,025 matches
-
instanță, cer admiterea unei ultime probe pentru a sublinia încă o dată pornirile aproape ,,drăcești” ale inculpatului. La pagina 103, în jurnal, citim: ,,câteva pături de hârtie lipite una peste alta cu său de lumânare topit lângă foc, pus încet la talpă când doarme omul greu, și aprinse cu un chibrit, mai sfânt lucru nici că se poate!”. În consecință, acest individ certat cu legea, constatăm că are o deosebită plăcere în săvârșirea unor fapte josnice manifestând o anumită apetență pentru culpă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a lui Oșlobanu a adormit și a început să sforăie de se cutremurau pereții. Atunci, Zaharia lui Gâtlan, enervat peste măsură, i-a propus lui Nică să facă împreună niște poște pe care să i le pună lui Oșlobanu la tălpi, căci amândoi aveau ciudă pe el din cauză că le mânca toată mâncarea. Zaharia i-a arătat lui Nică cum să împăturească hârtiile, cum să le ungă cu seu de lumânare topit lângă foc, iar Nică i-a pus încet poștele la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
căci amândoi aveau ciudă pe el din cauză că le mânca toată mâncarea. Zaharia i-a arătat lui Nică cum să împăturească hârtiile, cum să le ungă cu seu de lumânare topit lângă foc, iar Nică i-a pus încet poștele la tălpi lui Oșlobanu și Zaharia a venit cu chibritul și le-a aprins. După cum bine observați, clientul meu, domnule procuror, a fost doar părtaș și nicidecum autor în acțiunea de punere a poștelor. În consecință, toate aceste fapte, considerate de acuzare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
identice cu cele prezentate anterior la compoziția având ca punct de sprijin proverbul. Oferim mai jos modelul de compoziție literară, având ca punct de sprijin zicala: ,,Vrabia mălai visează și calicul, praznic” Merg pe drum și zăpada îmi scârțâie sub talpa grea a bocancului. Nu știu de ce sunt trist. Pe lângă mine trec oameni grăbiți, în grupuri mici și înfundați cu totul în șube. E frig, îngrozitor de frig. Mai am puțin și trebuie să ies din sat. poate că de aceea nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Trăgea visător din țigară și zicea: Ce bine de tine, Petre dragă, că mai știi o limbă În plus! Tutungiul vorbea perfect ungurește și nemțește dar pe acestea nu le mai socotea „străine”. Când Își termină țigara, strivea mucul sub talpă, scuipa fără motiv aparent și se ridica să Încerce câteva mișcări mai energice ale picioarelor și brațelor sale obosite de sedentarism. Am auzit că ai tăi nu se prea omoară cu scrisul, nici În anul ăsta... Nu prea, recunoscu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trebuie să fie Semproniu. Da, el este, Îi răspunse În gând, În timp ce Își scotea din picioare bocancii grei și uzați care se potriveau prea puțin cu costumul de lână, chiar dacă uzat și el. Abia când simți iarba răcoroasă mângâindu-i tălpile, admise că În viața lui se petrecea un lucru cu totul deosebit. La fel simțea și Coriolan. Rezemat În coasă, doar În maieu și În izmene scurte, lac de sudoare, privea cu strângere de inimă, dar și cu imensă bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stâng, pe care domnul Brândușă o mângâia cum ar mângâa o pisică. Gestul acesta nu scăpă Zorelei, care făcea mari eforturi să nu geamă cum i se Întâmpla când bărbatul visurilor ei o măsura cu aceeași palmă din creștet În tălpi, pe față și pe spate, cu mici opriri În punctele fierbinți. Să Înțeleg că vă interesează, adică..., zise Petru gâtuit de emoție. Da' cum să nu, dom' profesor, răspunse Brândușă absent, cum să nu. Semne peste tot: uite un cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întrucât orașul lor n-ar fi avut la o adică soarta Pompeiului, iar el ar fi putut lua astfel ceva din ființa ei inaccesibilă: puțină cenușă și o pietricică de lavă Împietrită. O putea admira fără teamă din creștet până În tălpi. Ea rămânea concentrată doar la ce se Întâmpla În măruntaiele sale și nu la ceea ce se vedea afară, ca și cum suprafața nu Îi aparținea decât cu totul Întâmplător și doar pentru o perioadă de timp. Cândva, altcineva va semăna cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar cădea În mare. Din păcate, somnul lui nu era Întotdeauna odihnitor. Se visa mereu În cabina tirului său de pe vremuri pe un drum din țările arabe, cel mai adesea. Să lași pusta verde, cu iarba umedă a Înserării sub tălpi, și să te duci În deșert, nu era plăcut multora. Lui, În nici un caz. Nici mâncarea noastră nu era mai prejos de cea a lui Márton Margit. În timp ce domnul Tobă rula În deșert, ei hoinăreau prin pustă. În pustă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
felul În care silueta ei zveltă, cu care credea că se obișnuise, Înainta pe drumul acela demult părăsit și pe care ea l-ar fi putut găsi cu ochii Închiși: urma drumului ascuns acum de iarbă era Încrustată În memoria tălpilor ei goale. Klaus, spuse el Încet, aproape fără voie. Să-l Întâlnească tocmai acolo, În mica stepă maghiară, redevenită pustă În ’56 . Îi veni În minte Regina și poarta metalică de la Vorkuta maia, inseparabile În nepotrivirea lor. Ea se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
arătat ca o seră de cale veșnic Înflorite. În plus, vorbea Întruna de o stepă de lavandă. O aiureală! Începu să plângă Încet. A scăpat telefonul din mână din care cauză ea părea să vorbească cu capul În jos, cu tălpile lipite de tavanul apartamentului ei din arondismentul 7. Și vorbele curgeau Într-o devălmășie firească, ușor stâlcite de furia ei neputincioasă și Îndepărtată: “În fiecare dimineață, soarele se Întoarce punctual tot ca soare, paza de coastă e cu adevărat pază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu câțiva pași, țâșnind din loc într-un adevărat sprint. Din cauza adrenalinei care mi se răspândea în sânge n-am reușit să surprind decât instantanee ale ei atunci când intră în cercul de lumină din față - părul negru, jacheta de camuflaj, tălpile galben-fosforescente ale cizmelor. Apucă din fugă scaunul de spătar, avântul făcându-l să zboare în urma ei, după care fata dispăru din nou în întuneric. Am ajuns la lumină după o jumătate de secundă, m-am lăsat ușor pe vine și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
într-un târziu, dezlipindu-se de mașină. Și nu-i treaba noastră în care ești tu implicat. Să știi doar că dac-o să vrei vreodată să te întorci aici, la noi, o să fii binevenit. Tu și motanul tău. Stinse țigara sub talpă și o porni înapoi, spre hotel. — Mulțumesc, am strigat în urma lui și el ridică din mers o mână, ca pentru a spune oricând. Când m-am întors în cameră, Scout era deja în pat, dormea. Se ghemuise bine în și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încă albastru, conexiunea era încă stabilă, complicatul cod alb al lui Mycroft Ward scurgându-se pe el ca o cascadă de cuvinte. Mulțumesc. Am coborât ecranul aproape complet, am închis ochii și am înghițit. Apa înainta acum repede, atingându-mi talpa bocancilor și apoi urcându-mi-se spre glezne; picioarele-mi erau ude și reci, iar eu tremuram din tot corpul. Haide, am icnit, sunt aici. Tu unde ești? Am ascultat pârâitul bărcii, clipocitul apei în urcare, propriile-mi suspine tremurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mérunté. Toți copiii stéteau la rînd la rézétoare și se Împingeau unul pe altul sé se grébeascé. Șasa s-a curéțat mai Înainte și a intrat În școalé și aștepta. CÎnd a ajuns În dreptul elevului de serviciu, Sonia a ridicat talpă sé o controleze. Talpă era curaté și Sonia a intrat, dîndu-i elevului de serviciu un bobîrnac peste nas. Șasa a vézut cé acolo unde aveau sandalele géuri ciorapii erau uzi și pétați. Au Început sé Înfloreascé copacii. Deasupra casei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
la rînd la rézétoare și se Împingeau unul pe altul sé se grébeascé. Șasa s-a curéțat mai Înainte și a intrat În școalé și aștepta. CÎnd a ajuns În dreptul elevului de serviciu, Sonia a ridicat talpă sé o controleze. Talpă era curaté și Sonia a intrat, dîndu-i elevului de serviciu un bobîrnac peste nas. Șasa a vézut cé acolo unde aveau sandalele géuri ciorapii erau uzi și pétați. Au Început sé Înfloreascé copacii. Deasupra casei erau cîțiva vișini și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
-l vézu pe tata, care sépa, se vede cé de mai multé vreme, În grédiné, nu departe de tufa cea de sînger. Tata se sprijini În coadă hîrlețului cu o mîné, iar un picior Îi era Îndoit și stétea cu talpă pe fierul pe jumétate Îngropat. - Stai la soare? Vezi sé nu stai pe pémîntul rece cé récești. Nu te uita cé-i cald afaré. Aista-i timpul cel mai bun pentru récealé. Șasa se ridicé de jos și era prea tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
o săptămînă, cîte o zi, cîte o oră ca și cum ar fi ultima săptămînă, ultima zi, ultima oră. E un exercițiu. Mai scriu cîte-un pamflet... Cunoști bărbatul după pamflet. Vreți să corijați spusa asta sau vreți să vă bateți cuie-n tălpi? Nu, mă simt bine în pantofii mei. Dumneavoastră? Nu apucă să-mi răspundă, că se intră cu știrile locale. Pentru că a trecut pe proprietatea vecinului ca să scurteze drumul spre casă, un bătrîn a fost omorît cu parul, de un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sărutul, proastă și fericită, toată seara. Mă simțeam numai cap. Mă gîndesc la floarea cu cap de fată din bestiarele Evului Mediu: tijă și căpățînă. De la banchet am venit desculță, ba am și pierdut unul dintre pantofii escarpați ai mamei. Tălpile îmi luaseră foc din cauza lor. Nesăbuită, necugetată, nesocotită cum eram, voiam să mă sărute încă și încă. A dispărut foarte de dimineață. Gustul sîngelui, reizbucnit pe buza de jos, cînd, aflînd că plecase, mi-am înfipt caninul în ea. Hoțește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și numai a brazdă proaspăt răsturnată nu miroseau. Trăsneau a redeveu (rachiu de vin) de cu noaptea-n cap. Se îmbătau de două ori, de la biserică la crîșma lui Pîntec și de la crîșmă la biserică, pînă le fugea pămîntul de sub tălpi. Căruțașul beat. Biciclistul beat. Milițianul beat. Femei cărînd saci. Ciorchinele de chipuri (curioase, rele, disprețuitoare, cînd l-au arestat pe bunuțu) nu-i de uitat. Nu i-a oprit nici aerul mîhnit al bunei Leonora să-și arate satisfacția tîmpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mari", l-am rîs eu. M-a luat de mînă cînd a încetat rafala și am fugit uzi și înghețați pînă-n bucătăria caldă a bunicii Leonora. Ceaiul fierbinte, îndulcit cu miere, din nuștiuceurile ei aromate ni s-a lăsat pînă-n tălpile amorțite. Ploaia a bubuit toată noaptea. A doua zi s-a făcut neașteptat de cald și cerul ca jupuit de toți norii. Seara, ultima seară (Iordan venea a doua zi) ne plimbam deasupra ecluzei. Rusalin sărea după o creangă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
încășiîncășiîncă în străfundul ochiului de pictor. Îl răsfoiesc pe repede. Trupul îmi apare în părțile-i constituente. Se învîrtește ca pe-o rôtissoire, metamorfozat, cu unghia degetului mare de la picior cît capul, cu capul cît unghia; umerii sînt înguști și tălpile enorme, conform perspectivei lui Mategna. Ici, linia precisă a coapsei de adolescentă (dorința de rapt e confirmată prin Vintilă Ivănceanu: "Iubito, mă gîndesc la tine/ Ca un borfaș la ceasul unui lord"); dincolo, pachetul de carne congelată (eu, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
concerta, la Satu-Mare, la Mediaș, la Brașov. Cristoase, cît îl uram pe Ceaușescu atunci cînd mă intersectam cu "vizitele lui de lucru". Bloca șoselele, oprea circulația și întîrziam. Iordan nu mă lăsa să mă strecor în sală, în pantofi cu tălpi de microporos, între acordurile lui. Clocotea de enervare, se congestiona, urla la mine cînd întîrziam. După un recital impresionant, o fană a muzicii lui (mă tot nimeream lîngă ea) s-a aplecat spre mine: "E tata?" "E bărbatul meu". "Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bătrîn cu niște aripi enorme. I se dădea mîncare într-un coteț, ca unui animal de circ. Lui, înger foarte bătrîn, care uitase să zboare. Nu-și mai folosea aripile. Nu mai știa cum se folosesc aripile. Înger căzut, cu tălpile rănite nu de cer, ci de pămînt. Mănîncă și taci, măi animalule! înghite ce-ți dăm! Ieri, întîmplîndu-se vizita lui Bush, toate posturile ne-au îndemnat hora NATO s-o jucăm pe ruptele. Reporterițele s-au echipat "corespunzător", și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
To'arășu Crăciun, rețeta unui cercetător bun include independența. Trebuie să fie foarte personal, altfel se duce dracului și rapița!" "Ce rapiță? se înciuda Botez, în necunoașterea lui Caragiale. Neserios, repet, neserios. Și-n comportament, și-n limbaj". "Mai ridicați talpa de pe gîtul meu, to'arășu Crăciun. Pardon, Botez!" Și mie: "Știu o mulțime de chestii care or să mi se spargă în cap, dar tocmai le-am dat un capitol despre abundența substantivului. Ghici unde! În editorialele "Scînteii". Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]